Erorile sau omisiunile la care se referă în art. 281 alin. (1) sunt, în totalitatea lor, greşeli materiale, neputând fi corectată o eroare de judecată (adică de interpretare a dovezilor, stabilire a situaţiei de fapt ori aplicare a legii) pe această cale.
Decizia nr. 1026 din 1 iunie 2009
Prin încheierea din 3 febmarie 2009, Tribunalul Vaslui – judecător-sindic a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, privind sentinţa civilă nr. 452/F din 25 noiembrie 2008, dosar nr. 2214/89/2004. Pentm a se pronunţa astfel, judecătorul-sindic a reţinut că prin cererea înregistrată sub nr. 2214/89/2004 din data de 15.01.2008, creditoarea A.V.A.S., împuternicită prin hotărârea comitetului creditorilor din data de 04.12.2007, a solicitat autorizarea în vederea introducerii prevăzute la art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. La data de 11.02.2008, creditoarea A.V.A.S. a înregistrat la dosarul cauzei cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale, în contradictoriu cu administratorii de drept şi de fapt ai debitoarei SC S. SRL, numiţii N.N. şi S.P.
Prin sentinţa civilă nr. 452/F din data de 25 noiembrie 2008, s-a respins acţiunea formulată de A.V.A.S. împotriva administratorului debitorului în faliment SC S. SRL, S.P., s-a admis acţiunea A.V.A.S., în contradictoriu cu administratorul debitorului falit, N.N., cu obligarea pârâtului să suporte 6.554,52 lei, reprezentând creanţă A.V.A.S., conform Bilanţului general de lichidare la data de 12.10.2007.
La data de 29.12.2008, creditoarea A.V.A.S. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 452/F/25.11.2008, copiile actelor ce vizează cererea de recurs fiind înaintate la 08.01.2009 la Curtea de Apel Iaşi, recursul fiind în curs de soluţionare.
Faţă de aceste aspecte şi constatând că cererea creditoarei A.F.P., prin care solicită îndreptarea erorii materiale din sentinţa civilă nr. 452/F/25.11.2008, pronunţată de Tribunalul Vaslui, în dosarul de nr. 2214/89/2004, în sensul înlocuirii sumei de 6.555 lei, care reprezintă numai creanţa A.V.A.S., cu suma de 146.256,49 lei, care cuprinde toate creanţele înscrise şi neacoperite din patrimoniul debitoarei, vizează probleme de fond, care au fost avute în vedere de instanţă la pronunţarea hotărârii a cărei îndreptare se cere, s-a respins cererea creditoarei A.F.P., ca fiind neîntemeiată.
împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs creditoarea A.F.P., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a învederat că A.V.A.S. a fost autorizată să formuleze, în numele tuturor creditorilor, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a celor doi administratori, S.P. şi N.N. A.F.P. a pretins că A.V.A.S. a cerut ca pârâţii să fie obligaţi a suporta întregul pasiv, respectiv 146.256,49 lei, dar că din eroare instanţa s-a pronunţat numai referitor Ia suma de 6.555 lei, creanţa A.V.A.S.
în drept, s-au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 281-2813
C. proc. civ.
în cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele şi lucrările dosamlui, curtea a constatat că recursul este nefondat, pentm considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 9 al art. 304 C. proc. civ. nu este aplicabil în speţă, atât timp cât, respingând cererea de îndreptare a erorii materiale, judecătorul-sindic a interpretat şi a aplicat judicios prevederile art. 281 C. proc. civ. Textul stabileşte, în alin. (1), că „erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere”. Curtea de apel a constatat că erorile sau omisiunile la care se referă Codul, în articolul citat, sunt, în totalitatea lor, greşeli materiale, neputând fi corectată o eroare de judecată (adică de interpretarea dovezilor, stabilirea situaţiei de fapt ori aplicarea legii) pe calea arătată în art. 281. în speţă, A.F.P. invocă, de fapt, o eroare de judecată a tribunalului, pentru corectarea căreia putea formula recurs împotriva sentinţei nr. 452/F din 25 noiembrie 2008, dar nu a făcut-o. Instanţa de recurs a reţinut că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 2821 şi 2812 C. proc. civ., texte care vizează alte situaţii decât aceea din cauza de faţă.
Raportat considerentelor expuse, curtea, conform art. 312 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., a respins recursul, menţinând încheierea Tribunalului Vaslui.
