C. civ., art. 969, art. 970, art. 1073 şi urm.
Potrivit prevederilor contractului încheiat între părţi, reclamanta a asigurat pârâtei serviciul de internet D.C., în cadrul şi în condiţiile prevăzute în „Termenii şi condiţiile generale” (T.C.G.), care fac parte integrantă din contractul încheiat.
Din examinarea prevederilor contractului şi a T.C.G., în special a art. 2 din contract, rezultă că raporturile dintre părţi s-au desfăşurat în cadrul a trei categorii de termene contractuale, fiecare având consecinţele sale specifice, şi anume:
– „termenul iniţial” al contractului. în privinţa căruia „Părţile convin ca pentru întregul termen iniţial să nu denunţe contractul. în caz contrar aplicându-se automat art. 12.3 şi art. 12.4 din T.C.G.” în contract s-a prevăzut că acest termen este de 12 luni de la punerea în funcţiune a serviciului, până la 31 august 2004. însă prin art. 4 din actul adiţional nr. 5 din 20 iulie 2007 părţile au prelungit acest „termen iniţial” până la 1 octombrie 2008;
„perioada de extindere” constă în prelungirea automată a contractului pentru o perioadă de un an, dacă utilizatorul serviciului nu notifică în scris pe furnizor că doreşte încetarea contractului la expirarea termenului iniţial; în timpul perioadei de extindere, utilizatorul are dreptul să denunţe contractul lără aplicarea art. 12.3 şi art. 12.4 din T.C.G., sub condiţia unei notificări prealabile de 90 de zile;
– „perioada de notificare”, cu o durată de 90 de zile, în care contractul se execută în termenii şi condiţiile în vigoare în momentul intervenirii notificării de denunţare.
Din nota de calcul întocmită de reclamantă rezultă că, pentru serviciile de internet pe lunile iunic-septembric 2008, reclamanta a emis patru facturi pentru suma totală de 30.706,48 RON şi că din această sumă pârâta a achitat 639,15 RON, rămânând de plată 30.067,33 RON.
Pârâta a justificat neplata sumelor din cele patru facturi prin aceea că, începând din luna iunie 2008, contractul nu mai produce efecte între părţi, deoarece, pe de o parte, prin notificarea din 11 martie 2008, înregistrată la reclamantă la nr. 22274 din 12 martie 2008, în baza art. 2 din contract, i-a comunicat terminarea contractului cu începere de la 10 iunie 2008, iar. pe de altă parte, de la începutul lunii iunie 2008, nu a mai avut trafic pc reţeaua de internet G.D.S. Prin notificare, pârâta a considerat că se află în perioada de
extindere a contractului şi poate să îl denunţe unilateral, fără plata daunelor-intercse prevăzute de art. 12.3 şi art. 12.4 din T.C.G.
Apărarea pârâtei nu a putut fi primită, din moment ce prin actul adiţional nr. 5 din 20 iulie 2007 părţile au convenit prelungirea termenului iniţial până la I octombrie 2008. şi nu prelungirea perioadei de extindere, astfel că notificarea de reziliere din 11 martie 2008 a fost făcută înainte de împlinirea termenului iniţial şi. ca atare, conform art. 2 din contract, denunţarea unilaterală din partea utilizatorului este urmată de plata daunelor-intercse prevăzute în art. 12.3 şi art. 12.4 din T.C.G.
Această interpretare a prevederilor contractuale este corectă şi, de altfel, i-a fost comunicată pârâtei de către reclamantă cu scrisoarea nr. 22308 din 13 martie 2008. prin care se invocă prelungirea termenului iniţial până la I octombrie 2008 şi dreptul său la daune-intcrcsc în cazul în care pârâta stăruie în denunţarea unilaterală a contractului.
La facturile în litigiu reclamanta a anexat şi rapoartele de trafic, cu care dovedeşte folosirea reţelei G.D.S. de cătrc pârâtă.
în consecinţă. Tribunalul arbitral a reţinut că. prin actul adiţional nr. 5/2007. părţile au convenit în mod expres prelungirea termenului iniţial al contractului, şi nu perioadele de extindere a acestuia, că denunţarea unilaterală a contractului înainte de expirarea termenului iniţial are ca urmare plata daunelor-intcrese. situaţie în carc, conform prevederilor art. 969. art. 970 şi art. 1073 şi urm. C. civ. şi ale contractului părţilor, pretenţiile băneşti ale reclamantei sunt întemeiate şi au fost admise.
Sentinţa arbitrală nr. 244 din 27 octombrie 2009
