Toate cele trei pretenţii băneşti ale reclamantei, reprezentând „daune”, „profit nercali-zat” şi contravaloare materiale de construcţii deteriorate, trebuie. în chip necesar, să îşi găsească temeiul în clauzele contractului de execuţie lucrări încheiat între părţi şi/sau în norme legale exprese referitoare la consecinţele nerespectării, în total sau în parte, a stipulaţiilor contractuale.
Or, la o analiză atentă a stipulaţiilor contractuale, s-a constatat că. în realitate, intenţia părţilor a fost ca, în situaţia evocată de reclamantă şi necontestată de părţi (suspendarea/sistarea lucrărilor ce făceau obiectul contractului, iniţial – 19 noiembrie 2004 -, pe perioada timpului friguros – 19 noiembrie 2004 – 31 martie 2005, ulterior – 23 februarie 2005 sine die, din lipsă de fonduri, situaţie ce durează până astăzi) să nu atragă după sine obligaţia pârâtei de a plăti reclamantei daunele (dezdăunărilc) şi profitul nerealizat pretinse de reclamantă prin cercrea sa de arbitrare.
Concluzia s-a impus prin coroborarea următoarelor împrejurări şi argumente: pct. 15.3 din contract stipulează dreptul pârâtei de a suspenda executarea lucrărilor din motive temeinic justificate, ipoteză carc implică „prelungirea duratei de execuţie a contractului” din alte motive decât culpa reclamantei.
în acelaşi sens, art. 15.1 lit. c) subpet. II dispune că „părţile vor stabili (…) totalul cheltuielilor suplimentare, carc se va adăuga la preţul contractului” (clauze asemănătoare s-au mai stipulat, de pildă, la pct. 10.2 şi la pct. 12.9 alin. (2) din contract].
Din nicio probă a dosarului nu rezultă că părţile au convcnit cu privire la „cheltuielile suplimentare” vizate de pct. 15.1 lit. c) subpet. II din contract sau cel puţin că reclamanta a încercat să negocieze cu pârâta sub acest aspect, cu începcre de la data sistării lucrărilor
(19 noiembrie 2004. apoi 23 februarie 2005, când s-a dispus sistarea sine die) până la data introducerii cererii de arbitrare a reclamantei la 25 februarie 2008.
Rezultă, lără posibilitate de dubiu. că. referitor la consecinţele sistării/suspendării lucrărilor (dispusă iniţial la 19 noiembrie 2004 pe durata timpului friguros şi. apoi. la 23 februarie 2005. sine die, pe motivul lipsei de fonduri), s-a realizat, astfel, un acord de voinţe între părţi. în sensul ca situaţia expusă să nu atragă dreptul reclamantei de a formula pretenţii băneşti (de natura celor ce fac obiectul cererii de arbitrare a reclamantei) faţă de pârâtă. în alţi termeni, s-a reţinut că părţile au convenit ca inadmisibilitatea unor atare pretenţii (inclusiv profitul nerealizat ce face obiectul celei de-a treia excepţii) să nu acţioneze doar pe perioada de timp friguros (noiembrie – martie), ci şi ulterior, pe toată perioada cât lucrările sunt sistate, sine die. din lipsă de fonduri.
Faţă de cele reţinute. Tribunalul arbitral a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de arbitrare a reclamantei.
Sentinţa arbitrală nr. 17 din 11 februarie 2009
