Cererea de intervenţie în interes propriu nu are legătură cu soluţia ce se va pronunţa asupra cererii introductive întrucât, potrivit art. 49 alin. 1 şi 2 şi art. 50 Cod procedură civilă, aceasta are caracteristicile unei cereri independente de chemare în judecată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, decizia nr. 106 din 19 ianuarie 2007
Prin sentinţa civilă nr.1982 din 20 octombrie 2006 a Tribunalului Sălaj, s-a luat act de renunţarea reclamantei S.I.F.B.C. S.A. ARAD, la judecarea acţiunii comerciale formulată împotriva pârâţilor S.C. M. S.A. ŞIMLEU SILVANIEI, S.C.
“L.F.S.” S.R.L., P.T.I., SC”T.C.T.” S.R.L., B.O.E., P.V., S.C. “E.B.” S.R.L., S.C. “F.P.C.” S.R.L., S.C. “AF.” S.R.L., R.Ş.A., S.C. T. S.R.L., S.D., S.C. M.I. S.R.L., S.C. D.P.C. S.R.L., şi intervenienţii în nume propriu: O.A.M., N.D. şi S.C. P. S.R.L., având ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâta SC”M.”SA Şimleu Silvaniei şi ceilalţi pârâţi.
S-a anulat ca netimbrată cererea de intervenţie în interesul pârâtei S.C. M. S.A. ŞIMLEU SILVANIEI formulată de SC”P.”SRL Jibou.
S-a respins ca fiind fără obiect cererea de intervenţie în nume propriu formulată de intervenienţii O.A.M. şi N.D. privind admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamanta S.I.F.B.C. S.A. ARAD, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâta SC”M.”SA cu SC”P.”SRL Jibou.
Prin încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2006 s-a admis în principiu cererea de intervenţie în nume propriu a intervenienţilor O.A.M. şi N.D., cerere prin care intervenienţii au solicitat admiterea în parte a acţiunii formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC”M.”S.A. şi alţii în sensul anulării contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC”M.” S.A. cu SC”P.”SRL Jibou şi respingerea acţiunii în ceea ce priveşte celelalte contracte.
Cu privire la această cerere, Tribunalul Sălaj şi-a motivat respingerea ca fiind fără obiect datorită faptului că aceasta nu ar putea fi soluţionată în cadrul procesual respectiv, deoarece SC”P.”SRL Jibou nu a avut calitatea de pârâtă în cauză.
Împotriva sentinţei primei instanţe intervenienţii O.A.M. şi N.D.L, au declarat recurs, solicitând admiterea acestuia şi casarea în parte a hotărârii recurate şi rejudecând în fond, admiterea cererii reclamantei şi a intervenienţilor cu privire la anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 549/20.01.2004, de către B.N.P. C.I.G. şi rectificat prin încheierea nr.51/11.02.2004 de acelaşi public şi revenirea la situaţia anterioară, să se dispună radierea din C.F. 1436 a localităţii Şimleul Silvaniei a acestui contract.
În motivare s-a arătat că prin cererea iniţială de chemare în judecată formulată de către reclamanta S.I.F.B.C., aceasta a solicitat, anularea contractelor încheiate de către S.C.M. S.A. prin fostul administrator – T.S. în perioada 2004,
În această cerere de chemare în judecată, reclamanta a arătat expres care sunt imobilele a căror vânzare se solicită, printre acestea fiind şi imobilul “depozit de combustibil”, imobil cumpărat de către S.C. P. S.R.L., precum şi care sunt motivele pentru care se solicită anularea acestor contracte.
Aceste motive au fost detaliat dezvoltate de către reclamantă şi ele sunt în principal încălcări ale prevederilor Legii 31/1990 cu privire la societăţile pe acţiuni în ceea ce priveşte drepturile administratorului şi limitele pe care le are acesta înafara aprobării de către adunarea generală a acţionarilor. Tot un motiv foarte bine dezvoltat a fost şi preţul total neserios cu privire la anumite contracte. Ulterior promovării acestei acţiuni, reclamanta şi – a precizat acţiunea în sensul că solicită, constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare cumpărare încheiate între S.C.M. S.A. prin administrator T.S. şi terţe persoane, în perioada 2002 – 2005, solicitând astfel extinderea acţiunii şi asupra contractelor încheiate în anul 2005.
Cererea de constatare a nulităţii absolute a contractelor încheiate de către fostul administrator – T.S. a fost făcută atât pentru contractele din anul 2002, 2003, 2004 cât şi pentru cele din 2005.
În aceste condiţii este evident că apare ca total eronată şi nefundamentată din punct de vedere legal afirmaţia primei instanţe cum că examinând cererea sub aspectul calităţii procesuale pasive a S. C. P. S.R.L. Jibou, instanţa reţine că aceasta
nu a avut calitate de pârâtă în cauza de fată, reclamanta nesolicitând anularea contractului încheiat între S. C. M. S.A.
Mai mult decât atât, până la data precizării acţiunii şi extinderii acesteia şi asupra contractelor încheiate în anul 2005, au fost nenumărate termene în care S.C. P. S.R.L a fost citată ca şi pârâtă şi nu exista procedură cu aceasta deoarece citaţiile se întorceau cu menţiunea “destinatar necunoscut la adresă”, cu toate că la O.RC.Sălaj S.C.P. S.RL. figurează cu aceeaşi adresă.
Analizând recursul declarat, Curtea reţine următoarele :
Recursul este fondat şi urmează a fi admis.
Potrivit art.49 C.pr.civ., „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane”, intervenţia fiind în interes propriu atunci când cel care intervine invocă un drept al său.
Pentru această cerere, art.50 C.pr.civ., prevede că ea se face în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
Ca atare, cererea de intervenţie în nume propriu nu este decât o varietate a cererii de chemare în judecată, care se judecă pe cale incidentală în alt proces. Ea împrumută toate caracteristicile cererii de chemare în judecată, nefiind necesar să fie îndreptată împotriva tuturor părţilor din proces sau numai împotriva acestora, deoarece singura cerinţă pentru admisibilitatea cererii de intervenţie este legată de invocarea unui drept propriu de către intervenient, şi nu de respectarea cadrului procesual iniţial.
Prin urmare, este fără nici un fel de relevanţă faptul că o pârâtă din cererea de intervenţie în interes propriu, SC”P.”SRL Jibou, nu face parte din cadrul procesual al acţiunii iniţiale, hotărârea primei instanţe fiind nelegală sub acest aspect.
În consecinţă, tribunalul a respins în mod greşit ca fiind lipsită de obiect cererea de intervenţie în interes propriu, aceasta nefiind influenţată nici de cadrul procesual iniţial şi nici de renunţarea la judecată a reclamanţilor.
Cererii de intervenţie în interes propriu i se recunoaşte deplina autonomie, în sensul că şi în situaţiile în care judecarea cererii principale nu se mai realizează, cererea de intervenţie în interes propriu devine o acţiune de sine stătătoare, asupra căreia instanţa trebuie să se pronunţe.
