Acţiune în administrativ. Obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.
Între plângerea prealabilă şi acţiunea în contencios administrativ trebuie să existe o identitate de obiect, numai astfel autoritatea publică poate examina în cunoştinţă de cauză pretenţiile solicitantului, în condiţiile legii, înainte de a fi sesizată instanţa de contencios administrativ.
(Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. com., de cont. adm. şi fisc., sent. nr. 54/CA/19 februarie 2010)
Prin acţiunea în contencios administrativ reclamanta SC. E99 E SRL Bistriţa a chemat în judecată pe pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Bistriţa-Năsăud (în continuare, DGFP BN) şi Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii – Bistriţa (în continuare AFPCP – Bistriţa), solicitând obligarea acestora la plata sumei totale de 657.455 lei cu titlu de daune interese constând în:
1.– 135.566,246 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 23 aprilie 2004 – 23 aprilie 2008, raportate la suma de 97.280,453 lei reprezentând sold la TVA reţinută ilegal de pârâta conform calculului prezentat în anexa nr.1;
2.– 42.778 lei majorări de întârziere calculate pentru perioada 23 aprilie 2004 – 23 aprilie 2008, raportat la suma de 10.372 lei reprezentând sold impozit pe profit reţinut ilegal, calculate conform anexei 2 în temeiul art.124 Cod procedură fiscală, sumă compusă din 19.273 lei restanţă + 23.205 lei dobânzi penalizatoare;
3.– 205.587 lei constând din profit nerealizat calculat pentru perioada 23 aprilie 2004 – 21 decembrie 2008, ca urmare a cheltuielilor ocazionate de refinanţarea sumelor reţinute ilegal în temeiul procesului verbal de control FN din 23 aprilie 2004 de către DGFP Bistriţa-Năsăud şi a influenţelor negative de curs valutar suportate de societate (anexa 3).
4.- 260.030 lei beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilităţii accesării, în perioada 23 aprilie 2004 – 21 decembrie 2008 a fondurilor publice pentru creşterea animalelor, prevăzute de Legea creditului agricol nr.150/2003 (anexa 4);
5. – 13.554 lei beneficiu nerealizat ca urmare a calculării dobânzilor şi penalităţilor nedatorate şi nelegale, nedeductibile fiscal şi impozitate în perioada 2004 – 2009, compuse din: 4.142 lei rămaşi de restituit din contul 6581 şi 9.412 lei dobânzi calculate conform codului fiscal de 0,1%/zi de întârziere la plată (anexa 5).
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanţa a examinat cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile prev.de art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi a constatat că această excepţie este neîntemeiată urmând a fi admisă cu atare cu consecinţa respingerii acţiunii în contencios administrativ fiscal ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată la instanţa de judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei totale de 657.455 lei cu titlu de daune interese compusă din majorări de întârziere raportate la două sume calculate pe perioada 23 aprilie 2004 – 23 aprilie 2008 (primele două petite), profit nerealizat (petitul 3) şi beneficii nerealizate (petitele 4-5), invocând fapte ilicite săvârşite de către funcţionari ai organelor fiscale prin stabilirea şi executarea unor datorii suplimentare la bugetul statului, prin procesul verbal din 23 aprilie 2004, în sumă totală de 121.794 lei ce s-au dovedit ulterior a fi nedatorate.
Potrivit prev.art.52 alin.1 din României „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei” iar conform alin.2, „condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică”.
Prin Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 – lege organică, se prevede că „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
Totodată, conform disp.art.2 alin.1 lit.b din L.554/2004, noţiunea de autoritate publică semnifică „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes public…”, iar potrivit art.2 alin.1 lit.k, noţiunea de serviciu public este definită ca fiind activitatea organizată sau autorizată de o autoritate publică, în scopul satisfacerii după caz, a unui interes public.
În speţă, tribunalul apreciază că pârâta de ordin 1 este o autoritate publică, iar pârâta de ordin 2 este un serviciu public care acţionează în regim de putere publică conform legii, astfel că din această perspectivă s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de pârâta DGFP Bistriţa-Năsăud, prin încheierea din 27 noiembrie 2009 (f.77).
Cu toate acestea, se impune examinarea respectării disp.art.7 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, care prevăd în mod expres şi imperativ că „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia” (subl.n.-red.U.I.). În condiţiile art.7 din lege, pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate introduce şi peste termenul prev.de alin.1 dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
De asemenea se reţine că potrivit art.2 alin.2 din acelaşi act normativ, se asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
Deşi reclamanta a susţinut că a îndeplinit procedura prealabilă prev.de lege, aceasta nu a făcut dovada în acest sens, iar copia adresei (f.n.) din data de 15 ianuarie 2009 depusă odată cu concluziile scrise, f.90, nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi calificată ca fiind plângerea prealabilă cerută de lege.
În primul rând, această cerere a fost adresată către pârâta de ordin 2 AFPCM Bistriţa şi nu autorităţii publice emitente a procesului verbal din 23 aprilie 2004 pretins vătămător.
În al doilea rând prin această cerere s-a solicitat să se dispună „restituirea sumelor cu titlu de dobândă pentru valorile plătite în plus (ca urmare a blocării conturilor societăţii), calculate la sumele de 135.775,62 lei şi respectiv 42.776,644 lei. Aceste sume, deşi corespund celor din petitele 1 şi 2 din acţiune înscrisul nu poate fi apreciat ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile prev.de art.7 alin.1 din L.554/2004 din moment ce acţiunea cuprinde şi alte trei petite reprezentând pretenţii privind „profit nerealizat” şi „beneficii nerealizate”, întemeiate pe disp.art.998 şi urm.Cod civil.
Tribunalul apreciază că între plângerea prealabilă şi acţiunea în contencios administrativ trebuie să existe o identitate de obiect, numai astfel autoritatea publică poate examina în cunoştinţă de cauză pretenţiile solicitantului, în condiţiile legii, înainte de a fi sesizată instanţa de contencios administrativ.
Pe de altă parte, potrivit art.109 alin.2 Cod procedură civilă, în cazurile anume stabilite de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile, în condiţiile prevăzute de legea specială.
Coroborarea acestei dispoziţii din cu prev.art.7 din L.554/2004 conduce la concluzia că procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contenciosul administrativ, a cărei neîndeplinire în termen şi condiţiile prev.de lege, atrage inadmisibilitatea acţiunii aşa cum constant s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ex.Dec.nr.3268/5 octombrie 2006, Dec.nr.146/27 martie 2007).
De altfel, tribunalul constată că pentru restituirea unor sume de la buget şi a dobânzilor aferente, reclamanta trebuia să parcurgă Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor, aprobată prin Ord.MFP nr.1899/22 decembrie 2004, în vigoare şi în prezent.
