Secţia comercială – Decizia comercială nr.747/01 octombrie 2010
Prin Sentinţa comercială nr. 677/F/2010 pronunţată de judecătorul sindic în dosar nr. 2380/97/2010 al Tribunalului Hunedoara s-a respins cererea formulată de creditoarea DGFP Hunedoara prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC „L.D.” SRL Mintia.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul sindic a reţinut că societatea debitoare şi-a întrerupt temporar activitatea începând cu data de 01.05.2009 şi până la 30.04.2012, aşa cum rezultă din adresa O.R.C. Hunedoara, astfel încât nu poate fi supusă procedurii insolvenţei reglementată de Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii sale aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului arată, în esenţă, faptul că întreruperea temporară a activităţii debitoarei nu este de natură să conducă la imposibilitatea declanşării împotriva sa a procedurii insolvenţei prevăzută de Legea nr.85/2006.
Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată următoarele:
Întreruperea temporară a activităţii agenţilor economici în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.28/2009, prin raportare la dispoziţiile art. 52 alin. 1 lit. d din Legea nr.53/2003 şi art. 237 alin.2 din Legea nr.31/1990 rep., produce efecte doar asupra raporturilor de muncă dintre salariaţi şi angajator în ce priveşte plata unei indemnizaţii de 75 % din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat cu unele scutiri de plată a contribuţiei de asigurări sociale, potrivit art. 2 alin.3 din O.U.G. nr.28/2009 iar nu şi asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei reglementate de Legea nr.85/2006 atunci când debitorul , aflat în întrerupere temporară de activitate, se află în stare de insolvenţă.
Aşa fiind, urmează că refuzul judecătorului sindic de a supune debitoarea SC „L.” SRL Mintia procedurii insolvenţei prevăzute de Legea nr.85/2006 este nelegal, în contradicţie cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, prin care nu s-a urmărit sub nicio formă un moratoriu al datoriilor debitorilor aflaţi în situaţia de încetare temporară a activităţii, ci doar o protecţie socială a angajaţilor, din cauza condiţiilor economice nefavorabile, situaţie care însă nu poate avea consecinţe asupra terţilor creditori, precum recurenta, creditoare a unor creanţe fiscale dovedite în sumă de 75.100 lei.
Ca formă a executării colective, nici executarea instituită de privind procedura insolvenţei nu va putea fi sistată prin întreruperea temporară a activităţii unei societăţi comerciale, nefiind ca atare prevăzută în textul Legea nr.85/2006 ori prin dispoziţiile speciale ale O.U.G. nr.28/2009. Instituirea întreruperii temporare a activităţii unei nu are vreo influenţă asupra datoriilor acesteia, trecute sau viitoare, care se vor putea executa în condiţiile legii.
Neexaminând pe fond, în aceste condiţii cererea reclamantei creditoare de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, judecătorul sindic a pronunţat o soluţie supusă casării în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ocazie cu care urmează a fi examinate în cauză condiţiile generale ale insolvenţei debitoarei faţă de cererea reclamantei creditoare.
