Prin încheierea pronunţată în Camera de Consiliu din 26.08.1999, a Judecătoriei Brăila, a fost admisă cererea creditoarei şi s-a dispus învestirea cu formulă a contractului autentificat de notarul public.
în vederea învestirii, instanţa a avut în vedere contractul de ipotecă, încheiat în formă autentică, între creditoare şi D.E şi M.C., pentru garantarea împrumutului în sumă de 110.000.000 lei, plus dobânzi.
Apelul declarat de D.E. şi M.C. a fost admis, prin decizia civilă nr. 866/27.10.1999, a Tribunalului Brăila şi a fost respinsă cererea de învestire cu formulă executorie, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a avut în vedere că, în timp ce contractul de ipotecă a fost întocmit în formă autentică, al doilea contract are forma unui înscris sub semnătură privată, care nu constituie titlu în baza legii şi care nu a fost valorificat în instanţă în acest scop.
învestirea contractului de ipotecă este posibilă doar dacă contractul pe care 1-a garantat a fost şi el învestit cu formulă executorie sau are putere executorie în baza legii.
Contractul de ipotecă, în formă autentică, prin el însuşi, nu poate constitui titlu executor, decât dacă şi contractul principal de credit este titlu executor.
Prin decizia civilă nr. 21/R/4.02.2000, Curtea de Apel Galaţi a respins recursul şi a menţinut soluţia instanţei de apel, apreciind că, potrivit principiului “accesoriul urmează principalul”, contractul de ipotecă are caracter accesoriu şi executarea lui este condiţionată de caracterul contractului principal (decizia civilă nr. 21/R din 4.02.2000 a Curţii de Apel Galaţi).
