C. civ., art. 969
Contractul încheiat de părţi. în temeiul căruia reclamanta s-a obligat să vândă 7363 tone agregate de carieră, iar pârâta să cumpere cu preţul de 66267 curo şi TVA. este un contract de vânzare-cumpărarc cu grămada, şi nu un contract de adeziune supus Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori. Această lege privind clauzele abuzive nu este incidenţă în speţă, sfera de aplicare vizând numai contractele încheiate între comercianţi şi consumatori ca beneficiar final, nu între cu obiect de activitate de comerţ, care realizează profit în urma contractelor de gen încheiate.
în speţă, părţile au negociat împreună fiecare clauză din contract, cât şi din actul adiţional la contract, aşa cum reiese şi din corespondenţă (adresa reclamantei către pârâtă din data de I august 2006). în plus. dacă debitoarea consideră că o dezavantajează contractul în vreun fel. avea libertatea, cât şi dreptul de a nu-l semna. După semnare, contractul devine legea părţilor conform art. 969 C. civ. Aprecierile pârâtei, conform
cărora reclamanta s-ar fi acoperit prin actul adiţional semnat de o posibilă lipsă în ceea ce priveşte cantitatea sau probleme legate de calitate, nu poate fi luată în considerare de instanţă, deoarece pârâta avea la dispoziţie posibilitatea de a insera clauze protectoare în actul adiţional, lucru pe care aceasta nu l-a avut în vedere.
în consecinţă. în privinţa datoriei restante rămase din debitul principal, cât şi a penalităţilor de întârziere, acţiunea este întemeiată şi a fost admisă.
Sentinţa arbitrală nr. 312 din 17 decembrie 2009
