C. proc. civ., art. 343 alin. (2), art. 3431, art. 364 alin. (1) lit. b)
Recursul, care vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., prin prisma motivului de recurs privind greşita soluţionare a excepţiilor nulităţii şi a inoperabilităţii clauzei compromisorii, potrivit art. 316, art. 298 şi art. 137 alin. (I) C. proc. civ., nu este fondat.
Potrivit art. 343 alin. (2) C. proc. civ., convenţia arbitrală se poate încheia „fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare, denumită compromis”. Articolul 3431 alin. (1) C. proc. civ. dispune că „prin clauza compromisoric părţile convin ca litigiile care se vor naşte din contractul în care este inserată sau în legătură cu acesta să fie soluţionate pe calea arbitrajului, arătându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor”, iar art. 343′ C. proc. civ. prevede că „prin compromis părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, arătându-se, sub sancţiunea nulităţii, obiectul litigiului şi numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor”.
Din compararea celor două texte de lege rezultă că, în cazul clauzei compromisorii, legea nu prevede sancţiunea nulităţii pentru ncindicarca în cuprinsul ei a numelui arbitrilor sau a modalităţii de numire a acestora. aşa cum este prevăzută sancţiunea nulităţii în cazul compromisului pentru ncindicarca obiectului litigiului, numelui arbitrilor sau a modalităţii de numire a lor.
Se deduce că, în cazul elauzei compromisorii, menţiunea potrivit căreia în clauza compromisorie se va arăta numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor nu este prevăzută sub sancţiunea nulităţii. Nu este deci întemeiată susţinerea recurentei cu privire la nulitatea clauzei compromisorii cuprinse la art. 14.1 din contractul de vânzare-cumpărare.
De asemenea, nu este întemeiată nici susţinerea privind inoperabilitatea acestei clauze pe motiv că nu s-au indicat numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor. Trimiterea din clauza compromisorie la o comisie de arbitraj denotă voinţa părţilor de a supune litigiul spre soluţionare unui arbitraj instituţionalizat. Totodată, dispoziţiile Cărţii a IV-a suplinesc lacunele clauzei compromisorii sub aspectul modalităţii de numire a arbitrilor şi de constituire a Tribunalului arbitral.
Aşa cum a reţinut şi Tribunalul Călăraşi, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 364 alin. (I) lit. b) C. proc. civ., respectiv tribunalul arbitral să fi soluţionat litigiul fără să existe o convenţie arbitrală sau în temeiul unei convenţii nule sau inoperante, pentru a fi admisă acţiunea în anularea hotărârii arbitrale.
Având în vedere acestc considerente, recursul nu este fondat, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins.
C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com.. dec. nr. 1521 din 9 noiembrie 2009.
în Jurindex
