Casare cu trimitere spre rejudecare
Dacă probele administrate nu au fost analizate în totalitate şi nu s-au administrat suficiente dovezi pentru aflarea adevărului, iar hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în drept şi în fapt, se impune casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
(Secţia de administrativ, decizia nr. 674/1998)
Prin sentinţa civilă nr. 10.312/30.09.1997, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti s-a admis contestaţia formulată de petenta S.C. “M.M.” – S.A. împotriva procesului verbal de contravenţie seria 0081063/10.03.1997, încheiat de Garda Financiară Bucureşti şi, în consecinţă, a fost anulat menţionatul proces verbal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, din proba cu acte, faptul că nu se poate reţine vinovăţia petentei în ceea ce priveşte repatrierea cu întârziere a sumei de 271.758,77 USD, întrucât respectiva întârziere s-a datorat culpei M.I.S.R. Romanian Bank, care nu a trimis aprobarea Băncii din Cairo, pentru executarea plăţii, astfel cum rezultă din faxul trimis de importator petentei la data de 30.06.1996.
Cu privire la suma de 127.065 USD, neîncasată, reprezentând preţul de navlosire, s-a reţinut că, în mod greşit, a fost trecută în procesul verbal drept o sumă pe care trebuie constatatorul s-o încaseze de la importator, întrucât din faxul din 29.06.1996, trimis de Banca din Cairo, către petentă, respectiva bancă s-a angajat să plătească preţul navlositorului, fără ca plata să se mai facă de către petent.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Garda Financiară Bucureşti, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât “culpa nu reprezintă vreun caz de exonerare din cele prevăzute expres de art. 7 ale O.G. nr. 18/1997”.
Prin art. 10 din Legea nr. 32/1968, se prevede că fapta poate fi considerată contravenţie şi atunci când este săvârşită fără vinovăţie.
Pe de altă parte, instanţa de fond, în mod greşit a reţinut că agenţii economici exportatori au obligaţia să încaseze suma în valută aferentă exporturilor de mărfuri prin conturi deschise în România la societăţi bancare autorizate.
Cu privire la recurs, tribunalul va reţine, potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., că sentinţa civilă atacată nu este legală, întrucât nu cuprinde motivele pe care se sprijină în drept şi în fapt, potrivit probelor administrate, care nu au fost analizate în totalitate, şi nu s-a administrat suficiente dovezi pentru aflarea adevărului.
Se mai reţine că nu s-au depus la dosar traducerile legalizate şi supralegalizate de către Ministerul Justiţiei, conform Legii nr. 36/1995 şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, precum şi contractele părţilor (despre care se face vorbire în plângere).
Ca atare, tribunalul va admite recursul şi, potrivit art. 312 Cod proc. civ., va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării instanţa de fond va avea în vedere şi celelalte critici aduse sentinţei prin motivele de recurs.
