în situaţia în care instanţa de fond nu a lămurit toate faptele pentru a trage o concluzie justă cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor în litigiu, iar din considerentele sentinţei nu rezultă care sunt motivele de fapt şi de drept care au format convingerea judecătorilor, se impune admiterea recursului şi casarea sentinţei.
(Secţia comercială, decizia nr.350/8.10.1991)
S.C. “T.” – S.A. a solicitat obligarea S.C. “D.” – S.A. la transmiterea dreptului de administrare a magazinelor specializate de pâine, fără plata vreunei chirii, conform anexei 1 a Protocolului încheiat între părţi, în temeiul Hotărârii Guvernului nr.765/1990.
Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 2.233/ 24.05.1991, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să predea reclamantei mijloacele fixe şi administrarea lor, conform Protocolului nr. 15.154/ 5.11.1990, anexa 1.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că acţionar unic al celor două societăţi este statul şi, ca urmare, în speţă nu se pune problema unei îmbogăţiri fără justă cauză.
A mai reţinut că, prin H.G. nr.765/1990, magazinele specializate de pâine urmau să fie transmise fără plată de la unităţile de comerţ la producători, sens în care s-a încheiat şi protocolul nr. 15.154/5.11.1990, anexa 1.
Pârâta a declarat recurs, prin care a formulat critici pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând, în esenţă, în neanalizarea întregului material probator din care s-ar fi putut trage o concluzie justă cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor, potrivit H.G. nr.765/1990, H.G. nr.250/1991, Normele Metodologice nr. 1/9.08.1990 privind reevaluarea patrimoniului unităţilor economice de stat reorganizate ca societăţi comerciale, conform Legii nr. 15/ 1990.
A mai susţinut că S.C. “D.” – S.A. a respectat obligaţiile stabilite prin Legea nr. 15/1990, de reevaluare a patrimoniului până la data de 30.06.1990 şi, ca urmare, fondurile fixe date cu chirie se inventariază şi reevaluează de unităţile economice de stat care le-au dat cu chirie, fiind apoi prinse în patrimoniul lor, aşa încât, la data înregistrării la Oficiul Registrului Comerţului, toate spaţiile, inclusiv cele date în folosinţă S.C. “T.” – S.A., erau în proprietatea sa.
Faţă de înscrisurile depuse în recurs şi de criticile formulate, recurenta a solicitat reconsiderarea concludenţei actelor şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat menţinerea sentinţei, motivând că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, întrucât s-a reţinut, implicit, că recurenta nu a respectat H.G. nr.765/1990, prin faptul că nu a procedat la predarea magazinelor de panificaţie producătorului, fără plată, astfel cum s-a prevăzut prin art.7 din această hotărâre.
Totodată, consideră că recurenta şi-a majorat nelegal patrimoniul, ca urmare a nepredării magazinelor de pâine, aşa încât, în condiţiile în care, atât H.G. nr. 765/1990, cât şi H.G. nr.740/1990 sunt în vigoare, prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, reţinând că se impune transferarea mijloacelor fixe, nu numai întocmirea actului de predare.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor aflate la dosar, rezultă că instanţa de fond nu a lămurit toate faptele, pentru a trage o concluzie justă cu privire la drepturile şi obligaţiile părţilor, cu referire specială la spaţiile comerciale cuprinse în anexa 1 la Protocolul încheiat de societăţile comerciale în litigiu. De altfel, din considerentele sentinţei nu rezultă care sunt motivele de fapt şi de drept care au format convingerea în a se aprecia ca fiind întemeiate pretenţiile intimatei, fiind astfel încălcate prevederile art.261 pct.5 Cod proc. civilă.
Potrivit Normelor Metodologice privind reevaluarea patrimoniului unităţilor economice cu capital de stat, patrimoniul unităţilor de stat existente la data de 30.06.1990 este supus inventarierii şi reevaluării, pe baza datelor din bilanţurile contabile încheiate de acestea pentru sem. 1/ 1990. Normele citate au fost emise la data de 9.08.1990, după apariţia H.G. nr. 765/1990, prin care s-a stabilit ca unităţile specializate să predea şi, respectiv, să fie preluate, prin transfer, prin derogare de la art. 14 din H.G. nr. 740/3.07.1990.
Din dispoziţiile art.7 ale H.G. nr.740/1990, rezultă obligaţia de transfer fără plată a magazinelor specializate, atât scriptic, cât şi faptic, prin protocolul încheiat de părţi, aşa încât, greşit s-a susţinut că fondurile fixe se inventariază, potrivit pct.l (b) din Normele Metodologice nr. 1/1990.
Prima instanţă nu a solicitat ca părţile să prezinte acte din care să rezulte data când s-au înfiinţat ca societăţi comerciale, sau, cu alte cuvinte când s-au supus dispoziţiilor art. 16 şi urm. din Legea nr. 15/1990, fiind făcută numai constatarea (corectă) că ambele societăţi au ca acţionar unic statul, cu consecinţele care decurg din această calitate.
Ca urmare, se impune ca ambele părţi să prezinte actul de înfiinţare, pentru a se observa modalitatea de preluare a activului şi pasivului în momentul când s-au constituit ca societăţi comerciale, nota de fundamentare întocmită de acestea, cu anexele care privesc patrimoniul (mijloacele fixe), care au fost analizate în vederea aprobării actului de înfiinţare.
Astfel fiind, potrivit art.312 pct.2 Cod proc. civilă, recursul se va admite, iar sentinţa va fi casată, cu reţinerea cauzei spre rejudecare.
Notă: în legătură cu H.G. nr. 765/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 300.
Hotărârea Guvernului nr. 250/1991 privind modificarea statutelor unor cu capital integral de stat (publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 25 aprilie 1991), nu mai este în vigoare.
Hotărârea Guvernului nr. 740/1990 privind unele măsuri în domeniul finanţării-creditării investiţiilor la unităţile de stat, precum şi cu privire la transmiterea fondurilor fixe între întreprinderile de stat (publicată în
Monitorul Oficial nr. 86 din 7 mai 1992), a fost modificată prin H.G. nr. 1.270/
1990 (publicată în Monitorul Oficial nr. 111 din 28 mai 1992) şi Legea nr. 84/
1996 (publicată în Monitorul Oficial nr. 159 din 24 iulie 1996).
Cu privire la Legea nr. 15/1990, a se vedea nota de la speţa nr. 5.
