Sucursala unei regii autonome nu are personalitate juridică, neputând fi parte în proces.
împuternicirea dată de către regie are valoarea unui mandat de reprezentare şi nu valoarea unui act care să confere sucursalei capacitate juridică deplină.
(Secţia comercială, decizia nr. 426/5.05.1997)
Prin sentinţa civilă nr. 7.234 din 23.09.1996 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti se respinge acţiunea introdusă de apelanta-reclamantă R.A. -A.RP.S. – S.T.B.N., în contradictoriu cu pârâta-intimată S.C. „D.C.P.” – S.R.L., reţinându-se excepţia lipsei de capacitate procesuală a reclamantei apelante.
împotriva sentinţei menţionate, apelanta-reclamantă formulează apel, criticând-o sub aspectul nelegalităţii.
Examinând lucrările dosarului, tribunalului reţine următoarele:
Reclamanta S.T.B.N. a chemat în judecată Societatea Comercială „D.C.P.” – S.R.L., solicitându-i despăgubiri civile, constând în contravaloarea unei reparaţii neachitate, plata penalităţilor de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Prin încheierea de şedinţă din 29.01.1996, instanţa de fond pune în discuţie, din oficiu, excepţia lipsei capacităţii procesuale active a reclamantei-apelante. în aceeaşi încheiere, faţă de excepţia ridicată de instanţă, reclamanta-apelantă solicită termen pentru a face dovada capacităţii juridice proprii, precizând că este beneficiara unui mandat din partea Regiei Autonome-A.P.P.S.
Instanţa admite cererea reclamantei-apelante, dispunând a se face dovada calităţii şi capacităţii juridice a acesteia, cu Regulamentul de ordine şi funcţionare a sucursalei sau cu contractul de mandat.
Deşi, până la pronunţarea sentinţei apelate, au curs încă trei termene de judecată, reclamanta-apelantă nu a produs proba dispusă de instanţă.
Soluţionând în fond cauza, instanţa reţine excepţia lipsei de capacitate procesuală activă a reclamantei-apelante S.T.B.N., pronunţând sentinţa civilă nr. 7.234/1996.
împotriva sentinţei menţionate reclamanta-apelantă formulează apel, criticând soluţia ca nelegală, motivat de faptul că sucursala a stat în proces în baza unui “transfer de competenţă”, acordat de Regie. Proba acestei susţineri este făcută în apel cu un act prin care este “împuternicit” directorul sucursalei de “a semna” pentru şi în numele Regiei “delegaţiile” şi a o reprezenta în litigiile privind sucursala, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti.
în susţinerea motivelor de apel, apelanta-reclamantă, prin , recunoaşte că, din eroare, nu a fost pornită acţiunea civilă de către Regie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei la Judecătoria sectorului 2, pentru judecarea fondului.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului, capacitatea procesuală activă a apelantei-reclamante nefiind dovedită cu împuternicirea depusă.
Este cunoscut că sucursalele sunt unităţi fără personalitate juridică aparţinând de Regia Autonomă, care, singură, este deţinătoarea calităţii de subiect de drept.
Apelanta-reclamantă nu a făcut dovada derogării de la principiul enunţat, nici în faţa instanţei de fond şi nici în apel.
împuternicirea depusă în apel are valoarea unui mandat de reprezentare şi nu valoarea unui act juridic care să-i confere apelantei capacitate juridică deplină. Aşa fiind, tribunalul constată soluţia instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică, iar apelul nefondat.
