Termenul de perimare nu este întrerupt în cazul în care actul de procedură este adresat altei instituţii decât instanţei pe rolul căreia se afla cauza dedusă judecăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 6.359/16.2.1999, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de L.G.D., având ca obiect opoziţia promovată împotriva hotărârii adunării generale a acţionarilor, ulterioară datei de 29.05.1997, în contradictoriu cu intimata S.C. “C.;-S.A.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs opozanta.
S-a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere înscrisul întocmit la 22.07.1999, comunicat prin poştă Registrului Comerţului, prin care s-a întrerupt termenul de perimare.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a respins recursul, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că opoziţia formulată de L.G.D. a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, sub nr. 3.295/ 1998, pricina suferind mai multe amânări, că opozanta nu a solicitat judecarea litigiului în lipsă, fiind prezentă la prima instanţă, până la termenul din
10.12.1998, având termen în cunoştinţă. La noul termen de judecată, fixat la
14.01.1999, opozanta nu s-a mai prezentat, iar la următoarea dată fixată pentru soluţionarea litigiului – 11.02.1999, în lipsa acesteia şi a reprezentantului intimatei, prima instanţă a făcut aplicarea prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C. pr. civ., în sensul suspendării judecăţii.
De la această dată, până la termenul fixat de prima instanţă pentru data de 25.11.1999, pentru constatarea din oficiu a perimării, nici opozanta şi nici intimata nu au îndeplinit acte de procedură în vederea judecării pricinii, în condiţiile art. 249 C. pr. civ.
înscrisul invocat în recurs este o cerere adresată de recurenta-opozantă către directorul Oficiului Registrului Comerţului, prin care se solicită “anexarea unei opoziţii la dosarul Tribunalului Bucureşti nr. 3295/1998”, înscris care nu poate fi luat în considerare, în sensul întreruperii termenului de perimare, fiind adresat altei instituţii decât Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, pe rolul căruia a fost înregistrată pricina menţionată, neavând menirea de a promova judecarea procesului.
Instituţia perimării, reglementată de prevederile art. 248 C. pr. civ., are caracterul unei sancţiuni, pentru dezinteresul manifestat de părţi, prin lăsarea în nelucrare a pricinii, acest dezinteres faţă de proces vătămând şi interesele generale ale administrării justiţiei, ducând la aglomerarea activităţii instanţelor.
în speţă, judecata a fost suspendată din culpa părţilor, care au lăsat litigiul în nelucrare mai mult de şase luni, astfel ca, în raport de prevederile art. 248 alin. 3 C. pr. civ. – aplicabile litigiilor de natură comercială, sentinţa este temeinică şi legală. (Judecator Liliana Crangasu)
(Secţia comercială, decizia nr. 301/2000)
