Judecătoria este competentă să se pronunţe asupra suspendării sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate prin proces-verbal, în temeiul art. 88 din OUG nr. 50/2010, ca cerere accesorie cererii principale având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie, fiind incidente prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004.
Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. II civ., de cont. adm . şi fisc., dec. nr. 150/R/11 martie 2011
Prin sentinţa civilă nr. 6475/9 decembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost respinsă cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta SC ABR SA în contradictoriu cu pârâta ANPC – CJPC Bistriţa.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 304 şi 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală, nefiind dat niciun motiv de casare sau modificare a hotărârii.
La data de 18.10.2010 recurentei reclamante i s-a întocmit de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – CJPC Bistriţa-Năsăud procesul-verbal de contravenţie seria ANPC nr. 0003719 prin care a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 40.000 lei pentru încălcarea art. 46 lit. h, 46 lit. ş, 46 lit. t din OUG 50/2010. Prin acelaşi proces-verbal s-a aplicat reclamantei şi sancţiunea complementară prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. C din OUG 50/2010, dispunându-se aducerea contractelor în conformitate cu prevederile legale în maxim 15 zile, sancţiune complementară a cărei suspendare este cerută de reclamantă pe calea ordonanţei preşedinţiale ce formează obiectul prezentului contract.
Astfel cum a menţionat instanţa de fond, potrivit art. 88 alin. 3 din OUG nr. 50/2010 contestarea în instanţă a procesului-verbal de contravenţie nu suspendă de drept executarea sancţiunilor contravenţionale complementare dispuse, legiuitorul prevăzând astfel o excepţie de la regula prevăzută de art. 32 alin 3 din OG 2/2001 potrivit căreia plângerea contravenţională suspendă executarea sancţiunilor aplicate prin procesul-verbal de contravenţie.
Este eronată însă concluzia instanţei de fond potrivit căreia, suspendarea judecătorească în cazul sancţiunilor complementare prevăzute de art. 88 din OUG nr. 50/2010 este inadmisibilă, deoarece legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea suspendării pe cale judecătorească a măsurilor complementare.
Art. 88 alin.3 din OUG nr. 50/2010 exclude doar suspendarea de drept, nu şi suspendarea judecătorească a acestei categorii de sancţiuni, iar „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”.
Însă, pentru admisibilitatea cererii de suspendare trebuie verificate condiţiile prevăzute de art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unor cazuri bine justificate şi prevenirea unei pagube iminente, analiză ce trebuie efectuată de judecătorie în cadrul plângerii contravenţionale, ca cerere accesorie cererii principale, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 1219/2010, Curtea Constituţională a României s-a pronunţat în sensul că regimul juridic al contravenţiilor şi, pe cale de consecinţă procedura de soluţionare a plângerii contravenţionale, nu intră în domeniul de reglementare a legii organice, conform art. 73 din Constituţie, astfel încât s-a concluzionat că art. 32 alin 2 din OG nr. 2/2001 nu limitează controlul judecătoresc al actelor autorităţilor publice.
Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este un act administrativ individual, iar judecătoria este competentă material să judece cauzele având ca obiect anulare proces-verbal de contravenţie, potrivit art. 32 din OG nr. 2/2001.
Această reglementare constituie, în realitate, excepţia de la regula potrivit căreia, tribunalul este competent să judece cauzele de administrativ, conform art. 2 pct. 1 litera d din Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul reţine că judecătoria este competentă să se pronunţe asupra suspendării sancţiunilor contravenţionale complementare aplicate prin proces-verbal, în temeiul art. 88 din OUG nr. 50/2010, ca cerere accesorie cererii principale având ca obiect anularea procesului-verbal de contravenţie, fiind incidente prevederile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi nu în calea aleasă de reclamanta-recurentă, respectiv ordonanţa preşedinţială.
