Legea nr. 85/2006, republicată
C. proc. civ., art. 129
Prin incidenţa prevederilor art .11 lit. „i” din Legea insolvenţei, trebuie doar făcută dovada interesului pentru a avea calitate procesuală activă de a contesta măsurile luate de lichidatorul judiciar în organizarea licitaţiei.
Interesul rezidă şi din invocarea unui drept conferit de lege sau de o hotărâre judecătorească.
Prin sentinţa nr. 3045 din 11 octombrie 2010, Tribunalul Harghita, prin judecător sindic, în dosarul nr. 1766/96/2004 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor reconvenţionali şi excepţia inadmisibilităţii cererilor reconvenţionale, excepţii invocate de pârâta reconvenţională S.C. A.I. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, a admis excepţia lipsei de interes a reclamanţilor reconvenţionali S.M. şi S.J. de a solicita constatarea nulităţii absolute a actului de adjudecare nr. 64 din 30 ianuarie 2007 invocată de pârâta reconvenţională G.M.M. şi a respins cererile reconvenţionale formulate de reclamanţii reconvenţionali C.(S.)C. s.a, împotriva pârâţilor reconvenţionali S.C. A.I. S.R.L., S.C. T.C.M. S.A., prin Lichidatorul judiciar R.V.A. Mureş S.P.R.L., G.M.M. şi S.C. A.I. S.R.L., ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătorul sindic a reţinut că prin sentinţa nr. 29 din 15 septembrie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş a stabilit competenţa de soluţionare a cererilor reconvenţionale şi de chemare în judecată şi a altor persoane, în favoarea judecătorului sindic. Judecătorul sindic, faţă de obiectul cererilor şi anume constatarea nulităţii absolute a vânzării şi a actului de adjudecare, ca urmare a vânzării prin licitaţie publică nr. 64 din 30 ianuarie 2007, privind imobilul situat în Miercurea Ciuc, Aleea Şuta, radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate a reclamantei, pârâtă reconvenţională G.M.M., soluţionând excepţiile invocate, a stabilit că reclamanţii reconvenţionali nu au calitate procesuală activă în cauză, ca urmare a faptului că nu au participat la licitaţia publică prin care s-au vândut imobilele faţă de care emit pretenţii, situaţie în care actele de adjudecare 209, 64 şi 65 din 2007 nu le sunt opozabile.
S-a precizat că dreptul de preemţiune al reclamanţilor reconvenţionali nu a fost încălcat, acest drept conferindu-le reclamanţilor reconvenţionali dreptul de a participa la licitaţie publică, drept pe care însă nu l-au fructificat.
Judecătorul sindic a apreciat că reclamanţii reconvenţionali au calitatea de terţi faţă de actele de adjudecare nr. 209, 64 şi 65/2007, calitate care nu le conferă dreptul de a le ataca şi că singura situaţie care le-ar conferi reclamanţilor reconvenţionali acest drept în calitate de terţi, ar fi deţinerea unui titlu de proprietate valabil, sau a unui alt drept real asupra imobilelor, ceea ce reclamanţii reconvenţionali nu deţin. Constatând că cererile reconvenţionale au fost întemeiate pe prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 şi Decretul-lege nr. 61/1990, care reglementează dreptul de preemţiune şi că nu s-a invocat nici un motiv de nulitate absolută, judecătorul sindic a considerat motiv în plus pentru a admite şi excepţia inadmisibilităţii.
În ceea ce priveşte lipsa de interes a reclamanţilor reconvenţionali S.M. şi S.J., judecătorul sindic a constatat că prin actul de adjudecare 64/2007, pârâta reconvenţională G.M.M., a adjudecat imobilele – camera 17 şi 18 din Căminul 2, situate în Miercurea Ciuc, Aleea Şuta, iar reclamanţii reconvenţionali nu au interes decât cel mult pentru camera 17, putând eventual să solicite nulitatea absolută parţială a actului de adjudecare 64/2007.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de reclamantele reconvenţionale B.M., S.C. şi S.E., primele două reprezentate în instanţă prin mandatar cu specială în persoana numitului T.N., potrivit actului de la fila 7, precum şi de reclamanţii reconvenţionali H.M. s.a.
Recurentele B.M., S.C. şi S.E., au solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii excepţiilor invocate şi admiterea cererilor reconvenţionale, în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare. S-a solicitat a se dispune obligarea S.C. A.I. S.R.L., S.C. T.M. S.A., prin lichidator, G.M.M. şi S.C. A.I. S.R.L., în calitate de proprietar al apartamentelor cu o singură cameră, ca potrivit Decretului-lege nr.61/1990 şi Legii nr. 85/1992, care constituie un drept absolut, să vândă locuinţele construite din fondul de stat, în beneficiul locatarilor chiriaşi, constatarea nulităţii absolute a procesului verbal şi a actului de adjudecare ca urmare a vânzării prin licitaţie publică nr. 209 din 15 martie 2007 a imobilului identificat în CF 3854/N/C/28 Miercurea Ciuc, CF 3854/N/C/48 Miercurea Ciuc, CF 3856/N/C/Miercurea Ciuc, CF 3856/N/C/58 Miercurea Ciuc, CF 3856/N/C/39, CF 3856/N/C/41 şi CF 3856/N/C/49 Miercurea Ciuc, radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei-pârâta reconvenţională S.C. A.I. S.R.L. şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
În motivarea recursului s-a precizat că judecătorul sindic nu a ţinut cont de Decretul-lege nr. 61/1990 republicată şi de Legea nr. 85/1992 şi că în mod nejustificat şi nelegal s-a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active în sensul admiterii pe considerentul că nu au participat la licitaţie publică prin care s-au vândut imobilele. Recurentele au învederat că nu au avut cunoştinţă de licitaţie, de data şi locul desfăşurării acesteia, nu s-a făcut publicitate conform legii şi că nu s-a ţinut cont nici de faptul că în momentul la care se desfăşura licitaţia publică, reclamanţii reconvenţionali se găseau în litigiu privind vânzarea locuinţelor respective, cu lichidatorul judiciar al S.C. T.M. S.A. S-a mai subliniat că locatarii chiriaşi deţin un contract de închiriere, plătesc chirie şi trebuie să fie protejaţi de Decretul-lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992 şi că reclamanţii reconvenţionali au obţinut o sentinţă favorabilă, sentinţa civilă nr. 995 din 18 iunie 2007, rămasă definitivă şi irevocabilă, prin care S.C. T.M. S.A., prin administrator judiciar S.C. G.M.C. S.P.R.L., a fost obligată să vândă reclamanţilor în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 locuinţele ocupate de aceştia.
Recurentele au criticat sentinţa şi sub aspectul analizării dreptului de preemţiune, învederând că acest drept se naşte din lege şi dă dreptul vecinilor, chiriaşilor altor persoane înaintea celorlalţi să cumpere bunul pus în vânzare, iar dreptul de preemţiune este o derogare de la principiul conform căruia proprietarul dispune liber – exclusiv şi absolut de bunul său, trebuind astfel a fi interpretat restrictiv.
La dosar s-a depus şi copia sentinţei civile nr. 995 din 18 iunie 2007.
Recurenţii H.M., s.a. au invocat prevederile art. 312 alin. 1 – 5 Codul de procedură civilă, art. 304 pct. 3,5,8,9 şi în subsidiar, casarea şi rejudecarea în fond, anularea actelor de vânzare la licitaţie publică a locuinţelor pentru care au solicitat proprietarului vânzarea lor la preţul stabilit conform Decretului-lege nr. 61/1990, Legii nr. 85/1992 şi Legii nr. 114/1996, înainte de vânzare la licitaţie în cadrul procedurii de .
În motivare s-a invocat competenţa instanţei de drept comun de a soluţiona cererea precum şi faptul că judecătorul sindic nu a stabilit corect cadrul procesului, calitatea părţilor şi actul dedus judecăţi.
S-a susţinut că reclamanţii reconvenţionali nu au interes să participe la licitaţie, deoarece au o cale legală de dobândire a dreptului de proprietate asupra locuinţelor şi anume vânzarea directă, obligatorie, chiar fără acordul proprietarului, la preţul stabilit conform legii, mult mai mic decât cel adjudecat prin licitaţie, .
S-a subliniat de către recurenţi că ei nu sunt nici participanţi şi nici terţi faţă de licitaţie, ci persoane interesate, cu dreptul de a cumpăra locuinţele direct, ca drept legitim.
De asemenea, s-a menţionat că cei care au cumpărat locuinţele nu sunt de bună credinţă, deoarece ştiau sau trebuia să ştie că locuinţele sunt locuite şi că dispoziţiile legale dau dreptul chiriaşilor să cumpere direct locuinţele, preferenţial.
Intimatele D.G.F.P. Harghita, S.C. A.I. S.R.L. au formulat întâmpinare, respectiv apărări în scris, solicitând respingerea recursului, susţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii judecătorului sindic, iar S.C. A.I. S.R.L. a formulat note de şedinţă, solicitând de asemenea, respingerea recursurilor. La fel, intimaţii G.M.M. au solicitat în scris respingerea recursurilor, precizând că fostul chiriaş nici până în prezent nu a părăsit camera.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 304/1 Codul de procedură civilă, instanţa a constat că recursurile formulate de reclamantele reconvenţionale S.E., B.A. şi B.C. sunt netimbrate, prin urmare, se va aplica sancţiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, urmând a fi anulate ca netimbrate.
Recursurile celorlaltor reclamanţi reconvenţionali sunt fondate, din următoarele considerente:
Judecătorul sindic a fost, practic, investit să judece cererile reconvenţionale ca urmare a soluţionării conflictului negativ de competenţă prin sentinţa civilă nr. 29 din 15 septembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş. Din moment ce s-a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea judecătorului sindic, dezlegarea acestei probleme de drept nu mai poate forma obiectul recursului, aşa cum solicită recurenţii reclamanţi reconvenţionali H.M. ş.a.
În soluţionarea conflictului negativ de competenţă, instanţa a avut în vedere faptul că obiectul cererii reconvenţionale îl formează o contestaţie împotriva procesului verbal de licitaţie şi a actului de adjudecare întocmită ca urmare a vânzării la licitaţie publică a bunurilor debitoarei de către lichidatorul judiciar, considerând astfel că se verifică ipoteza prevăzută de art. 11 lit. „i” din Legea nr. 85/2006. Textul legal avut în vedere de instanţa care a soluţionat conflictul negativ de competenţă vizează contestaţiile debitorului, creanţele creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator.
Actele de adjudecare şi procesul verbal de licitaţie ce se solicită a fi anulate plus cererea reconvenţională sunt acte întocmite în cadrul procedurii de vânzare prin licitaţie publică, procedură organizată de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei S.C. T.M. S.A.
Judecătorul sindic trebuia într-adevăr să stabilească mai întâi corect cadrul procedural dedus judecăţii şi să ţină cont de contextul în care s-a organizat licitaţie publică, mai precis de faptul că aceasta a avut loc în cadrul procedurii de faliment, context în care, lichidarea bunurilor din averea debitoarei se face de lichidator sub controlul judecătorului sindic şi cu respectarea normelor procedurale speciale cuprinse în republicată.
Pentru a se pronunţa asupra petitelor de constatare a nulităţii, judecătorul sindic trebuia mai întâi să analizeze modul în care s-au respectat etapele procedurale şi procedura în sine de vânzare prin licitaţie şi prin prisma prevederilor Legii insolvenţei.
Judecătorul sindic s-a rezumat la analiza cererea reconvenţională sub aspectul excepţiilor invocate, ca demers procedural corect deoarece mai întâi trebuia să soluţioneze excepţiile, dar, ca mod de abordare a aspectelor legale privind calitatea procesuală activă, greşit. Aceasta deoarece, iniţial cererile reconvenţionale şi de chemare în judecată a altor persoane au fost formulate în dosarul nr. 600/258/2008 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, instanţă care prin sentinţa civilă nr. 355 din 6 martie 2008 a admis excepţia necompetenţei materiale tocmai pe considerentul că vânzarea la licitaţie publică a fost organizată în cadrul procedural instituit de Legea nr. 85/2006.
Reclamanţii reconvenţionali, prin incidenţa prevederilor art. 11 lit. „i” din Legea insolvenţei, trebuia doar să facă dovada faptului că sunt persoane interesate să conteste măsurile luate de lichidatorul judiciar prin organizarea licitaţiei finalizată prin emiterea actului de adjudecare a vânzării imobilului 209 din 15 martie 2005.
Dovada faptului că sunt persoane interesate rezidă tocmai în faptul că invocă un drept conferit de lege şi o hotărâre judecătorească, prin urmare, în mod greşit s-a constatat că le lipseşte calitatea procesuală activă.
Textul art. 11 lit. „i” din Legea nr. 85/2006 republicată, nu condiţionează calitatea procesuală activă de participarea la licitaţie, ci de dovedirea unui interes, prin urmare, văzând şi prevederile art. 312 alin. 5 Codul de procedură civilă se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru ca judecătorul sindic să analizeze cererea reconvenţională pe fondul acesteia, verificând modul în care s-au respectat prevederile legale privind procedura organizării licitaţiei publice prin prisma exigenţelor impuse de Legea nr. 85/2006 republicată şi măsura în care Decretul-lege nr. 61/1990 şi Legea nr. 85/1992 putea să influenţeze organizarea licitaţiei, ţinându-se cont şi de demersurile procedurale pe care reclamanţii reconvenţionali le-au făcut sau puteau să le facă în cadrul procedurii insolvenţei.
