– Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată prin Legea nr. 164/2006: art. 237 alin. 6-8
Potrivit art. 237 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 31/1990 modificată prin Legea nr. 164/2006 şi republicată, la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor precitate şi dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare. Per a contrario, conform art. 237 alin. 8 din legea precitată societatea se radiază din oficiu din Registrul Comerţului.
(Decizia nr. 1057/R din 25.09.2009, Secţia a Vl-a comercială)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de 18.12.2008, petentul Oficiul Naţional al Registrului Comerţului prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a solicitat instanţei dizolvarea SC R.P. SRL, în baza art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Prin sentinţa comercială nr. 1902/03.02.2009, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a admis cererea şi a dispus dizolvarea societăţii pârâte, constatând că aceasta nu a depus situaţiile financiare aferente anilor 2004 – 2006, fiind astfel justi-
230 CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
—?_
ficată incidenţa sancţiunii prevăzută de art. 237 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 31/1990, republicată.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs AFP Sector 6, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, la data de 15.06.2009.
în motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că societatea intimată figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat, în sumă de 350 RON, sumă care este purtătoare de dobânzi şi penalităţi, conform
O.G. nr. 92/2003.
Recurenta a mai arătat că, în urma dizolvării societăţii, recurenta nu mai are posibilitatea recuperării sumelor pe care aceasta le datorează bugetului consolidat al statului, societatea pârâtă fiind în culpă pentru neplata obligaţiilor bugetare, or, prin dizolvare i se cauzează o situaţie favorabilă.
Totodată, recurenta a arătat că anularea obligaţiilor bugetare poate avea loc doar în cazuri excepţionale, prin hotărâre de Guvern.
Intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a depus întâmpinare, învederând că societatea pârâtă nu a depus situaţiile financiare anuale, încălcându-şi astfel obligaţiile legale.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate, văzând şi dispoziţiile art. 3041 C. pr. civ., Curtea reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 237 alin. 6 şi 7 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 164/ 2006 şi republicată, „La data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare, persoana juridică intră în lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi. Dacă în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, judecătorul delegat, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe Lista practicienilor în reorganizare şi lichidare (…)”.
Din analiza logică-juridică şi literală a textului de lege menţionat Curtea reţine că intrarea în lichidare a societăţii dizolvate este condiţionată de atitudinea activă a oricărei persoane interesate, în speţă, şi recurenta, care trebuie să solicite judecătorului delegat, numirea lichidatorului. Per a contrarío, conform art. 237 alin. 8 din menţionata lege, societatea se radiază din oficiu din Registrul Comerţului.
Ca atare, Curtea apreciază că susţinerea recurentei privind greşita interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de fond este neîntemeiată, atâta timp cât recurenta, conform legii, trebuie să urmeze altă cale legală, respectiv, să solicite lichidarea societăţii dizolvate printr-o cerere de numire a lichidatorului adresată direct judecătorului delegat, în vederea recuperării debitului restant la bugetul consolidat al statului. în acest context, Curtea reţine că nu este întemeiată nici susţinerea recurentei în sensul că nu mai are posibilitatea să-şi recupereze sumele pe care societatea le datorează la bugetul de stat, întrucât, conform legii, dizolvarea societăţii nu înseamnă dispariţia acesteia, societatea fiind menţinută ca subiect de drept în vederea lichidării.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 coroborat cu art. 3041 C. pr. civ., văzând şi dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990, republicată, Curtea a respins recursul ca nefondat.
