Legea nr. 85/2006, republicată
Contestaţia formulată de debitor împotriva stării de insolvenţă invocată în cererea de deschidere a procedurii întemeiată pe prevederile Legii nr. 85/2006, republicată, trebuie soluţionată anterior cererii de chemare în judecată ca vizând una dintre condiţiile de admisibilitate a unei cereri de deschidere a proceduri insolvenţei.
Omisiunea de a soluţiona contestaţia debitoarei şi de a trece direct la soluţionarea cererii creditorului, echivalează cu necercetarea fondului cauzei şi se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Prin sentinţa civilă nr. 3042 din 11 octombrie 2010, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Harghita nr. 1788/96/2010 a admis cererea formulată de creditoarea D.G.F.P. Harghita şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei S.C. E.S. S.R.L. Miercurea Ciuc, desemnând administratorul judiciar provizoriu pe practicianul în insolvenţă L.F. I.P.U.R.L.
Judecătorul sindic a reţinut că creditoarea are faţă de debitoare o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 395.755 lei, că debitoarea deşi legal citată nu a formulat contestaţie împotriva stării de insolvenţă şi cererea creditoarei îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 31 alin. 1 şi 2 din republicată.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de debitoarea S.C. E.S. S.R.L. care în principal a solicitat casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi în subsidiar, modificarea în sensul admiterii opoziţiei la cererea de deschidere a procedurii şi respingerea cererii introductive.
În susţinerea motivului de casare recurenta a invocat faptul că cererea introductivă a D.G.F.P. Harghita a fost comunicată la 24 iulie 2009, că s-a expediat prin poştă opoziţia la cererea de deschidere a procedurii la 4 august 2009, astfel că cele reţinute de instanţă în considerente sunt în vădită contradicţie cu conţinutul primului dosar nr. 1966/96/2009. S-a precizat că existenţa unei opoziţii formulată în termen şi legal timbrată, obliga instanţa la pronunţarea asupra acesteia.
Recurenta şi-a exprimat nemulţumirea şi în legătură cu suma pretinsă de creditoare, susţinând că în dosarul nr. 1966/96/2009 a făcut dovada achitării sumei de 476.387 lei, rezultând că în prezent debitul care a format obiectul cererii de insolvenţă, este achitat, explicând modul de stingere a obligaţiei. S-a mai învederat că în dosarul nr. 1788/96/2010, D.G.F.P. Harghita a depus o altă situaţie actualizată pentru care ar fi trebuit obligat să depună la dosar titlurile executorii pentru a putea beneficia de prezumţia prevăzută de art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 republicată.
Creditoarea intimată D.G.F.P. Harghita a formulat întâmpinare, solicitând anularea recursului ca netimbrat, iar în cazul achitării taxei de timbru, respingerea acestuia.
Creditoarea a susţinut că debitoarea nu a formulat contestaţie în termen legal împotriva actelor de executare, respectiv împotriva titlurilor executorii emise de organul fiscal şi că debitul faţă de bugetul consolidat al statului este în cuantum de 395.775 lei, indicându-se măsurile luate pentru recuperarea debitelor restante, concretizate în emiterea somaţiilor de plată şi a titlurilor executorii aferente.
Analizând recursul debitoarei în primul rând sub aspectul motivului de casare cu trimitere spre rejudecare, instanţa constată că acesta se verifică.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenţei a fost formulată de creditoarea D.G.F.P. Harghita la data de 20 iulie 2009, formându-se dosarul nr. 1966/96/2009. În acel dosar, judecătorul sindic şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Comercial Mureş, iar această din urmă instanţă şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Tribunalului Harghita, constatând că a intervenit un conflict negativ de competenţă.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Încheierea 51 din 14 iunie 2010 a stabilit competenţa de soluţionarea a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. E.S. S.R.L. în favoarea Tribunalului Harghita şi s-a format un dosar cu alt număr şi anume 1788/96/2010, însă obiectul cauzei îl reprezintă tot cererea de deschidere a procedurii insolvenţei care a format iniţial obiectul dosarului nr. 1966/96/2009.
În soluţionarea acestei cereri, după stabilirea competenţei prin regulator de competenţă, judecătorul sindic a omis a lua în considerare toate actele aflate la dosarul nr. 1966/96/2009 şi a lăsat nesoluţionată contestaţia formulată de debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, contestaţie aflată la filele 27-28 dosar.
Întrucât de modul în care se soluţionează contestaţia la starea de insolvenţă, depinde şi soluţia asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, instanţa apreciază că situaţia în speţă echivalează cu o necercetare a fondului cauzei şi atrage incidenţa prevederilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, astfel că s-a admis recursul, s-a casat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecare judecătorului sindic pentru a soluţiona contestaţia şi a rejudecat cererea de deschidere a procedurii, urmând a fi analizată şi motivele legate de achitarea creanţei invocate în subsidiar de debitoarea recurentă.
