Legea nr. 85/2006, republicată, art. 75 alin. 1
Textul art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, republicată, reglementează o situaţie de excepţie pentru formularea contestaţiei împotriva Tabelului definitiv de obligaţii în afara termenului prevăzut de art. 73 alin. 2 din lege, dar numai în cazurile expres şi limitativ stabilite: descoperirea unui fals, a unui sau a unei erori esenţiale, precum şi a unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Împrejurarea că lichidatorul judiciar ar fi făcut o apreciere greşită a facturilor prezentate de creditor, pe motiv că acestea nu au fost semnate de debitoare şi nici înregistrate în evidenţa sa contabilă, nu se încadrează în nici o situaţie de excepţie reglementată de art. 75 alin. 1. În plus, acelaşi judecător sindic a pronunţat o sentinţă de deschidere a procedurii insolvenţei pentru creanţa dovedită cu facturile la care se face referire în speţă, stabilindu-se în mod irevocabil că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, republicată, s-a întocmit Tabelul preliminar necontestat de debitoare, care nici nu a formulat contestaţie împotriva stării de .
Administratorului/lichidatorului judiciar nu îi este recunoscută calitatea de persoană interesată care să poată formula contestaţie în afara termenului prevăzut de art. 73 intrucât el face parte din organele obligate să aplice procedura, să verifice cererile de creanţă şi să facă înscrierile în tabelul de obligaţii. El nu îşi poate contesta propriile verificări.
Prin sentinţa civilă nr. 2298 din 28 iunie 2008 Tribunalul Harghita a respins excepţia invocată de creditoarea S.C. A. S.R.L. referitoare la tardivitatea formulării de către administratorul S.A. a contestaţiei împotriva tabelului definitiv al datoriilor debitoarei S.C. M. S.R.L. şi a admis în parte contestaţia formulată de acesta. A admis cererea formulată de lichidatorul judiciar L.F. I.P.U.R.L. şi în consecinţă a dispus rectificarea tabelului definitiv al datoriilor debitoarei S.C. M. S.R.L. în sensul înscrierii creditoarei S.C. A. S.R.L. cu suma de 60.258,13 lei în loc de 91.806,15 lei, la rangul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că se impune rectificarea tabelului definitiv al datoriilor debitoarei S.C. M. S.R.L., în sensul înscrierii creditoarei S.C. A. S.R.L. cu suma de 60.258,13 lei în loc de 91.806,15 lei, întrucât înscrierea acestei din urmă sume a fost rezultatul unei erori esenţiale derivată din modul în care lichidatorul a verificat creanţa acestei creditoare.
S-a apreciat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs creditoarea S.C. A. S.R.L. şi pârâtul S.A.
Prin cererea de recurs formulată S.C. A. S.R.L. solicită admiterea recursului şi respingerea contestaţiei introdusă de S.A. împotriva tabelului definitiv al datoriilor debitoarei, ca fiind tardiv formulată, susţinând că acesta nu a contestat tabelul preliminar al creanţelor întocmit de lichidatorul judiciar şi înregistrat la grefa Tribunalului Harghita la data de 13 iulie 2009, dar nici tabelul definitiv înregistrat la data de 3 august 2009, termenul de contestare fiind în raport de dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, de 5 zile de la publicarea tabelului în Buletinul procedurilor de insolvenţă.
Această atitudine a debitoarei nu poate fi interpretată decât ca o recunoaştere a creanţei, aşa cum a fost înscrisă în tabel.
Recurentul S.A., prin cererea de recurs formulată, solicită modificarea în parte a hotărârii primei instanţe,. în sensul admiterii contestaţiei şi rectificarea tabelului definitiv al creanţelor debitoarei, în sensul înscrierii creanţei creditoarei intimate S.C. A. S.R.L. cu suma de 7.592,37 lei.
Se susţine că judecătorul sindic a făcut o greşită aplicare a legii, în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere solicitate de creditoare în baza menţiunilor înscrise pe factura emisă de către societatea creditoare A. S.R.L., întrucât factura este un act sub semnătură privată emisă unilateral de către furnizor şi nu poate avea valoarea unui contract între părţi în sensul dispoziţiilor art. 46 Cod comercial. Aceasta poate, cel mult, face dovada operaţiunilor ce constituie obiectul ei, respectiv marfă, condiţii de predare şi preţ. Simpla acceptare a facturii de către destinatar nu semnifică prin ea însăşi realizarea acordului de voinţă asupra clauzei penale , deoarece simpla tăcere dedusă din lipsa unor obiecţiuni la primirea mărfii, nu înseamnă acceptarea tacită a penalităţilor înscrise în factură.
În speţă facturile 319418 din 5 aprilie 2008 în valoare de 7.284 lei şi cea cu nr. 38380 din 30 mai 2008 în valoare d3 308,34 lei, în care se menţionează plata de penalităţi, sunt acceptate prin semnătură doar de o persoană care nu este îndreptăţită legal să asume obligaţii în numele şi pentru persoana juridică comercială.
Se mai arată că lichidatorul judiciar era obligat să confrunte declaraţia de creanţă a creditoarei cu situaţia contabilă a debitoarei şi în urma acestei verificări ar fi putut ajunge la concluzia că suma reală datorată creditoarei este de 7.592,37 lei.
Examinând cererea de recurs formulată de către creditoarea S.C. A. S.R.L., instanţa de control reţine că judecătorul sindic, la pronunţarea hotărârii recurate a avut în vedere dispoziţiile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dispoziţii potrivit cărora după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor împotriva creanţelor şi drepturilor de preferinţă înscrisă în tabelul preliminar de creanţă şi până la închiderea procedurii orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe. Se reglementează aşadar o situaţie de excepţie pentru formularea contestaţiei împotriva tabelului definitiv de creanţă în afara termenului prevăzut de art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Acesta a fost şi motivul pentru care instanţa de fond a apreciat contestaţia formulată de S.A. ca fiind făcută în termen, astfel că sub acest aspect, criticile societăţii creditoare apar ca nefondate.
Analizând însă dacă în speţă sunt întrunite condiţiile pentru admisibilitatea contestaţiei în baza temeiului legal invocat de către judecătorul sindic, respectiv art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, instanţa de control constată că acest text legal reglementează situaţia de excepţie a contestaţiei după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut de art. 73 alin. 2, numai în următoarele cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege: în cazul descoperirii unui fals, a unui dol sau a unei erori esenţiale precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare până atunci necunoscute.
Judecătorul sindic şi-a argumentat admiterea contestaţiei formulată de S.A. dar şi cererea lichidatorului judiciar de rectificare a tabelului definitiv de creanţe, prin existenţa unor erori esenţiale în întocmirea tabelului de creanţe, constând în aceea că lichidatorul judiciar a făcut o apreciere greşită a facturilor prezentate de către creditoarea S.C. A. S.R.L. în justificarea creanţei, recunoscându-le valoarea de titlu de creanţă facturilor nr. 38321 din 29 mai 2008 pentru o creanţă de 6.320,12 lei, factura nr. 38476 din 2 iunie 2008 pentru o creanţă de 731,30 lei, factura nr. 39761 din 20 iunie 2008 pentru o creanţă de 1.557,15 lei şi nr. 39764 din 20 iunie 2008 în valoare de 94,61 lei, cu toate că acestea nu au fost semnate de către debitoare şi nici înregistrate în evidenţa contabilă a acesteia, iar în raport de dispoziţiile art. 46 Cod comercial, obligaţiile comerciale pot fi probate prin facturi comerciale acceptate de către debitor.
În cauză nu poate fi vorba de o eroare esenţială, în sensul prevăzut de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, aşa cum greşit a reţinut judecătorul sindic, întrucât prin sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei (nr.817 din 24 aprilie 2009) toate aceste facturi au fost analizate de către acelaşi judecător sindic şi a stabilit în mod irevocabil că facturile invocate de către creditoare în dovedirea creanţei solicitată prin cererea de deschidere a procedurii au valoarea unor titluri de creanţă şi că această creanţă solicitată prin cererea de deschidere a procedurii, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, fiind certă, lichidă şi exigibilă, de mai mult de 30 de zile, valoarea acesteia fiind de 91.806,15 lei, sumă ce corespunde cu cea înscrisă în tabelul definitiv de creanţe.
Trebuie precizat, de asemenea, că dispoziţiile art. 3 pct. 17 din definesc noţiunea de „tabel definitiv de creanţe” în sensul că se înţelege „tabelul care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii în conformitate cu prevederile art. 73, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor”. În speţă debitoarea nu a contestat creanţa înscrisă în tabelul preliminar şi nici nu a înţeles să formuleze contestaţie împotriva stării de insolvenţă, proceduri în cadrul cărora se puteau analiza susţinerile debitoarei raportate la valabilitatea facturilor contestate.
În ceea ce priveşte dispoziţiile din hotărârea recurată în sensul admiterii cererii lichidatorului judiciar de rectificare a tabelului definitiv de creanţe, instanţa de control reţine că prin aceste dispoziţii judecătorul sindic a încălcat din nou prevederile art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, întrucât prin acest text legal administratorului judiciar nu este recunoscută calitatea de parte interesată care să poată formula contestaţie în afara termenului prevăzut de art. 73, întrucât el face parte din organele obligate să aplice procedura reglementată de Legea nr. 85/2006, el fiind îndrituit să verifice cererile de creanţă, iar după verificare să le înregistreze sau nu în tabelul preliminar. Cu alte cuvinte administratorul judiciar nu-şi poate contesta propriile verificări la care este obligat de lege, fiind de principiu că nimeni nu-şi poate invoca propria turpitudine.
În aceste condiţii, instanţa de control, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct. 9 din acelaşi cod, a admis recursul, a modificat hotărârea în sensul respingerii contestaţiei la tabelul definitiv formulată de S.A. precum şi cererea lichidatorului judiciar privind rectificarea respectivului tabel.
În ceea ce priveşte recursul declarat de administratorul S.A., instanţa de control în raport de motivele invocate în cererea de recurs, motive prin care contestă valoarea de titlu de creanţă a facturilor nesemnate şi neînregistrate în contabilitatea societăţii, având în vedere că aceste motive au fost analizate odată cu soluţionarea recursului formulat de creditoarea S.C. A. S.R.L., pentru aceleaşi considerente va respinge acest recurs.
