A admis cererile formulate de administratorul judiciar C. D. IPURL şi de petenta SC M. T. SA şi în consecinţă:
A confirmat tranzacţia încheiată între debitorul SC U SA prin director general T. G. F. şi administrator judiciar C.D.IPURL cu petenta SC M.T. SA, referitoare la dosar nr.14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI – a comercială.
S-a reţinut de către instanţa de fond că:
Prin cererea formulată în cauză la data de 17.03.2009, administratorul judiciar C.D. IPURL desemnat să administreze procedura insolvenţei debitorului SC U SA a solicitat confirmarea încheierii tranzacţiei cu SC M. T. SA referitoare la stingerea litigiului ce formează obiectul dosarului nr.14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VI-a comercială, având ca obiect pretenţii (f.224-225, vol.30).
Cu privire la cererea de renunţare la judecarea cererii având ca obiect confirmarea încheierii tranzacţiei.
Având în vedere considerentele deciziei nr.849/2009 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în recurs, obligatorie pentru instanţă, s-a înlăturat susţinerile administratorului privitoare la inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 246 alin 4 Cod procedură civilă potrivit cărora, în această fază a judecăţii, „renunţarea nu se mai poate face decât cu învoirea celeilalte părţi”, a respins, ca inadmisibilă cererea analizată, pentru considerentul că petenta SC M.T. SA nu a fost de acord cu aceasta.
Cu privire la cererile referitoare la confirmarea, încheierii tranzacţiei.
Prin tranzacţia nr.130/24.12.2008, debitorul SC U SA prin director general şi administrator judiciar C.D. IPURL, în calitate de reclamant în dosarul nr.14908/3/2008 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, având ca obiect pretenţii şi petenta SC M.T. SA – pârât în acelaşi dosar, au convenit să stingă litigiul cu condiţia ca aceasta din urmă să-i plătească suma de 100.000 EURO până la data de 31.12.2008, precum şi suma de 45.564,5 EURO în perioada ianuarie-martie cu file CEC emise la data semnării tranzacţiei.
La punctul 3 din tranzacţie, părţile contractante au stipulat clauza potrivit căreia „În cazul nerespectării termenelor de plată, tranzacţia devine nulă, iar SC M.T. SA decade din beneficiul acestor termene, urmând să achite penalităţile de întârziere pentru sumele neachitate din obligaţiile de bază în interiorul termenelor de mai sus” (f.73-74, vol.31).
Plata sumei de 100.000 de EURO în termenul prevăzut în tranzacţie, nu comportă nici o discuţie, întrucât SC U SA a recunoscut această plată.
Pentru suma de 45.564,5 EURO, petenta SC M.T. SA a emis şi a comunicat SC U SA, fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676, în valoare de 45.564,5 EURO, scadentă la 31.03.2009 (f.76-77, vol.31).
Din adresa de înaintare a filei CEC înregistrată la SC U SA sub nr.5171/14.01.2009 (f.123, vol.31), a rezultat că fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676 a fost emisă şi comunicată acesteia ca o garanţie a faptului că, în perioada ianuarie-martie 2009, petenta SC M.T. SA va face plăţi parţiale, urmând ca, după ultima plată, fila CEC să-i fie returnată în vederea anulării.
În perioada ianuarie-martie 2009, din suma de 45.564,5 EURO, petenta SC M.T. SA nu a plătit SC U SA nici un euro.
Din extrasul de cont emis de B.C.R. SA la data de 07.04.2009, a rezultat că la data de 06.04.2009, SC U SA a încasat în lei, suma de 45.564,5 euro.
În acest scop, SC U SA a prezentat la bancă spre decontare fila CEC seria BRDE1BF nr.0099676, scadentă la data de 31.03.2009, emisă de petenta SC M.T. SA, dar nu pentru a onora plata sumei de 45.654,5 Euro, ci pentru a garanta plata acesteia prin alte file CEC ce ar fi trebuit emise în perioada ianuarie-martie 2009.
Încasarea acestei sume de bani, a evidenţiat faptul că SC U SA nu a înţeles să activeze clauza contractuală prevăzută la pct.3 din tranzacţie, referitoare la nulitatea acesteia, ci prin proprie voinţă a acceptat să încaseze, cu oarecare întârziere faţă de termenul convenit de părţi (31.03.2009), plata ultimei tranşe de bani.
Această operaţiune a făcut, în favoarea SC M.T. SA, dovada îndeplinirii obligaţiilor de plată asumate prin tranzacţia în discuţie. Obligaţiile de plată fiind astfel îndeplinite, susţinerile administratorului judiciar referitoare la nulitatea tranzacţiei pentru nerespectarea termenului de plată, nu au putut fi primite, întrucât SC U SA nu poate rămâne şi în posesia sumelor de bani încasate potrivit tranzacţiei şi liberă de aceasta.
S.C. U S.A. fiind în posesia acestei sume de bani a fost de prisos a se mai analiza dacă tranzacţia este sau nu în avantajul acesteia.
În cazul în speţă, opoziţia creditorilor la încheierea tranzacţiei s-a considerat a fi irelevantă, întrucât încheierea tranzacţiei de către administratorul judiciar conform art.20 alin 1 lit. m din Legea nr.85/2006 cu modificările şi completările ulterioare, este condiţionată doar de confirmarea acesteia de către judecătorul sindic, creditorii neavând în acest sens nici o competenţă.
Împotriva hotărârii pronunţate de Tribunalul Neamţ au promovat recurs debitoarea S.C. U S.A. şi administratorul judiciar C. D. I.P.U.R.L. Piatra Neamţ considerând-o nelegală motivat de faptul că în mod greşit instanţa a respins ca inadmisibilă renunţarea administratorului judiciar la cererea de confirmare a tranzacţiei; această tranzacţie nu trebuia comunicată părţilor deoarece nu exista contradictorialitate, acest principiu trebuind a fi respectat după renunţarea administratorului judiciar.
Au mai arătat recurenţii că renunţarea la soluţionarea cererii s-a făcut înainte de intrarea în cercetarea fondului, respingând cererea S.C. M.T. S.A. pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei, excepţie invocată din oficiu. S-a considerat că, confirmarea tranzacţiei este greşită deoarece prin sentinţa recurată, judecătorul sindic a confirmat o convenţie nulă.
Instanţa a apreciat fără temei ca deşi S.C. M. T. S.A. şi-a îndeplinit obligaţia de plata cu oarecare întârziere, prin acţiunea debitorului de a încasa cu întârziere suma, acesta a înţeles să nu activeze clauza prevăzuta la pct. 3 din tranzacţie, referitoare la nulitatea acesteia.
Instanţa a considerat greşit că debitorul, care este lipsit de capacitatea de a tranzacţiona, poate face o renunţare valabilă la prevederile tranzacţiei.
De asemenea, instanţa nu a observat că plata sumei de 45.564,5 euro nu s-a făcut în cadrul şi în executarea tranzacţiei, ci în executarea obligaţiilor contractuale preexistente între părţi.
S-a reţinut greşit de instanţă şi scadenţa sumei de 45.564,5 euro convenită, considerând că aceasta a devenit scadentă la 31.03.2009, contrar pct. 2.b. din înţelegerea nr. 130/24.12.2008.
Judecătorul sindic a ignorat nu numai voinţa administratorului judiciar de a nu încheia tranzacţia în condiţiile art. 271 din Codul de procedură civilă, ci şi voinţa creditorilor, pe considerentul greşit că încheierea tranzacţiei de către administratorul judiciar este condiţionată doar de confirmarea acesteia de către judecătorul sindic, creditorii neavând în acest sens nici o competenţă.
Judecătorul sindic a desfiinţat hotărârea adunării creditorilor înafara cadrului legal instituit prin art. 14 alin. (7) din legea privind procedura insolvenţei.
Prin confirmarea tranzacţiei s-au afectat nu numai interesele debitorului şi ale creditorilor, ci şi constituirea contului de lichidare, ţinând seama că în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, din creanţele recuperate de administratorul judiciar o cota de 2% trebuie virată de acesta în contul de lichidare U.N.P.I.R.
Conform art. 20 alin. 1 din legea specială, societatea comercială debitoare nu avea capacitatea juridică de a tranzacţiona; au fost prejudiciaţi creditorii în dreptul dat de Legea 85/2006 de a se opune măsurilor administratorului judiciar când acest fapt se impunea pe temei legal.
Tranzacţia este nulă şi pentru faptul că obligaţia de plată s-a efectuat cu întârziere şi trebuiau eventual emise mai multe file CEC, iar termenul convenit de părţi nu este 31.03.2009; S.C. U S.A. nu a înţeles să renunţe la clauza de nulitate, deoarece după încasarea sumei a transmis convocarea la conciliere.
Au mai precizat recurenţii că judecătorul sindic nu putea confirma o tranzacţie peste voinţa şi interesul părţilor şi să „anuleze” astfel Hotărârea creditorilor din 9.XI.2009.
S.C. M. T. S.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, invocând tardivitatea declarării acestuia, iar pe fond respingerea ca nefondată a căii de atac formulată.
Analizând cererea de recurs, actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, instanţa – Curtea de Apel Bacău – a reţinut următoarele:
Instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt şi de asemenea, a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale; astfel, din analiza motivelor de recurs, în totalitatea lor, rezultă că recurenţii nu fac nici o referire la faptul că anterior acţiunii obiectul tranzacţiei fusese realizat.
Tranzacţia nr. 130 din 24 decembrie 2008 încheiată între debitoarea S.C. U S.A. şi administratorul judiciar C.D. IPURL – reclamant şi S.C. M. T. S.A. – pârât, a avut ca obiect stingerea litigiului avut pe rolul Tribunalului Bucureşti, cu condiţia ca pârâta să-i plătească reclamantei, suma de 100.000 EURO până la 31.12.2008, precum şi suma de 45.564,5 EURO în perioada ianuarie – martie cu file CEC, emise la data semnării tranzacţiei.
Aşa cum se reţine şi prin sentinţa recurată, suma de 45,564, 5 EURO a fost achitată de intimata-pârâtă la data de 06 aprilie 2009 – extras de cont emis de B.C.R. S.A.; motivele invocate de recurenţi, precum că trebuiau emise mai multe file CEC şi nu s-a respectat termenul de plată, nu constituie în speţă, motiv de nulitate.
Astfel, termenul de plată era ianuarie-martie 2011, însă, prin adresa nr. 1010 din 12.02.2009 (fila 7 dosar fond), intimaţii solicita Tribunalului Bucureşti să se dispună efectuarea expertizei la sediul pârâtei S.C. M. T. S.A. motivat de faptul că „judecătorul sindic nu a confirmat până în prezent tranzacţia pentru desfăşurarea cu celeritate a procesului” (fila 8 dosar fond), deci nu a solicitat constatarea nulităţii actului juridic încheiat de părţi.
Mai mult, acţiunea civilă de constatare a nulităţii a fost formulată la 16 aprilie 2009 , după ce se încasase suma la 6 aprilie 2009.
Nu s-a făcut nicio dovadă de recurenţi, precum că aceeaşi sumă de 45.564,5 EURO ar constitui obiectul altui contract comercial dintre părţi, aşa cum se reţine prin motivele de recurs – fila 6 dosar; de asemenea, tot nefondată este şi susţinerea că prin sentinţa pronunţată, în fapt s-a anulat Hotărârea Adunării Creditorilor din 9.XI.2009, care au decis că tranzacţia este contrară intereselor lor.
Tranzacţia s-a încheiat cu peste un an înainte – decembrie 2008 – iar aceste aspecte trebuia să le aibă în vedere administratorul judiciar atunci şi nu după încasarea sumei de către S.C. U S.A.
Referitor la faptul că renunţarea administratorului judiciar la confirmarea tranzacţiei s-a făcut anterior dezbaterii pe fond a cauzei, iar societatea comercială debitoare nu putea avea calitate procesuală de sine stătătoare în confirmarea tranzacţiei, în mod corect a reţinut instanţa de fond că această excepţie a fost soluţionată irevocabil de Curtea de Apel Bacău prin decizia civilă nr. 849/16.10.2009 care a arătat că în analiza soluţiei pronunţate pe excepţie, s-a apreciat ca fiind nelegală, având în vedere că legiuitorul a dat într-adevăr atribuţia administratorului judiciar încheierea tranzacţiei (art. 20 lit. m din Legea nr. 85/2006), însă nu se poate trage concluzia din această opoziţie că partea cu care se tranzacţionează nu are calitatea de a cere judecătorului sindic să confirme tranzacţia.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele mai susmenţionate, instanţa în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat.
