Prin încheierea nr. 2806/06.05.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. Constanta si s-a dispus autorizarea creditoarei D.G.F.P. Constanta sa introduca actiunea prevazuta de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre tribunalul a retinut ca fata de dispozitiile art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006, având în vedere ca lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a raspunderii persoanelor responsabile, iar creditoarea D.G.F.P. Constanta este unicul creditor înscris în tabelul definitiv consolidat cu o creanta de 958 lei, sunt îndeplinite conditiile prevazute de articolul mentionat astfel încât a admis cererea si a autorizat creditoarea D.G.F.P. CONSTANTA sa introduca aceasta actiune.
Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs debitoarea SC Z.M. Nisipari prin lichidator V.V.I., care a criticat-o ca fiind nelegala motivat de faptul ca hotarârea a fost pronuntata cu încalcarea dispozitiilor art. 138 alin.3 care prevad în mod expres ca, autorizarea comitetului creditorilor sau a creditorului majoritar intervine numai în situatia în care „lichidatorul judiciar a omis sa indice în raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana judiciara…”
Ori, asa cum rezulta din considerentele hotarârii instanta a retinut ca lichidatorul judiciar a învederat ca în cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, precum si faptul ca în raportul final lichidatorul a specificat în mod expres ca nu au fost identificate acte sau activitati frauduloase.
Dupa cum se poate observa din raportul final întocmit de lichidator, prin care se reitereaza cauzele care au condus la stare de insolventa, detaliate în raportul asupra cauzelor înregistrat la dosar în data de 06.03.2006.
Mai arata lichidatorul judiciar ca a constatat ca debitoarea a tinut evidenta contabila conform normelor legale si nu au fost identificate acte sau operatiuni care sa intre sub incidenta art. 138 din Legea insolventei.
Având în vedere ca în cauza nu sunt îndeplinite conditiile reglementate prin art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006, solicita admiterea recursului, modificarea în tot a hotarârii recurate cu consecinta respingerii cererii de autorizare formulata de creditoarea DGFP Constanta.
În drept au fost invocate dispozitiile art. 304 pct.9 raportat la art. 304 ind.1 Cod pr.civila.
Intimata creditoare legal citata nu a formulat aparari în cauza si nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotarârii si care au fost încadrate în dispozitiile art.304 pct.9 dar si potrivit art.3041 din Codul de procedura civila Curtea constata ca este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Este real ca la data formularii de catre creditoare a cererii de autorizare dispozitiile art.138 al.3 stabileau ca „Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, în raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.
Potrivit dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, în vigoare la momentul introducerii cererii, în principiu, aveau calitate procesuala activa pentru promovarea actiunii în raspundere civila administratorul sau lichidatorul si doar, în subsidiar, comitetul creditorilor, cu autorizarea prealabila a judecatorului sindic, conditionat alternativ de:
-omisiunea administratorului judiciar sau lichidatorului de a indica, în raportul sau asupra cauzelor insolventei, a persoanelor culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitoarei;
-omisiunea administratorului/lichidatorului de a formula actiunea prevazuta la alin.1 si raspunderea persoanelor la care se refera alin.1 ameninta sa se prescrie.
În speta, DGFP Constanta, în calitate de creditor majoritar, a formulat cerere de autorizare în vederea formularii cererii de antrenare a raspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei.
În raportul final depus la dosar la data de 03.05.2010, lichidatorul judiciar al debitoarei a aratat ca din analiza documentelor ce i-au fost puse la dispozitie s-a constatat ca debitoarea a tinut evidenta contabila conform normelor legale si nu au fost identificate acte sau operatiuni care sa intre sub incidenta art. 138 din si apreciaza ca starea de insolventa a fost generata în principal de declinul activitatii agricole care nu a mai putut fi continuata din lipsa capacitatilor de productie, care de altfel nu i-au permis adaptarea la alta activitate rentabila si solicitata de piata, astfel încât nu întelege sa formuleze actiunea prevazuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Din aceasta perspectiva hotarârea judecatorului sindic ar parea nelegala, numai ca la data de 21.07.2010 a fost publicata în Monitorul Oficial al României nr.505, Legea nr.169 de modificare a Legii nr.85/2006.
Potrivit acestui nou act normativ art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006 a fost modificat semnificativ, având urmatorul continut:
„ Daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarât ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), aceasta poate fi introdusa de presedintele comitetului creditorilor în urma hotarârii adunarii creditorilor ori, daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce aceasta actiune, în aceleasi conditii, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor înscrise la masa credala.
Din interpretarea noii formulari a textului art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca legiuitorul a înteles sa elimine procedura prealabila de autorizare data de judecatorul sindic, largind în schimb sfera persoanelor care pot formula direct cerere de antrenare a raspunderii membrilor organelor de conducere, respectiv presedintele comitetului creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor daca nu s-a constituit comitetul creditorilor, creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor înscrise la masa credala.
De asemenea, s-au modificat si conditiile în care cererea de de antrenare a raspunderii poate fi formulata, respectiv : „daca administratorul judiciar ori, dupa caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolventa a debitorului si/sau a hotarât ca nu este cazul sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1).”
Curtea constata ca fata de noile modificari aduse art.138 al.3 din Legea nr. 85/2006, care sunt mai favorabile creditorilor, formularea cererii de antrenare a raspunderii membrilor de conducere a debitoarei, în conditiile legii, nu mai este conditionata de autorizarea prealabila a judecatorului sindic, sens în care din aceasta perspectiva criticile aduse de recurenta sunt neîntemeiate.
Concluzionând, Curtea retine ca hotarârea tribunalului este legala, criticile aduse de recurenta nefiind de natura a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul de procedura civila recursul va fi respins ca nefondat.
