Art.164, art.183 Cod pr.civila
Prin Încheierea de sedinta din 15.02.2010, Tribunalul Tulcea, în temeiul art.164 alin.1 si 3 Cod procedura civila, a admis exceptia de conexitate invocata de reclamantul M.D., a dispus conexarea dosarului înregistrat sub nr.745/88/22.04.2009, la dosarul nr.135/88/2005 al Tribunalului Tulcea, a respins cererea de suspendare a cauzei întemeiata pe dispozitiile art.183 Cod procedura civila, ca nefondata si a acordat termen în cauza la data de 12 martie 2010.
Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a constatat ca, potrivit dispozitiilor art.164 alin.1 din Codul de Procedura Civila, partile pot cere întrunirea mai multor pricini aflate pe rolul aceleiasi instante, în care sunt aceleasi parti sau chiar împreuna cu alte parti, si al caror obiect si cauza au între ele o strânsa legatura.
Desi textul art.164 Cod procedura civila nu prevede mijlocul procedural prin care se pune în discutie necesitatea conexarii, aceasta este o exceptie de procedura, dilatorie si absoluta, interesul ocrotit prin asigurarea unei mai bune administrari a justitiei, fiind unul general.
În speta, s-a retinut ca, reclamantul M.D., în calitate de mandatar al actionarilor debitoarei SC ACH SA Tulcea, a formulat o actiune întemeiata pe dispozitiile art.133 lit.a din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, prin care a solicitat închiderea procedurii falimentului cu privire la debitoarea SC ACH SA, în conditiile reglementate de textul mai sus aratat.
Retine instanta de fond ca, întrucât cererea formulata de afla în strânsa legatura cu procedura de faliment, care se deruleaza în dosarul de insolventa nr. 135/88/2005, împotriva debitoarei SC ACH SA Tulcea, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea – judecator sindic, aceasta putând fi analizata doar prin raportare la stadiul procedurii, precum si în legatura cu celelalte conditii de admisibilitate cerute de prevederile art.133 lit. a din lege, avându-se în vedere si interesul unei mai bune administrari a cauzei, instanta a apreciat ca exceptia de conexitate este întemeiata, admitând-o ca atare.
În raport de dispozitiile art.164 alin.3 din Codul de Procedura Civila, cauza a fost conexata la dosarul nr.135/88/2005 al Tribunalului Tulcea.
În ceea ce priveste cererea de înscriere în fals formulata de debitoare prin lichidatorul judiciar R.I., cu privire la declaratia nr. 22/7.04.2009, s-a apreciat ca aceasta este nefondata.
S-a retinut ca, potrivit disp. art.183 Cod procedura civila, instanta poate suspenda judecata pricinii si înainta înscrisul procurorului, împreuna cu procesul verbal încheiat, daca partea care defaima înscrisul ca fals, arata pe autorul sau complicele falsului.
Prin urmare, dispozitiile mentionate nu instituie o obligatie de suspendare a cauzei, ci o posibilitate, lasata la aprecierea instantei, în raport de înscrisurile doveditoare administrate de parti în sustinerea falsului.
În speta, debitoarea a invocat faptul ca, semnaturile unora dintre actionarii acesteia, date în cuprinsul declaratiei nr. 22/7.04.2009, prin care îi împuternicesc pe reclamantul M.D. si P.C. sa îi reprezinte în cauza, sunt false, întrucât unii dintre ei au decedat sau în locul acestora au semnat alte persoane.
Din procurile judiciare depuse la dosarul cauzei, s-a constatat însa ca mostenitorii actionarilor B.I. si D.I., i-au mandatat pe d-nii N.I. si respectiv D.T. sa le reprezinte interesele cum vor crede de cuviinta si „ sa semneze în numele lor, oriunde va fi nevoie…”.
În ceea ce priveste semnaturile actionarilor M.A. si T.G., retine instanta de fond ca nici acestea nu sunt false, întrucât, conform procurorilor judiciare nr. 911/31.03.2008 si nr. 2888/3 nov. 2006, cei doi actionari l-au mandat pe A.F. sa le reprezinte interesele si sa semneze în numele lor personal, oriunde va fi necesar.
Aceeasi este situatia si în cazul semnaturii lui B.I., conform procurii judiciare nr. 188/18.02.2009, prin care actionarul îl împuterniceste pe M.D. sa îi reprezinte interesele printr-un mandat general de reprezentare în judecata.
În consecinta, retine instanta de fond, declaratia nr. 22/2009 a fost data în baza unor procuri judiciare anterioare, prin care actionarii debitoarei si-au exprimat în mod neechivoc vointa ca persoanele mandatate sa întreprinda orice demersuri vor considera de cuviinta, si sa semneze în numele si pentru ei oriunde va fi necesar.
Fata de considerentele aratate, instanta de fond a apreciat ca nu a fost dovedita savârsirea vreunui fals în continutul declaratiei nr. 22/7.04.2009, astfel încât cererea de înscriere în fals este neîntemeiata.
Având în vedere disp. art. 183 Cod procedura civila, s-a respins cererea de suspendare a cauzei, ca nefondata.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul R.I. – lichidator judiciar al SC ACH SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie, în esenta:
1. Referitor la exceptia de conexitate, arata recurenta ca motivele de recurs se circumscriu disp. art.304 pct.8 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila, deoarece în mod gresit judecatorul sindic a retinut faptul ca, reclamantul M.D. a solicitat închiderea procedurii falimentului, pentru ca din actul de investire a instantei rezulta ca acesta a solicitat, pe de o parte ca bunurile din patrimoniu debitoarei, nevalorificate în cadrul procedurii de insolventa, sa treaca în proprietatea indiviza a actionarilor si, pe de alta parte, ca sumele reziduale ultimei distributii sa fie depuse într-un cont la dispozitia actionarilor.
Apreciaza recurenta ca, printr-o interpretare eronata a cererii dedusa judecatii, instanta a schimbat natura acesteia, creând aparenta ca reclamantul urmareste închiderea dosarului ce are ca obiect aplicarea procedurii insolventei asupra SC ACH SA, pierzând din vedere ca M.D. nu are calitate procesuala în dosar nr.135/88/2005 al Tribunalului Tulcea, ca de altfel nici în dosar nr.745/88/2009 al aceleiasi instante, nedetinând calitatea de participant la procedura insolventei si negasindu-se în nici una din categoriile participantilor.
2. Referitor la cererea de înscriere în fals, precizeaza recurenta ca motivele de recurs se circumscriu disp. art.304 pct.7 si pct.8 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila, deoarece instanta de fond a dispus respingerea cererii de suspendare a cauzei întemeiata pe disp.art.183 Cod pr.civila, ca nefondata, fara sa dispuna, însa, nimic cu privire la cererea de înscriere în fals.
Omisiunea judecatorului sindic de a se pronunta asupra cererii de înscriere în fals constituie motiv de nelegalitate a hotarârii, situatie care atrage casarea Încheierii din 15.02.2010, cu trimitere spre rejudecare a dosarului, la Tribunalul Tulcea, învedereaza recurenta.
Totodata, recurenta sustine ca, nemotivarea respingerii cererii de suspendare si a aspectului legat de inexistenta unui caz de judecata penala, fac ca instanta de recurs sa nu-si poata exercita atributiunile de control, impunându-se casarea hotarârii, cu consecinta trimiterii spre rejudecare.
Chiar si solutia de respingere a cererii de suspendare întemeiata pe disp.art.183 Cod pr.civila, este netemeinica si nelegala, arata recurenta deoarece, dintr-o simpla analiza a Declaratiei nr.22/07.04.2009 rezulta ca acesta este un document care are numai aparenta adevarului, este lipsit de autenticitate, având doar rolul sa induca în eroare si sa creeze reclamantului M.D. o oarecare justificare a calitatii sale procesuale.
Prin întâmpinare intimatul M.D. solicita respingerea recursului, ca nefondat, cu motivatia în esenta ca, solutionarea cererii sale formulata în baza disp.art.133 lit.”a” din Legea nr.85/2006 este strâns legata de solutionarea dosarului de faliment a debitoarei SC ACH SA TULCEA – dosar nr.135/88/2005, iar cererea întemeiata pe disp.art.183 Cod pr.civila, nu instituie o obligatie de suspendare a cauzei în sarcina instantei, ci este lasata la latitudinea acesteia.
Se învedereaza ca, în mod corect instanta de fond a retinut ca, nu poate fi vorba de nici un fals în declaratia nr.22/2009, data în baza unor procuri judiciare autentificate, atât timp cât, actionarii debitoarei si-au exprimat în mod neechivoc vointa, ca persoane mandatate sa întreprinda orice demersuri pe care le vor considera de cuviinta si sa semneze în numele lor si pentru ei, oriunde ar fi necesar.
Examinând actele si lucrarile dosarului, prin prisma sustinerii partilor, a probatoriului administrat si a dispozitiilor legale aplicabile în materie, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii recursului, ca nefondat, pentru urmatoarele considerente, în esenta:
Astfel cum rezulta din petitul actiunii, înregistrata sub nr.745/88 din 22.04.2009 la Judecatoria Tulcea, intimatul M.D. a dedus judecatii cererea având ca obiect dispozitiile art.133 lit.”a” din Legea nr.85/2006, potrivit carora: „ Daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul sindic va pronunta o sentinta de închidere a falimentului si de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat:
a)chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toti asociatii, persoane juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului, facuta administratorului special, urmând ca bunurile sa treaca în proprietatea indiviza a asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social”.
În raport de textul legal sus-citat, Curtea retine ca, practica judiciara a statuat asupra faptului ca, daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute, judecatorul sindic va pronunta o sentinta de închidere a procedurii falimentului si de radiere a debitorului din registrul în care este înmatriculat, chiar înainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate în întregime, în cazul în care toti asociatii persoane juridice sau persoana fizica, dupa caz, solicita acest lucru în termen de 30 de zile de la notificarea lichidatorului facuta administratorului special.
În aceasta situatie, bunurile urmeaza sa treaca în proprietatea indiviza a asociatilor sau a actionarilor, corespunzator cotelor de participare la capitalul social, iar bunurile nelichidate si sumele ramase dupa satisfacerea creantelor, se vor distribui asociatilor sau actionarilor, conform actelor constitutive sau legii.
În referire la primul motiv de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.8 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii acestuia, ca nefondat în baza art.312 Cod pr.civila, pentru ca în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat asupra obiectului cererii dedusa judecatii, ce se afla în strânsa legatura cu procedura de faliment, care se deruleaza în dosarul de insolventa nr.135/88/2005 împotriva debitoarei SC ACH Tulcea, aflat pe rolul Tribunalului Tulcea.
Astfel, cererea poate fi analizata prin raportare la stadiul procedurii, precum si în legatura cu celelalte conditii de admisibilitate cerute de prevederile art. 133 lit.”a” din Legea nr. 85/2006, stiut fiind ca aceasta lege instituie o procedura speciala, derogatorie de la dreptul comun, astfel încât toate actiunile care tin de demararea procedurii de insolventa trebuind a fi solutionate în cadrul aceluiasi dosar, cu exceptiile instituite de legiuitor privind actiunile în anularea actelor frauduloase sau cele continute de disp. art.138 din lege privind atragerea raspunderii membrilor organelor de conducere.
De altfel, exceptia conexitatii prev. de art.164 Cod pr.civila, este o institutie destinata a servi, alaturi de litispendenta, la o mai buna administrare a justitiei, asa dupa cum legal si temeinic a retinut si instanta de fond, pentru evitarea posibilitatilor virtuale de pronuntare a unor hotarâri judecatoresti contradictorii, cu atât mai mult cu cât, conexitatea implica existenta unor litigii/actiuni diferite.
Curtea retine ca, în cazul conexitatii conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza între cele doua actiuni, nu este ceruta, drept urmare pretentiile formulate în cele doua actiuni nu trebuie sprijinite cu necesitate pe aceleasi motive de fapt si de drept, fiind suficient un izvor comun juridic sau numai acelasi obiect, ori numai aceeasi cauza.
Concluzionând sub aspectul sus-prezentat, si având în vedere ca, dreptul de apreciere al instantei care a dispus conexarea poate fi cenzurat pe calea controlului judiciar, Curtea retine ca, în speta, în mod legal si temeinic instanta de fond a facut aplicarea textului de lege, neputându-se aprecia ca reunirea pricinilor a fost abuziva, astfel cum sustine recurenta.
În referire la cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe disp.art.304 pct.7 si pct.8 Cod pr.civila, cu referire la art.3041 Cod pr.civila, Curtea apreciaza în sensul respingerii acestuia, ca nefondat în baza art.312 Cod pr.civila, pentru ca în mod legal si temeinic instanta de fond a apreciat asupra respingerii cererii de înscriere în fals dedusa judecatii cu indicarea temeiului de drept prev.de art.183 Cod pr.civila.
Astfel, potrivit art.183 Cod pr.civila: „Daca partea care defaima înscrisul ca fals arata pe autorul sau complicele falsului, instanta poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului, împreuna cu procesul verbal ce se va încheia”.
Retine Curtea ca recurenta pârâta a solicitat instantei de fond în temeiul textului de lege sus-citat, „admiterea cererii de înscriere în fals”, cerere respinsa de instanta de fond în mod corect, deoarece suspendarea se poate dispune în temeiul art.183 Cod pr.civila, numai daca partea care defaima înscrisul ca fals indica pe autorul sau complicele falsului.
Prin urmare, pentru a se dispune suspendarea, nu este suficienta „existenta unor indicii cu privire la savârsirea unei infractiuni” astfel cum gresit sustine recurenta, ci mai este necesar ca partea interesata sa indice pe autorul sau complicele falsului deoarece, aceasta este o solutie destinata sa împiedice comportarea abuziva a unei parti.
Mai mult decât atât, retine Curtea ca disp. art.183 Cod pr.civila nu instituie o obligatie în sarcina instantei pentru suspendarea cauzei, ci o posibilitate, lasata la aprecierea instantei civile, în raport cu înscrisurile doveditoare administrate de parti în sustinerea falsului.
În speta, în mod legal si temeinic, analizând acele înscrisuri instanta a retinut ca, fata de invocarea de catre recurenta a faptului ca, semnaturile unor actionari ai debitoarei, date în cuprinsul Declaratiei nr.22/07.04.2009, prin care îl împuternicesc pe M.D. si P.C. sa-i reprezinte în cauza, sunt false, întrucât unii dintre ei au decedat sau în locul acestora au semnat alte persoane, cererea privind suspendarea pricinii nu se impune.
Solutionarea cererii a fost corecta deoarece, din procurile judiciare depuse la dosarul cauzei, mostenitorii actionarilor B.I. si D.I. i-au mandatat pe numitii N.I. si respectiv D.T. sa le reprezinte interesele „cum vor crede de cuviinta” si mai mult, „sa semneze în numele lor oriunde va fi nevoie…”.
Ca situatia de fapt este aceasta, rezulta si din împrejurarea ca, toti mostenitorii legali D.A., D.I.B. si R.A.M. ai numitului D.I., decedat la data de 17.08.2004, astfel cum rezulta din Certificatul de mostenitor nr.46/02.06.2005 eliberat de Notarul Public S.L., l-au mandatat pe numitul N.I. cu procuri autentificate.
Astfel, D.A., prin Procura autentificata nr.673/25.03.2009 la SCP – Notari publici asociati D.N.A. si R.A.A.; D.I.B., prin Procura autentificata nr.1422 din 25.03.2009 la BNP V.I. si R.A.M., prin Procura autentificata nr.565 din 25.03.2009 la BNP D.G.
În ceea ce-l priveste pe B.I., exista procura din data de 07.04.2009, data de mostenitorii sai: B.E., B.D., I.E. si D.F., care-l împuternicesc pe numitul D.T., sa-i reprezinte „în dosar nr.135/88/2005 cu puteri depline, sa promoveze orice fel de actiuni va considera de cuviinta, va semna în numele nostru oriunde va fi necesar”, astfel ca, semnatura aplicata pe Declaratia nr.22/07.04.2009
Aceeasi situatie este de retinut si pentru actionarii M.A. si T.G., întrucât conform procurilor judiciare nr.911/31.03.2008 si nr.2888/03.11.2006, cei doi l-au mandatat pe numitul A.F. sa le reprezinte interesele si sa semneze în numele lor personal, oriunde va fi necesar, situatie identica si pentru actionarul B.I., potrivit procurii judiciare nr.188/18.02.2009, prin care a fost împuternicit în acest sens intimatul M.D. ce urma a-i reprezenta interesele printr-un mandat general de reprezentare în judecata.
Cu alte cuvinte, Curtea retine ca Declaratia nr.22/07.04.2009 a fost data în baza unor procuri judiciare anterioare, prin care actionarii debitoarei si-au exprimat în mod neechivoc vointa ca persoanele mandatate sa întreprinda orice demersuri vor considera de cuviinta si sa semneze în numele si pentru ei oriunde va fi necesar.
Concluzionând, în aceste conditii, în mod corect, instanta de fond a retinut ca nu poate fi vorba de nici un fel de fals privind Declaratia nr.22/07.04.2009 data în baza unor procuri judiciare autentificate, în care actionarii debitoarei sus-nominati si-au exprimat în mod neechivoc vointa, ca persoanele mandatate sa întreprinda orice demersuri vor considera de cuviinta si sa „semneze în numele lor si pentru ei, oriunde va fi necesar”.
Odata ce legiuitorul a permis posibilitatea instantei civile de a „cerceta falsul prin orice mijloc de dovada”, astfel cum rezulta din art.184 Cod pr.civila, în mod legal si temeinic instanta de fond a concluzionat în sensul inexistentei falsului.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si disp.art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge, ca nefondat recursul dedus judecatii.
