– art. 19 alin. 3 din cu modificari
Lichidatorul judiciar nu are calitate procesuala activa de a contesta decizia creditorului majoritar de desemnare a unui alt lichidator conform art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECTIA A VI-A CIVILA, DECIZIA CIVILA NR. 1476/R/17.10.2011)
“Prin sentinta comerciala nr.132 din 07.03.2011 pronuntata de Tribunalul Teleorman a fost admisa contestatia formulata de lichidatorul judiciar BNP C. SPRL Craiova cu sediul în Craiova, str. A.I. Cuza nr. 46, bl. 10 A, parter, judetul Dolj si a fost respinsa ca nefondata cererea creditoarei Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman cu sediul în Alexandria, str. Dunarii, nr.188, judet Teleorman, de înlocuire a lichidatorului judiciar BNP C. SPRL Craiova.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta a aratat ca la data de 11.02.2011, lichidatorul judiciar BNP C. SPRL Craiova a formulat contestatie împotriva deciziei Directiei Generale a Finantelor Publice Teleorman nr. 3298/09.02.2011 solicitând constatarea nelegalitatii acesteia având în vedere ca nu avea dreptul a emite o decizie decât urmare a procedurii speciale prevazute expres si imperativ de Ordinul 1009/2007 al Ministerului Finantelor Publice.
Prin decizia nr. 3298/9.02.2011, Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman a decis înlocuirea lichidatorului judiciar BNP C. SPRL numit în aceasta calitate prin sentinta comerciala nr. 303/15.11.2010 pronuntata de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 6048/87 cu T. si Asociatii SPRL cu un onorariu lunar de 500 lei, având în vedere dispozitiile art. 19 alin. 3 din Lg. 85/2006.
Analizând actele si lucrarile dosarului, judecatorul sindic a constatat ca cererea de înlocuire a lichidatorului judiciar este nefondata.
Potrivit art. 22 alin. 2 din Lg. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecatorul sindic din oficiu sau la cererea comitetului creditorilor îl poate înlocui pe lichidatorul judiciar prin încheiere motivata pentru motive temeinice. Încheierea de înlocuire se pronunta în camera de consiliu de urgenta cu citarea lichidatorului judiciar si a comitetului creditorilor.
În speta, creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman nu a facut dovada unor motive temeinice ale schimbarii lichidatorului cu atât mai mult cu cât nici nu a respectat procedura prevazuta de Ordinul 109/2007 al Ministerului Finantelor Publice.
Fata de aceste consideratii, judecatorul sindic a admis contestatia formulata în cauza.
Împotriva sentintei comerciale nr.132 din 07.03.2011 pronuntata de Tribunalul Teleorman a declarat recurs recurenta creditoare Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman care a solicitat admiterea recursului si, în principal, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active a B.N.P. C. SPRL si, în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii contestatiei formulate de catre administratorul judiciar.
Hotarârea pronuntata a fost criticata ca fiind lipsita de temei legal si data cu aplicarea gresita a legii (art. 304 pct. 9 C.pr.civ.).
Astfel, referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar, s-a sustinut ca este întemeiata, deoarece art. 9 alin. 3 din legea nr. 85/2006 prevede în mod clar care sunt persoanele care pot formula contestatie împotriva deciziei emise în baza art. 19 alin. 21 din lege, iar lichidatorul nu este printre acestea.
De asemenea, a aratat ca în mod gresit intimata a admis contestatia formulata de intimata reclamanta având în vedere ca Ordinul A.N.A.F. nr. 1009/2007 este un act administrativ, un act de ordin intern care nu face obiectul acestei cauze, legea speciala fiind Legea nr. 85/2006 privind insolventa. Desemnarea administratorilor judiciari conform ordinului precizat are loc în urma unei selectii de oferte analizate la nivelul comisiei constituite în cadrul D.G.F.P. Teleorman si nu prin decizie de numire a acestora. Instanta de fond nu a respectat legea deoarece a retinut ca D.G.F.P: nu avea dreptul de a emite o asemenea decizie. De asemenea, instanta de fond nu avea dreptul sa respinga cererea, de fapt sa anuleze decizia în cauza, ci numai sa ia act de aceasta daca în termen de 3 zile nu a fost contestata de nici un creditor si sa numeasca administratorul judiciar/lichidatorul desemnat, asa cum prevede art. 19 alin. 3 din actul normativ de mai sus.
S-a mai expus ca instanta de fond era obligata conform legii sa puna în aplicare prevederile art. 19 alin. 4 din legea nr. 85/2006, tinând seama în mod special ca D.G.F.P. Teleorman în aceasta cauza este creditor majoritar si ca decizia nr. 3298/09.02.2011 a D.G.F.P. Teleorman este emisa potrivit art. 19 alin. 21 din acelasi act normativ.
Prin întâmpinare, BNP C. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. M. S.A. a invocat exceptia tardivitatii declararii recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia, pe motiv ca D.G.F.P Teleorman nu avea dreptul de a emite o decizie decât ca urmare a respectarii procedurii speciale prevazute de Ordinul 1009/2007.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse si care vizeaza prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. si a art. 3041 C.pr.civ., se constata ca este întemeiat.
Exceptia tardivitatii formularii recursului invocata de catre lichidatorul judiciar BNP Consult SPRL nu este întemeiata.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 7 zile, daca legea nu prevede altfel”. Comunicarea hotarârii se face potrivit art. 7 alin. 1 din lege, adica prin Buletinul procedurilor de insolventa.
În cauza, sentinta comerciala nr.132 din 07.03.2011 a fost publicata în Buletinul procedurilor de insolventa nr. 4650/19.04.2011, iar recursul a fost declarat la data de 08.04.2011.
Se constata ca recursul nu este declarat peste termenul legal de 7 zile de la data comunicarii hotarârii atacate. Exceptia tardivitatii recursului nefiind întemeiata, urmeaza a fi respinsa.
Este fondata critica invocata de catre recurenta în sensul ca, potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar nu poate formula contestatia prevazuta de acest text de lege.
Conform art. 19 alin. 21 din Legea nr. 85/2006, “creditorul care detine cel putin 50 % din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa îi stabileasca remuneratia”.
Conform alin. 3 al art. 19 din lege, “creditorii pot contesta la judecatorul sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia prevazuta la alin. 2 si 21, în termen de 3 zile de la data publicarii acesteia în Buletinul procedurilor de insolventa”.
Din continutul acestor prevederi legale reiese ca, în ceea ce priveste contestarea deciziei creditorului majoritar de desemnare a administratorului sau lichidatorului judiciar, calitate procesuala activa au ceilalti creditori si nu lichidatorul judiciar.
Este deci întemeiat primul motiv de recurs referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului judiciar de a formula actiune întemeiata pe prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare, nemaifiind necesara analizarea celorlalte motive de recurs, se constata ca, fata de cele aratate, este întemeiat recursul si, în baza art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ. va fi admis si va fi modificata sentinta atacata în sensul ca va fi admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a lichidatorului si va fi respinsa contestatia acestuia ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.”
