Prevederile legale aplicabile în procedura falimentului, respectiv art. 107 din – nu cuprind menţiuni referitoare la desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu identice cu cele cuprinse în art. 11 lit. c) din acelaşi act normativ, iar dispoziţiile amintite nu cuprind vreo trimitere la textul amintit, aplicabil la momentul deschiderii procedurii insolvenţei debitoarei.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 3145 din 7 decembrie 2009
Prin sentința comercială nr. 2356 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Câmpia Turzii prin DGFP Cluj în contradictoriu cu debitoarea SC C.A. SA.
S-a dispus intrarea debitoarei SC C.A. SA în faliment procedura generală și a fost desemnat un lichidator judiciar provizoriu, care să îndeplinească atribuțiile prev. de art. 25 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus dizolvarea societății debitoare și ridicarea dreptului de administrare al acesteia și s-a stabilit termenul limită de predare a gestiunii averii de la debitor la lichidatorul judiciar, împreună cu lista actelor și operațiunilor efectuate după data deschiderii procedurii menționate la art. 46 alin. (2), pentru data de 21.06.2009.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că debitoarea a înregistrat pierderi în activitatea derulată urmare confirmării planului de reorganizare datorită uzurii fizice și morale avansate a utilajelor de pe întreg fluxul tehnologic, fapt ce a avut influențe negative asupra ritmicității procesului de producție și implicit asupra realizării producției fizice programate.
Judecătorul-sindic a reținut împrejurarea că nu s-a reușit majorarea capitalului social al debitoarei, deși în cuprinsul planului de reorganizare aceasta era prevăzută ca o modalitate de continuare a activității, în condițiile în care cheltuielile cu utilitățile, respectiv contravaloarea gazului necesar desfășurării activității de producție și energiei electrice, au cunoscut creșteri însemnate, debitoarea nefiind în măsură să achite nici măcar cheltuielile curente, cu atât mai puțin sumele cuprinse în planul de reorganizare.
Debitoarea a încercat și valorificarea unora din activele sale, fapt ce ar fi asigurat acoperirea integrală a creanței garantate de B.R.D. și ridicarea dreptului de ipotecă constituit asupra imobilelor proprietatea sa, nefiind finalizată nici procedura de valorificare a acestor bunuri care era cuprinsă în planul de reorganizare ca modalitate ce asigura continuarea activității și realizarea planului.
Judecătorul-sindic a constatat că nici încercările de creditare a societății debitoare realizate de acționariatul acesteia nu au fost materializate în practică, astfel încât nici această sursă de realizare a planului de reorganizare nu s-a reușit a fi finalizate, deși au existat demersuri în acest sens, existând certitudinea că debitoarea nu se mai poate conforma planului și că activitatea ei a înregistrat pierderi din exploatare.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice Câmpia-Turzii, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în partea ce privește desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, instituția recurentă, în calitate de creditor în cauză, pentru o creanță de 7.398.436 lei, a solicitat intrarea debitoarei în faliment ca urmare a eșuării planului de reorganizare, solicitând pe această cale judecătorului-sindic, ca făcând aplicarea art. 24 din Legea nr. 85/2006 să desemneze în calitate de lichidator judiciar pe C.I.T., practician selectat de instituția recurentă pentru administrarea procedurii.
în justificarea propunerii, a anexat adresa cu nr. 18261/29.05.2009 emisă de compartimentul procedurii insolvență și lichidări din cadrul DGFP Cluj, prin care a fost desemnat practicianul în insolvență care să administreze procedura în prezenta speță, cu un onorariu de succes de 1,5% fără onorariu lunar.
Judecătorul-sindic nu a luat în considerare propunerea recurentei, procedând la desemnarea în calitate de lichidator provizoriu a Cabinetului individual de insolvență G.M., motivând că acesta ar fi familiarizat cu tot ceea ce presupune activitatea practicianului în insolvență pe parcursul procedurii de reorganizare apreciindu-se oportună continuarea procedurii de faliment de același practician de insolvență.
în timp ce cheltuielile ce împovărează procedura cu plata lichidatorului propus de recurentă reprezintă onorariu de succes de 1,5% fără onorariu lunar, vechiul lichidator, încasează un onorariu lunar de 5.000 lei, având prevăzut și un onorariu de succes de 6% din valorificarea activelor, în condițiile în care nu s-a onorat nici o plată din graficul de plăți către instituția recurentă, făcându-se doar câteva plăți parțiale simbolice.
în cei trei ani în care fostul lichidator încerca prin toate rapoartele depuse în fața judecătorului-sindic să aducă argumente pentru prelungirea perioadei de reorganizare, fără însă ca activitatea societății debitoare să facă cele mai mici progrese s-au acumulat datorii la buget în sumă de 5.579.136 lei.
Dacă administratorul judiciar era obiectiv și avea cu adevărat preocupări pentru acoperirea pasivului debitoarei, nu insista pentru continuarea procedurii de reorganizare ci, dimpotrivă solicita intrarea debitoarei în procedura de faliment.
Un calcul simplu concretizat în înmulțirea sumei de 5.000/lună cu cele 36 luni în care, debitoarea s-a aflat în procedura de reorganizare judiciară pot să arate cât de împovărător a fost onorariul lichidatorului pentru debitoare în condițiile în care graficul de plăți nu a fost respectat.
Intimata M.L.G. în calitate de lichidator provizoriu desemnat în procedura de faliment a debitoarei SC C.A. SA Câmpia Turzii prin întâmpinarea depusă la data de 4.12.2009 solicită respingerea recursului ca fiind fără obiect, față de adunarea creditorilor din 2.12.2009 prin care a fost ales ca lichidator C.I.T.
în dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, hotărârea este criticată pentru considerentul că judecătorul-sindic pe de o parte a „ignorat” prevederile art. 24 din Legea nr. 85/2006, iar pe de altă parte numirea intimatei nu este o „soluție oportună și eficientă” având în vedere eșuarea planului de reorganizare și onorariul încasat pentru perioada de reorganizare.
Prevederile art. 24 din lege au fost în mod corect aplicate de către judecătorul-sindic, care a avut în vedere și dispozițiile art. 11 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 227/2009, articol care stabilește principalele atribuții ale judecătorului-sindic.
Astfel, la alin. (1) lit. c), se prevede „desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a (…) lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori după caz înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor”.
Recurenta nu a fost creditoarea majoritară nici în procedura reorganizării și nu este nici în procedura falimentului față de tabelul definitiv, cel suplimentar și cel definitiv consolidat.
Judecătorul-sindic a desemnat lichidatorul provizoriu, urmând ca acesta să fie confirmat sau infirmat în cadrul primei adunări a creditorilor.
Acest fapt s-a realizat la data de 2.12.2009 în cadrul adunării creditorilor când DGFP Cluj și-a menținut poziția, votând pentru înlocuirea lichidatorului provizoriu, având în vedere desemnarea lichidatorului care a fost stabilit prin procedura licitației organizată conform prevederilor interne fiscale, respectiv C.I.T., față de onorariul de succes solicitat de 1,5% fără onorariu lunar.
Creditorul majoritar E.G.R. SA nu a fost de acord cu confirmarea lichidatorului provizoriu față de faptul că nu a înscris în tabelul suplimentar creanța astfel cum a fost solicitată, reducând cuantumul acesteia cu peste 6 milioane reprezentând majorări calculate la debitele născute în perioada de reorganizare, pretinse și neacceptate.
Cu privire la oportunitatea și eficiența măsurii referitor la desemnarea intimatei arată că, onorariul a fost aprobat de către adunarea creditorilor, care a cuprins un număr de 20 de creditori, unde creditoarea DGFP Cluj nu a fost și nu este nici în prezent majoritară.
Analizând recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Câmpia-Turzii prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 și 3041C.proc.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din Legea nr. 85/2006, una dintre principalele atribuții ale judecătorului-sindic este aceea de a proceda la desemnarea motivată, prin sentința de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvență compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea creanțelor, fixarea remunerației în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activității practicienilor în insolvență, precum și a atribuțiilor acestuia pentru această perioadă.
Conform art. 107 pct. 2 lit. b) din același act normativ, prin hotărârea prin care se decide intrarea in faliment, judecătorul-sindic va pronunța dizolvarea societății debitoare si va dispune în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum și stabilirea atribuțiilor și a remunerației acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior se poate conchide că judecătorul-sindic trebuie, la data intrării în faliment a debitoarei să procedeze la desemnarea motivată a lichidatorului judiciar provizoriu, dintre practicienii în insolvență compatibili și să îi stabilească atribuțiile și remunerația în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Se poate observa, de asemenea, că prevederile legale aplicabile în procedura falimentului – respectiv art. 107 din Legea nr. 85/2006 – nu cuprind mențiuni referitoare la desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu identice cu cele cuprinse în art. 11 lit. c) din același act normativ, iar dispozițiile amintite nu cuprind vreo trimitere la textul amintit, aplicabil la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
Analizând hotărârea judecătorului-sindic din perspectiva legalității acesteia, prin raportare la prevederile art. 11 și 107 din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, ipoteza normei legale antamate de legiuitor prin normele legale edictate fiind respectate. Astfel, desemnarea lichidatorului judiciar provizoriu s-a realizat printr-o hotărâre motivată, dintre practicienii compatibili, iar atribuțiile și remunerația acestuia a avut loc în conformitate cu criteriile aprobate prin legea de organizare a profesiei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către creditoarea Administrația Finanțelor Publice Câmpia-Turzii ca fiind nefondat, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C.proc.civ., raportat la art. 8, 11 și 107 din Legea nr. 85/2006 îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
(Judecător Mihaela Sărăcuț)
