Anularea unei licitaţii nu se poate dispune pe calea ordonanţei preşedinţiale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, sub nr. 10138/2000, S.C. “P.L.”-S.R.L., a chemat în judecată R.Â.R., solicitând a se dispune, pe cale de ordonanţă preşedinţială, anularea licitaţiei organizată de pârâtă în data de 10.10.2000, în vederea procurării de echipamente pentru extinderea sistemului informatic, precum şi sistarea procesului de contractare, cu suportarea cheltuielilor de judecată aferente litigiului.
în motivarea acţiunii, întemeiată pe dispoziţiile art. 581 C. pr. civ., petenta a învederat, în esenţă, că se impune anularea licitaţiei organizată de pârâtă, întrucât comisia constituită în acest scop, fără a se comunica calitatea membrilor ce au compus-o, a încălcat legislaţia în vigoare, respectiv prevederile caietului de sarcini, calificând ofertele tehnice în baza unei analize sumare, superficiale, încercând deschiderea acestora fără anunţarea punctajului tehnic, favorizând, prin comportament, oferta firmei, deşi aceasta nu era completă şi în conformitate cu cerinţele caietului de sarcini, firmă căreia în final i-a fost
adjudecată licitaţia, contestaţia reclamantei adresată conducerii pârâtei, prin care erau sesizate neregulile comise, fiind respinsă.
Prin sentinţa nr. 5070/2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis acţiunea şi a dispus anularea licitaţiei organizată la data de 10.10.2000, precum şi anularea tuturor efectelor acţiunii de adjudecare.
în esenţă, instanţa fondului a reţinut că reclamanta a dovedit necomunicarea îndeplinirii condiţiilor de calificare a membrilor comisiei de licitaţie, prin răspunsul evaziv dat la interogatoriu de pârâtă, prin care nu se specifică specialitatea acestora, prin aceeaşi probă nefiind negată modificarea regulilor instituite prin caietul de sarcini, după data limită fixată, şi deschiderea ofertelor financiare fără anunţarea punctajului. S-a relevat de către prima instanţă încălcarea metodologiei de desfăşurare a licitaţiei, de către comisia constituită în acest scop, prin procesul verbal întocmit la 13.10.2000, specificându-se faptul că nu există datele financiare necesare prezentării punctajului tehnic.
Totodată, a fost respinsă, ca neîntemeiată, susţinerea pârâtei privind neîntrunirea condiţiei urgenţei impusă de dispoziţiile art. 581 C. pr. civ., cu motivarea că judecarea cauzei este atributul instanţei de judecată, iar nu al părţilor.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul, criticile formulate vizând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
în esenţă, recurentul a susţinut că se impune modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ., întrucât, în mod greşit, fără a fi susţinută de probe, prima instanţă a emis aprecierea că membrii comisiei de licitaţie nu aveau pregătirea şi experienţa impusă prin legislaţia în vigoare, o atare concluzie neputându-se baza numai pe calificarea acestora, care reprezintă în fapt un atribut exclusiv al entităţii achizitoare, neputând fi cenzurat de licitatori.
în mod eronat s-a apreciat că pârâta nu ar fi negat modificarea regulilor impuse prin caietul de sarcini, după data limită a acestuia, recurenta arătând că prin răspunsul dat la întrebarea din interogatoriu, formulată în acest sens, nu a recunoscut această situaţie, o atare concluzie reprezentând numai o interpretare originală a instanţei fondului.
Recurenta a relevat că a existat numai o propunere de deschidere a ofertei financiare, înainte de anunţarea punctajului tehnic, neînsuşită de comisia de licitaţie, astfel încât şi pe acest aspect concluzia primei instanţe nu corespunde realităţii.
în final, recurenta a mai susţinut că hotărârea instanţei fondului este greşită, întrucât cererea dedusă judecăţii nu întruneşte cerinţele urgenţei şi vremelniciei, impuse de art. 581 C. pr. civ., respectiv nerejudecarea fondului, arătând şi faptul că actul final al licitaţiei, respectiv hotărârea de adjudecare a avut loc numai la 25.10.2000, procesul verbal întocmit la 10.10.2000, atacat de reclamantă, conţinând numai data privind comunicarea componenţei comisiei de licitaţie şi numele firmelor participante, pe acest ultim aspect, acţiunea
impunându-se a fi respinsă, nefiind atacată decizia de adjudecare a licitaţiei respective.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de fapt şi de drept, invocate prin recurs, Curtea de Apel Bucureşti a constatat temeinicia criticilor formulate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Prin petiţia introductivă, reclamanta a învestit prima instanţă cu soluţionarea unei cereri întemeiată pe procedura specială a ordonanţei preşedinţiale, reglementată prin art. 581 C. pr. civ.
Niciodată pe parcursul judecării fondului nu a avut loc o modificare a temeiului juridic, cu respectarea dispoziţiilor art. 132 C. pr. civ., în sensul solicitării judecării cererii introductive ca acţiune pe dreptul comun, susţinerea intimatei-reclamante pe acest aspect nefiind dovedită în vreun mod.
Nu poate fi primită nici afirmaţia intimatei-reclamante, cu ocazia dezbaterilor în calea de atac, privind modificarea temeiului de drept al acţiunii, motivată pe încuviinţarea şi administrarea probei cu interogatoriu, cu ocazia judecării fondului, procedura specială instituită prin art. 581 C. pr. civ., neexcluzând administrarea dovezilor potrivit regulilor de drept comun, urmând însă a se ţine seama de caracterul urgent al cererii.
Fiind învestită cu ordonanţă preşedinţială, prima instanţă era obligată să analizeze îndeplinirea cerinţelor specifice acestei proceduri speciale, neputând, din oficiu, cu încălcarea principiului disponibilităţii, să califice cererea ca o acţiune pe dreptul comun.
Potrivit art. 581 C. pr. civ., condiţia generală de admisibilitate a acestei proceduri o constituie urgenţa, ordonanţa preşedinţială prezentând următoarele caracteristici: măsura dispusă este vremelnică, nu prejudecă fondul dreptului şi este executorie.
Măsura ordonată, având caracter vremelnic, nu rezolvă în fond litigiul dintre părţi, neavând scopul stabilirii definitive a drepturilor părţilor.
în cadrul acestei proceduri, instanţa face numai o examinare sumară a cauzei, stabilind numai de partea cui este aparenţa dreptului, fără a putea prejudecă fondul dreptului.
Acţiunea dedusă prezentei judecăţi nu întruneşte însă condiţiile arătate mai sus, stabilite imperativ prin art. 581 C. pr. civ., pe această cale neputând a avea loc anularea unei licitaţii, deficienţele semnalate în desfăşurarea acesteia, imputate pârâtei, potrivit considerentelor cererii de chemare în judecată, urmând a forma obiectul analizei instanţei învestită cu acţiune pe dreptul comun.
în considerarea celor expuse, nu vor mai fi analizate celelalte motive de recurs, care privesc fondul dreptului, respectiv criticile privind modul de apreciere al probei cu interogatoriu, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. să fie admis recursul şi, în consecinţă, modificată în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii deduse judecăţii, ca nefondată.
Potrivit art. 274 C. pr. civ., intimata-reclamantă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, ocazionate recurentei-pârâte. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 665/2001)
