Legea nr. 85/2006, republicată, art. 75, art. 5 alin. 1
Codul de procedură civilă, art. 137
Admiterea recursului şi respingerea contestaţiei ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calitaţi procesuale active a contestatorului recurent, în condiţiile în care prima instanţă i-a respins contestaţia pe fondul acesteia, nu echivalează cu o înrăutăţire a situaţiei în propria cale de atac.
Prin Sentinţa nr. 2348/16.06.2010 a Tribunalului Comercial Mureş, s-a respins contestaţia formulată de G.Ş., împotriva tabelului definitiv al creanţelor asupra averii debitoarei S.C. G. S.R.L., cu privire la înscrierea creanţei creditoarei A.N.V. – D.R.A.O.V. Braşov.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reţinut că motivul invocat de contestator, vizând faptul că, creanţa deţinut de A.N.V. era prescrisă, este nefondat întrucât, prin Decizia nr. 151/R/12.02.2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dezlegat această problemă de drept, reţinându-se cu acel prilej că prin acte de a creanţei debitoarea a întrerupt cursul prescripţiei extinctive.
În ceea ce priveşte al doilea motiv, referitor la depunerea tardivă a declaraţiei de creanţă de către creditoarea A.N.V., s-a reţinut că, întrucât notificarea creditoarei nu a fost făcută cu respectarea dispoziţiilor legale, aceasta nu a fost decăzută din drepturile sale,judecătorul sindic făcând aplicarea dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei Sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, G.Ş., criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că, judecătorul sindic a făcut o aplicare greşită a prevederilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, admiţând creanţa creditoarei A.N.V., deşi aceasta nu a formulat cerere de admitere în termenul legal, neputând fi asimilată cererea de deschidere a procedurii formulată de A.N.V., în dosarul nr. 920/1371/2008 cu cererea de admitere a creanţei formulată în dosarul nr. 2054/1371/2008.
S-a mai arătat că hotărârea atacată este criticabilă şi sub aspectul aplicării greşite a prevederilor art. 66 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, întrucât judecătorul sindic a procedat la înscrierea creanţei în tabelul definitiv, deşi anterior avea obligaţia să verifice creanţa bugetară.
Prin întâmpinare, A.N.V. – D.R.A.O.V. Braşov a solicitat respingerea recursului, susţinând netemeinicia acestuia, întrucât judecătorul sindic a făcut o aplicare corectă a dispoziţiilor legale invocate de recurent şi aplicabil în cauză.
A formulat de asemenea întâmpinare şi R.V.A. Mureş S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. G. S.R.L., arătând că în mod legal s-a procedat la validarea creanţei creditoarei A.N.V. – D.R.A.O.V. Braşov, ca urmare a acvirării dosarului nr. 622/1371/2009, la dosarul cauzei, prin efectul Sentinţei nr. 1082/2009.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum şi din oficiu, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea a constat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa este ţinută să se pronunţe cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi de fond, care ar face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În acest sens, este de observat că soluţia de respingere a contestaţiei, ca nefondată, împărtăşită de prima instanţă în hotărârea atacată, a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiţii, se impune precizarea că posibila legitimitate procesuală activă a contestatorului ar putea fi dată de îndreptăţirea acestuia de a promova contestaţia, întemeiată pe dispoziţiile art. 75 din Lege.
Este, astfel, de observat că, potrivit textului legal, îndreptăţirea de a promova contestaţie revine oricărei părţi interesate(alin.1). Or, Curtea a constat că, în speţă, contestatorul nu se înscrie în ipoteza legală.
Astfel, dacă participanţii la proces sunt strict determinaţi de către legiuitor, aceştia fiind, potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 85/2006, tocmai organele care aplică procedura, adică instanţele judecătoreşti, judecătorul – sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul, calitatea de parte poate fi atribuită doar debitorului şi creditorului.
O eventuală legitimitate procesuală activă ar fi putut avea contestatorul din prezenta cauză doar în ipoteza în care, acestuia nu i-ar fi fost ridicat dreptul de a reprezenta, în calitate de administrator statutar, societatea debitoare. Dar, chiar şi în acest caz, contestatorul ar acţiona în interesul societăţii, ce are calitatea de parte, şi, nicidecum, în interes propriu.
Depunerea contestaţiei şi a recursului împotriva Sentinţei nr. 2348/16.06.2010 a Tribunalului Comercial Mureş, în nume propriu, de către G.Ş., rezultă şi din împuternicirea avocaţială nr. 48/2011, avocatul fiind împuternicit de „clientul G.Ş.”, fără nicio referire la societatea debitoare ori la vreo calitate a contestatorului în cadrul acestei societăţi.
În consecinţă, pentru motivele expuse anterior, recursul promovat în cauză a fost admis ca întemeiat, potrivit art. 312 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, hotărârea atacată impunându-se a fi modificată în parte, în sensul respingerii contestaţiei formulate de G.Ş., împotriva Tabelului definitiv al obligaţiilor debitoarei, ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a contestatorului.
