Potrivit prevederilor art. 56 C. com., “dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, în ce priveşte acest act, legii comerciale…”, iar dispoziţiile art. 893 C. comercial statuează că “chiar când actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce derivă dintr-însul sunt de competenţa jurisdicţiunii comerciale”, astfel că litigiul fiind de natură comercială, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ., competent material să soluţioneze litigiul, în primă instanţă, este tribunalul.
Prin sentinţa civilă nr. 2.984 din 3.12.1998, Judecătoria Roşiori de Vede a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei S.C. “P.A.” – S.R.L. Roşiori de Vede împotriva pârâtului I.O..
S-a luat act că se renunţă la chemarea în judecată a A.F. I.O. şi a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.650.000 lei, cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 803/14.04.1999 Tribunalul Teleorman a anulat apelul, ca netimbrat.
împotriva deciziei civile nr. 803/14.04.1999 a Tribunalului Teleorman a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială a apreciat ca întemeiat recursul reclamantei, întrucât pentru termenul din 14.04.1999, aceasta a fost citată la o altă adresă decât cea indicată, încălcându-se prevederile art. 105 alin. 2 C. pr. civ..
Prin decizia civilă nr. 602 din 27.10.1999, Curtea de Apel Bucureşti – secţia comercială, în baza art. 304 pct. 5 C. pr. civ., a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 803/14.04.1999 a Tribunalului Teleorman şi atrimis cauza la aceeaşi instanţă, spre soluţionarea apelului.
Cu prilejul rejudecării apelului, Tribunalul Teleorman, prin decizia civilă nr. 1155/19.05.2000 a admis excepţia invocată de apelanta S.C. “P.A.” – S.R.L. Roşiori de Vede, a admis apelui declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 2.984 din 3.12.1998 a Judecătoriei Roşiori de Vede, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 2.984/3.12.1998 şi a trimis cauza spre soluţionare la Tribunalul Teleorman, complet de primă instanţă, competent să soluţioneze în fond litigiul comercial.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul Teleorman a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile prevederile art. 2 pct. 1 lit. a C. pr. civ.
S-a reţinut că obiectul litigiului este de 23.600.000 lei, astfel că Tribunalul Tejeorman este competent material să soluţioneze acest litigiu.
împotriva deciziei nr. 1.155/19.05.2000 a tribunalului Teleorman a declarat recurs, în termen, legal timbrat, pârâtul I.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin criticile formulate, recurentul susţine, în esenţă, următoarele:
Decizia a fost dată cu încălcarea art. 2 şi 5 din C. com., întrucât litigiul nu este unul comercial, vânzarea bunurilor nefăcându-se în scop de revânzare, ci pentru uzul cumpărătorului I.O., fiind litigiu civil.
Susţine că, potrivit art. 2 C. com., vânzările de produse şi mărfuri trebuie să fie cumpărate în scop de revânzare pentru a fi faptă de comerţ, potrivit art. 5 C. com..
Nu se poate considera ca faptă de comerţ cumpărarea de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar, instanţa constată şi reţine următoarele:
Critica formulată de recurentul pârât I.O., conform căreia litigiul ce se poartă între el şi intimata reclamantă S.C. “P.A.” – S.R.L. este unul civil şi nu comercial, nu se poate reţine, deoarece, potrivit art. 56 C. com. “dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi, încât priveşte acest
act, legii comerciale, afară de dispoziţii privitoare la persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel”.
în sprijinul respingerii criticii recurentului I.O. este şi art. 893 C. com., potrivit căruia: “chiar când actul este comercial numai pentru una din părţi, acţiunile ce derivă dintr-însul sunt de competenţa jurisdicţiunei comerciale”.
în consecinţă, constatându-se că decizia recurată este temeinică şi legală, în baza art. 312 C. pr. civ., se va respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Decebal Taragan)
(Secţia comercială, decizia nr. 699/2000)
