Potrivit art. 7201 C. pr. civ., “în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”.
Această dispoziţie are caracter imperativ, iar nerespectarea ei atrage respingerea acţiunii, neavând relevanţă că ulterior introducerii acţiunii a fost convocată pârâta la conciliere.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia comercială, sub nr. 5883 din 25.06.2001, reclamanta S.C. “H.” – S.A., prin reprezentanţii săi legali, a chemat în judecată pe pârâta S.C. “E.” – S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 377.355.000 lei, reprezentând chirie restantă pe perioada 1.04.1999-31.07.2000, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în urma organizării unei licitaţii cu strigare, a încheiat cu pârâta, câştigătoarea licitaţiei, contractul de închiriere nr. 140/1.03.1999, în baza căruia a pus la dispoziţia pârâtei spaţiul comercial în suprafaţă de 2.500 m.p., situat în localitatea Petrila, în schimbul unei chirii lunare de 20.500.000 lei.
A mai arătat că pârâta, cu toate că a folosit spaţiul închiriat, nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei pe perioada 1.04.1999-31.08.2000, motiv pentru care a formulat prezenta acţiune.
Prin sentinţa nr. 5834/2001, Tribunalul Bucureşti – secţia comercială a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată din oficiu, şi a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta a convocat pârâta la conciliere directă după introducerea acţiunii, cu nerespectarea normei imperative prevăzută de art. 7201 C. pr. civ..
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. “H.” – S.A., criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei recurate.
în esenţă, recurenta susţine că instanţa de fond trebuia să ia în considerare, în temeiul art. 7204 alin. 3 C. pr. civ., adresa nr. 505/20.08.2001, comunicată
Tribunalului Bucureşti, prin care se dovedea că cerinţele art. 7201 C. pr. civ. au fost îndeplinite înainte de prima zi de înfăţişare.
Mai mult, recurenta susţine că instanţa de fond, dacă constată că nu este îndeplinită procedura prealabilă acţiunii, trebuie să acorde termen pentru îndeplinirea acestei formalităţi.
Analizând recursul declarat, în raport de actele şi lucrările cauzei, Curtea a constatat că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială, prevăzute în cap. XIV C. pr. civ., sunt imperative.
Astfel, dispoziţiile art. 7201 C. pr. civ., stabilesc fără echivoc că “în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte”.
Faţă de această normă imperativă, ţinând seama că acţiunea formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 25.06.2001, iar adresa de conciliere nr. 470 este întocmită la 30 de zile de la înregistrarea acţiunii, rezultă, fără putintă de tăgadă, că nu s-au respectat dispoziţiile art. 7201 (1), (2), (3), (4), (5) C. pr. civ..
S-a constatat că nu au fost respectate nici prevederile art. 7203(2) C. pr.civ. în sensul menţionării înscrisurilor comunicate pârâtei în condiţiile art. 7201 (2) C. pr. civ..
De altfel, nu puteau fi comunicate prealabil înscrisurile, câtă vreme comunicarea adresei de conciliere nu a fost prealabilă introducerii acţiunii.
Aşadar, în mod corect a reţinut instanţa de fond, că nu are relevanţă împrejurarea că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată s-a convocat pârâta la conciliere, câtă vreme reglementarea procedurii prealabile introducerii acţiunii este imperativă.
Cât priveşte precizările depuse de recurentă, în care se solicită instanţei de recurs să dispună asupra restituirii taxei de timbru şi a timbrului judiciar achitate pentru soluţionarea cauzei în fond – în cuantum de 17.192.000 lei şi timbru judiciar 50.000 lei -, Curtea urmează a respinge această cerere ca nelegală, ştiut fiind că sancţiunea pentru nerespectarea normelor legale se suportă de partea în culpă.
în speţă, reclamanta recurentă invocă propria turpitudine (neîndeplinirea procedurii prealabile, astfel cum este prevăzută imperativ de art. 7201 C. pr. civ.) pentru a recupera cheltuiala de judecată.
De altfel, recurentei i s-a pus în vedere de către lichidatorul judiciar al S.C. “E.” – S.R.L. să depună o cerere de creanţă însoţită de documente din care să rezulte creanţele şi cuantumul acestora, având asfel posibilitatea de recuperare a debitelor avute.
în aceste condiţii şi pe aceste considerente, Curtea va respinge recursul, în temeiul art. 312 C. pr. civ.. (Judecator Decebal Taragan)
