Prin decizia civilă nr. 10/2001, Curtea de Apel Constanţa a admis recursul declarat şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Instanţa din oficiu, în conformitate cu art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, a ridicat excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Tulcea în soluţionarea cauzei.
S-a reţinut că litigiul se poartă între o societate comercială şi Administraţia Financiară Tulcea, iar obiectul vizează restituirea unei sume, calculată eronat cu privire la veniturile realizate de societatea comercială.
Potrivit art. 4 Cod comercial, “se socotesc ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”.
Prin urmare, conform articolului sus-citat, se prevede că sunt fapte de comerţ nu numai contractele anume specificate în art. 3, dar şi toate celelalte obligaţiuni ale unui comerciant care nu sunt de natură civilă, sau dacă contrariul nu rezultă chiar din act, şi cum obligaţiile derivă nu numai din contracte, ci şi din delicte sau quasidelicte, rezultă că faptele comise de un comerciant în exercitarea comerţului său sunt de natură comercială şi nu civilă.
Cum, în cauză, prin obiectul litigiului, se pune în discuţie obligaţia reclamantei de a achita sau nu o sumă asupra veniturilor realizate în exercitarea comerţului, în conformitate cu art. 56 Cod comercial, competenţa aparţine jurisdicţiei comerciale.
Având în vedere caracterul comercial al litigiului dedus judecăţii, pe de o parte, precum şi valoarea pretenţiilor formulate de reclamantă, pe de altă parte, competenţa materială de a soluţiona în primă instanţă revenea tribunalului, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, şi nu judecătoriei.
Aşa fiind, în conformitate cu art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, combinat cu art. 306 alin. 2, art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, s-a admis recursul şi s-a casat decizia Tribunalului Tulcea nr. 477/2000 şi sentinţa Judecătoriei Tulcea nr. 1601/18 mai 2000, cu trimiterea dosarului la Tribunalul Tulcea, competent a judeca pricina în primă instanţă (decizia civilă nr. 10/2001 a Curţii de Apel Constanţa).