R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOŞANI
SECŢIA COMERCIALĂ, ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Şedinţa publică din 10 februarie 2010
Instanţa constituită din:
S E N T I N ŢA nr. 155
Pe rol judecarea acţiunii formulată de M. V., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Drăguşeni prin primar, jud. Botoşani.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, lipsesc părţile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Văzând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanţa lasă dosarul în pronunţare.
După deliberare,
T R I B U N A L U L
Asupra acţiunii de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei Comerciale şi Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Botoşani la data de 27.11.2009 reclamanta M. V., în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Drăguşeni prin primar, jud. Botoşani a solicitat obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare şi sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salarul tarifar de încadrare, începând cu data de 1.10.2008 până la încetarea raporturilor de serviciu.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 31 din Legea nr. 188/1999, modificată, că prin O.G. 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.
Mai arată reclamanta că anterior introducerii acţiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea a fost refuzată.
În drept s-a invocat României, Legea nr. 53/2004, Legea nr. 188/1999 şi Legea nr. 554/2004.
În susţinerea acţiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Prin acţiunea formulată s-a solicitat recunoaşterea dreptului funcţionarului public la acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, prevăzute prin art. 31 aliniat 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 (fost art. 29), în cuantum de câte 25% pentru fiecare dintre cele două sporuri.
Faţă de aplicarea acestei dispoziţii legale, instanţele judecătoreşti au avut interpretări diferite, care au fost supuse ulterior mecanismului de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 329 Cod procedură civilă, în urma căruia Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au pronunţat Decizia nr. 20 în şedinţa din 21.09.2009 – comunicată pe site-ul acesteia la data de 3.11.2009 – prin care au stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 aliniat 1, lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.
Prin urmare, deşi până în prezent instanţele din raza Curţii de Apel Suceava au interpretat dispoziţiile art. 31 aliniat 1, lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 în sensul acordării celor două sporuri considerând că acestea sunt prevăzute de lege, la acest moment instanţa nu mai poate aborda o interpretare diferită de cea adoptată prin Decizia nr. 20/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respingând acţiunea ca nefondată, întrucât drepturile pretinse, deşi prevăzute de lege, nu pot fi acordate pe cale judecătorească în lipsa unei cuantificări a acestora de către legiuitor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere şi faptul că unificarea practicii judiciare constituie un deziderat major pentru actul de justiţie, precum şi că potrivit practicii C.E.D.O., Statul Român a fost sancţionat în repetate rânduri pentru soluţiile divergente ale instanţelor, constatându-se astfel încălcarea art. 6 din Convenţie referitoare la dreptul unui proces echitabil.
Totodată, instanţa a avut în vedere şi reglementările din dreptul intern privind unificarea practicii judiciare, respectiv disp. art. 329 aliniat 3 Cod procedură civilă, din interpretarea căruia rezultă că:
– Decizia nr. 20/2009 nu poate avea efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate – ceea ce nu este cazul în speţă, când procesul se află în curs de judecată;
– Dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin Decizia nr. 20/2009 este obligatorie pentru instanţe, întrucât aceasta a fost adusă la cunoştinţa publicului prin comunicarea ei pe site-ul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind opozabilă instanţelor judecătoreşti care nu au pronunţat încă o soluţie în dosarele aflate pe rol care impun interpretarea disp. art. 31 din Legea nr. 188/1999;
– Această interpretare este de imediată aplicare, din momentul publicării comunicatului, neputând fi acceptată ideea că acest comunicat al Deciziei nr. 20/2009 poate fi ignorat până la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, întrucât – disp. art. 329 aliniat 2 Cod procedură civilă nu prevăd un termen de la care trebuie să se aplice decizia, ci doar necesitatea publicării în Monitorul Oficial, iar publicarea motivării nu poate schimba decizia deja adoptată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru toate aceste considerente, constatând că drepturile pretinse nu sunt cuantificate de legiuitor, instanţa va respinge ca nefondată acţiunea.
Pentru aceste motive,
În numele legii ,
H O T Ă R Ă Ş T E :
Respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta M. V. cu domiciliul în localitatea Drăguşeni, jud. Botoşani, în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Drăguşeni prin primar, jud. Botoşani.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică din 10.02.2010.
PREŞEDINTE, GREFIER,
2
