Fişa de calcul a chiriei şi plata acesteia nu constituie titlu şi nu conferă un drept de preferinţă în atribuirea spaţiului.
Tacita relocafiune nu operează decât în situaţia în care spatul este ocupat în baza unui contract încheiat în condiţiile legii, a cărui prelungire părţile să o accepte tacit.
(Secţia comercială, decizia nr.559/11.12.1991)
I.C.E.R. ;a solicitat evacuarea S.C. “R” – S.A. din spaţiul situat în str. Şelari, precum şi obligarea la plata unor despăgubiri, al căror cuantum urma să fie stabilit la prima zi de înfăţişare, cu motivarea că, deşi este titulara contractului de închiriere nr. 2.778/19.10.1990, pentru imobilul din str. Şelari, acesta este ocupat de pârâtă, fără titlu.
Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.301 din 18.03.1991, a admis în parte acţiunea, dispunând evacuarea necondiţionată a pârâtei din spaţiul situat în str. Şelari, în suprafaţă de 182,5 mp. (fost I.C.S. B.), pentru lipsa titlului legal, şi obligarea acesteia la plata sumei de 550 Jei, cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă, a fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere pentru cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta este titulara contractului de închiriere asupra spaţiului din str. Şelari, sectorul 3, că raporturile contractuale s-au stabilit cu I.C.R.A.L. V., în baza ordinului de repartizare nr. 243/1990, emis de Primăria sectorului 3 şi, în fine, că refuzul pârâtei de a elibera spaţiul este neîntemeiat, întrucât îl deţine fără titlu.
Fişa de calcul a chiriei şi plata acesteia, a mai reţinut instanţa de fond, nu constituie titlu şi nici nu-i conferă pârâtei un drept locativ, în afara cadrului legal.
Prin recursul declarat în termen, pârâta a criticat sentinţa pe motive de netemeinicie, constând, în esenţă, în nelămurirea tuturor faptelor din care s-ar fi putut trage o concluzie justă cu privire la drepturile sale locative, precum şi în declararea ca lămurite a unor fapte, fără a avea dovezi suficiente.
Astfel, a arătat că după mutarea S.C. “B” – S.A. din spaţiul situat la etajul 1, din str. Şelari, datorită unor motive care ţin de organizarea activităţii, a ocupat, cu acordul I.C.R.A.L. V., spaţiul devenit liber, achitând chiria legală. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că, de îndată a făcut demersurile necesare la I.C.R.A.L. V şi la Primăria sectorului 3, pentru obţinerea repartiţiei şi încheierea contractului de închiriere. Recurenta a mai arătat că spaţiul l-a deţinut în baza unei locaţiuni tacite, acceptate de I.C.R.A.L. V, din anul 1987, plătindu-se chiria, pe baza fişei de calcul. Primăria sectorului 3 nu a ţinut seama de demersurile sale şi a emis ordin de repartiţie, la data de 19.10.1990, pe numele intimatei, şi, în baza acestuia, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2.776 din 19.10.1990. întrucât prima instanţă nu a avut în vedere că Primăria sectorului 3 a atribuit, în mod nelegal, intimatei, spaţiul din str. Şelari, fără să analizeze situaţia de fapt şi demersurile făcute în vederea obţinerii titulului locativ pentru un spaţiu deţinut în fapt, recurenta a solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Este necontestat de recurentă faptul că spaţiul din str. Şelari, sectorul 3, este deţinut fără titlu, critica vizând, în principal, nerecunoaşterea dreptului său locativ, care rezultă din folosinţa spaţiului şi plata chiriei.
Fişa de calcul a chiriei, întocmită după extinderea locaţiunii asupra spaţiului eliberat de I.C.S. B., nu constituie titlu şi nici nu-i conferă recurentei un drept de preferinţă în atribuirea spaţiului.
De altfel, nu se poate face o apropiere între folosinţa spaţiului fără titlu şi tacita relocaţiune, prevăzută de Codul civil, de vreme ce nu a existat un titlu rezultând dintr-un contract încheiat în condiţiile legii, a cărui prelungire părţile să o accepte tacit.
Mai este de observat că, deşi spaţiul a fost folosit încă din anul 1987, nu s-au făcut demersuri pentru a se intra în legalitate decât în anul 1990, aşa încât nu sunt motive pentru a considera ca nelegală şi abuzivă atribuirea spaţiului în discuţie, intimatei.
în acest context, şi analiza cererilor pentru repartizare a fost făcută de Primăria sectorului 3, în condiţii de „spaţiu disponibilizat”.
în consecinţă, soluţia primei instanţe, prin care s-a dispus evacuarea recurentei, fiind temeinică şi legală, va fi menţinută, astfel că, în conformitate cu art.312 pct.l Cod proc. civilă, recursul se va respinge.
Notă: în absenţa unui contract de închiriere, sumele plătite de către societatea comercială ocupantă a spaţiului în litigiu nu au semnificaţia juridică de “chirie”, ci de contravaloare a lipsei de folosinţă.
