Masuri asiguratorii. Înfiintare poprire asiguratorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile. Popriri


Prin actiunea adresata Tribunalului Constanta si înregistrata sub nr. 4202/118/06.04.2010, petenta S.C. I. S.R.L. a solicitat ca prin hotarâre judecatoreasca sa se dispuna înfiintarea masurii popririi asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale, urmaribile datorate debitoarei S.C. D. S.A.

Motivând actiunea învedereaza în esenta ca, între creditoarea S.C. I. S.R.L. si debitoarea S.C. D. SA, s-a încheiat contractul de subantrepriza nr.155/01.06.2006, având ca obiect executarea de catre creditoarea S.C. I. S.R.L. a lucrarilor de aparare împotriva inundatiilor în bazinul hidrografic Topolog.

La data de 08.01.2009, între partile contractante a fost încheiata „nota de constatare lucrari”, completata ulterior cu „borderoul situatiilor de lucrari martie 2009”, înscrisuri pe baza carora s-a stabilit pretul datorat creditoarei la valoarea totala de 1.843.635,46 lei.

Mai arata creditoarea ca, debitoarea, fara nici o justificare, a refuzat sa efectueze plata, motiv pentru care a promovat actiune in pretentii, înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.4074/118/2010.

Sustine creditoarea ca, este titulara unei creante exigibile, constatate prin act scris, si a facut dovada intentarii actiunii de fond, astfel încât sunt întrunite conditiile necesare înfiintarii masurii popririi asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile, datorate debitoarei S.C. D. S.A., pâna la solutionarea irevocabila a dosarului de fond.

Prin Încheierea nr.280/08.04.2010, Tribunalul Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta creditoare, instituind masura popririi asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitoarei S.C. D. S.A. de o a treia persoana, sau pe care aceasta i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente, pâna la concurenta sumei de 1.854.635,47 lei si pâna la solutionarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. 4074/118/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Constanta-Sectia Comerciala.

Prin aceeasi hotarâre a stabilit în sarcina creditoarei reclamante obligatia de plata a unei cautiuni în cuantum de 100.000 lei, sub sanctiunea desfiintarii de drept a popririi asiguratorii, cautiunea va fi depusa, dupa caz, la Trezoreria Statului, Casa de Economii si Consemnatiuni CEC – SA, sau orice alta institutie bancara pe numele partii respective, la dispozitia instantei, înauntrul termenului de 5 zile de la data comunicarii prezentei hotarâri.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a apreciat ca actiunea este fondata pentru urmatoarele considerente:

Conform art.597. „(1) Poprirea asiguratorie se poate înfiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în conditiile stabilite de art. 591. (2) Dispozitiile art. 592-595 se aplica în mod corespunzator”.

Art. 591. stabileste conditiile în care pot fi dispuse masurile asiguratorii în sensul ca „(1) Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de catre instanta. (2) Acelasi drept îl are si creditorul a carui creanta nu este constatata în scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, o data cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata. (3) Instanta poate încuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin. 1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta”.

Pe cale de consecinta, pentru admisibilitatea unei cereri de înfiintare a popririi asiguratorii este necesara întrunirea urmatoarelor conditii: creditorul sa nu detina un titlu executoriu, sa aiba creanta recunoscuta prin act scris, sa fie exigibila si sa faca dovada formularii unei actiuni în vederea recuperarii creantei.

În cauza, aceste conditii sunt îndeplinite, instanta constatând ca, S.C. I. S.R.L. nu detine un titlu executoriu, iar la dosarul cauzei au fost depuse contractul de subantrepriza nr.155/01.06.2006, actul aditional la acest contract, borderoul situatiilor de lucrari si nota de constatare executie lucrari, factura fiscala nr.10.248/15.05.2009, înscrisuri din care reiese obligatia de plata de catre debitoare a unor sume de bani catre creditoare.

Totodata, instanta de fond a retinut ca, s-a facut dovada intentarii actiunii de fond de catre creditoarea S.C. I. S.R.L., pe rolul Tribunalului Constanta aflându-se dosarul nr. 4047/118/2010, având ca obiect actiune in pretentii formulata împotriva pârâtei S.C. D. S.A.

Instanta a apreciat ca, instituirea masurii popririi asiguratorii este admisibila si fara indicarea expresa, la momentul formularii cererii, a tertului poprit, întrucât, în momentul în care creditorul popritor va obtine titlul executoriu împotriva debitorului poprit, poprirea asiguratorie se transforma în poprire executorie, din acest moment nascându-se al treilea raport juridic concret, între creditorul popritor si tertul poprit individualizat, creditorul putând sa pretinda tertului sa-i plateasca lui ceea ce-i datora debitorului, desigur în limita creantei detinuta de creditorul popritor fata de debitorul poprit.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC D. SA TULCEA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu urmatoarea motivatie în esenta:

-instanta nu poate dispune înfiintarea unei popriri asiguratorii fara analiza raportului juridic existent între debitor si tert poprit, apreciind incorect necesitatea identificarii de catre creditor a tertului poprit în mâinile caruia urmeaza sa fie indisponibilizata suma, ceea ce echivaleaza cu o nerezolvare a fondului si, implicit, trimiterea cauzei spre rejudecare;

-în mod gresit instanta de fond a considerat ca, solicitarea creditorului intra sub incidenta disp.art.591 al.1 Cod pr.civila, în realitate creditorul nu dispune de o creanta constatata printr-un act scris, iar daca s-ar recunoaste existenta unei creante, ea nu ar putea fi opusa SC D. SA, ci investitorului (A.R.).

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, apreciaza Curtea în temeiul art.312 Cod pr.civila, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Instanta a fost investita de catre intimata reclamanta SC I. SRL cu solutionarea cauzei având ca obiect înfiintarea masurii popririi asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului sau SC D. SA de catre o a treia persoana, sau pe care aceasta, i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.

Retine Curtea ca partile au perfectat contractul de subantrepriza nr.155/01.06.2006, prin care intimata si-a asumat executarea de „lucrari de aparare împotriva inundatiilor în bazinul hidrografic Topolog, judet Constanta”, iar la data de 08.01.2009, în executarea contractului de subantrepriza anterior individualizat, între dirigintele de santier – reprezentant al investitorului DADL – , pârâta SC D. SA în calitate de antreprenor general si intimata SC I. SRL s-a perfectat „Nota de constatare executie lucrari” prin care au fost recunoscute ca fiind efectuate lucrarile executate de catre intimata, pretul acestora fiind precizat pentru suma de 1.204.362,61 lei + TVA, precum si faptul ca pretul astfel convenit nu cuprinde OS – organizarea de santier – si actualizarea.

Ulterior, la data de 15.05.2009, intimata factureaza pretul lucrarilor executate, agreat de toate partile contractului de subantrepriza prin înscrisurile enumerate, solicitând recurentei a se efectua plata acestora si astfel, constatându-se refuzul platii, chiar daca creanta a fost constatata printr-un act scris – facturi fiscale emise si acceptate la plata; consemnarile în procesele verbale întocmite de parti cu ocazia concilierii succesive a litigiului, fapt ce a determinat formularea cererii dedusa judecatii.

Este cunoscut ca poprirea asiguratorie reprezinta o modalitate de silita care se realizeaza printr-o procedura speciala, constând în blocarea conturilor bancare ale debitorului, a unui procent din veniturile debitorului, în limitele prevazute de lege, ori indisponibilizarea titlurilor de valoare sau a altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana, cu consecinta preluarii fortate de catre judecatoresc a sumelor sau a bunurilor incorporale necesare acoperirii integrale a debitului urmarit.

Scopul popririi asiguratorii este limitat la indisponibilizarea sumelor de bani sau a efectelor pe care un tert le datoreaza debitorului urmarit, iar subiectii popririi sunt: creditorul urmaritor denumit creditor popritor, debitorul urmarit denumit si debitor poprit si tertul poprit, între acesti trei subiecti stabilindu-se urmatoarele raporturi juridice: un raport de creanta între creditorul poprit si debitorul poprit; un raport de aceeasi natura între debitorul poprit si tertul poprit si un raport procesual între creditorul popritor si tertul poprit, care ulterior, prin efectul validarii popririi, atunci când este necesar, se transforma într-un raport de creanta.

Deoarece masurile asiguratorii au un caracter de gravitate pentru debitor, având drept consecinta indisponibilizarea averii acestuia, legislatia procesuala civila prevede ca instanta are dreptul de apreciere în luarea unei asemenea masuri.

Conditiile si procedura popririi asiguratorii au fost reglementate de legiuitor în continutul art.591 – art.597 Cod pr.civila, tocmai pentru ca, actionând în justitie, reclamantul urmareste în mod firesc obtinerea unei hotarâri favorabile si valorificarea drepturilor recunoscute pe aceasta cale, pentru a preîntâmpina situatii nefavorabile, determinate de disparitia sau distrugerea activului patrimoniului debitoarei.

Conform dispozitiilor cuprinse în art.597 al.1 Cod pr.civila, „Poprirea asiguratorie se poate înfiinta asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în conditiile stabilite de art. 591. (2) Dispozitiile art. 592-595 se aplica în mod corespunzator”.

Pe de alta parte, în continutul art.591 Cod pr.civila, legiuitorul a stabilit conditiile în care pot fi dispuse masurile asiguratorii, textul de lege indicat, prevazând: în al.(1) ”Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a carui creanta este constatata prin act scris si este exigibila, poate solicita înfiintarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale debitorului, daca dovedeste ca a intentat actiune. El poate fi obligat la plata unei cautiuni în cuantumul fixat de catre instanta”; în al.(2) „Acelasi drept îl are si creditorul a carui creanta nu este constatata în scris, daca dovedeste ca a intentat actiune si depune, o data cu cererea de sechestru, o cautiune de jumatate din valoarea reclamata”; si în al.(3) „Instanta poate încuviinta sechestrul asigurator chiar daca creanta nu este exigibila, în cazurile în care debitorul a micsorat prin fapta sa asigurarile date creditorului sau nu a dat asigurarile promise ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustraga de la urmarire sau sa-si ascunda ori sa-si risipeasca averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie sa dovedeasca îndeplinirea celorlalte conditii prevazute de alin. 1 si sa depuna o cautiune al carei cuantum va fi fixat de catre instanta”.

Probatoriul administrat în cauza face dovada ca, intimata reclamanta pretinde contravaloarea unor lucrari de constructii efectuate în baza contractului de subantrepriza intervenit între parti sub nr.155/01.06.2006, ce sunt aferente anului 2008, invocând în sustinerea cererii o nota de constatare din data de 08.01.2009.

Potrivit art.3.2 din contract, ce este legea partilor, în sensul dispozitiilor cuprinse în art.969 Cod civil, conform carora „Conventiile legal facute au putere de lege între partile contractante”, plata lucrarilor urma a fi efectuata pe baza „situatiilor de lucrari întocmite de catre subantreprenor, însusite de inspectorul de santier – reprezentant al investitorului si de antreprenorul general si a facturii”.

În atare situatie, coroborând dispozitiile cuprinse în art.591 Cod pr.civila, cu cele prevazute în contractul de subantrepriza intervenit între parti, Curtea apreciaza ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a retinut ca, cererea dedusa judecatii este admisibila, atât timp cât, pentru admisibilitatea sa era necesara întrunirea conditiilor expuse în text si anume: creditorul ce nu detine un titlu executoriu, trebuia sa aiba o creanta recunoscuta printr-un act scris, creanta sa fie exigibila si sa se faca dovada formularii unei actiuni în vederea recuperarii creantei.

Sustinerile recurentei privind „actul scris”, „lipsa prevederilor contractuale privind acoperirea costurilor organizarii de santier”, „nota de constatare ce nu poate constitui o situatie de lucrari care sa justifice plata”, nu pot fi primite de catre Curte deoarece, la dosarul cauzei au fost depuse de catre intimata reclamanta: contractul de subantrepriza nr.155/01.06.2006; actul aditional la acest contract; borderoul situatiilor de lucrari si nota de constatare executie lucrari; factura fiscala nr.10248/15.05.2009, înscrisuri din care reiese obligatia de plata de catre debitoare a unor sume de bani catre creditoare.

Totodata, Curtea retine ca, în speta, intimata reclamanta SC I. SRL a facut dovada intentarii unei actiuni de fond, având ca obiect pretentii, împotriva recurentei SC DELTACONS SA, înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.4047/118/2010.

În mod legal si temeinic instanta de fond analizând institutia masurii popririi asiguratorii, a apreciat ca, aceasta este fondata, chiar daca, la momentul formularii cererii, nu a fost indicat expres tertul poprit, întrucât, în momentul în care creditorul popritor va obtine titlul executoriu împotriva debitorului sau, poprirea asiguratorie se transforma în poprire executorie, din acest moment nascându-se al treilea raport juridic concret între creditorul popritor si tertul poprit individualizat, creditorul putând sa pretinda tertului sa-i plateasca lui ce-i datora debitorului, desigur în limita creantei detinuta de creditorul popritor fata de debitorul poprit.

Fata de natura comerciala a cauzei si de calitatea de comercianti a partilor, si având în vedere scopul masurii asiguratorii solicitata a fi instituita, Curtea apreciaza ca, în mod legal si temeinic instanta de fond a admis cererea, odata ce, conditiile de admisibilitate erau îndeplinite si tocmai pentru a garanta, posibilitatea acoperirii unor eventuale pagube cauzate recurentei pârâte, a dispus consemnarea de catre intimata reclamanta a unei cautiuni în valoare de 100.000 lei, sub sanctiunea desfiintarii de drept a popririi asiguratorii.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotarârii recurate, vazând si dispozitiile art.312 Cod pr.civila, Curtea respinge recursul, ca nefondat.