Curtea Supremă de Justiţie (C.S.J.), Secţia de administrativ, decizia nr. 36 din 15 ianuarie 1998 (dosar nr. 1441/1997)
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a obţinut o licenţă de export pentru cherestea de fag, materia primă urmând să fie realizată din exploatarea zonelor muntoase ale judeţelor Harghita şi Covasna, exportul făcându-se pe cale maritimă, din oraşul Constanţa în Egipt.
La eliberarea licenţei s-a depus o garanţie bancară de bună execuţie de 2% din valoarea exportului, conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 449 din 10 august 1992. Termenul de valabilitate a licenţei de export a fost iniţial 28 februarie 1996.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 123 din 27 februarie 1996, valabilitatea licenţei a fost prelungită până la 15 aprilie 1996.
Potrivit aceluiaşi act normativ, în cazul licenţelor care au fost eliberate pe bază de garanţie bancară de bună execuţie, agenţilor economici li s-a impus obligaţia de extinderea valabilităţii garanţiilor bancare până la data de 30 iunie 1996, pentru livrări cu destinaţia Europa şi Orientul Mijlociu.
Intimata s-a încadrat în obligaţiile şi termenele impuse de hotărârea mai înainte citată, obţinând prelungirea garanţiei bancare până la 30 iunie 1995, măsură comunicată de bancă recurentei printr-o adresă din 11 martie 1996.
La dosarul cauzei a fost depus un certificat eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie a României, înregistrată sub nr. 1353 din 9 mai 1996, prin care se atestă că în perioada 28 februarie – 15 martie 1996, condiţiile meteorologice deosebit de grele au îngreunat exploatările forestiere în zonele muntoase Harghita şi Covasna. Aceste concluzii au fost fundamentate pe
constatările făcute de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie consemnate în adresa nr. 1582 din 6 mai 1996.
Pornind de la datele comunicate de organul abilitat, Camera a conchis că situaţia faptică invocată constituie un caz de forţă majoră, conţinând suficiente “elemente imprevizibile şi de neînlăturat”.
în sfârşit, mai trebuie reţinut că circumstanţele de fapt care conturează cauza de forţă majoră nu au încetat înainte sau la data comunicării lor de către Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, ci au persistat şi în prima parte a lunii aprilie, când startul de zăpadă s-a situat între 5 şi 95 cm, acelaşi institut comunicând că prelungirea iernii după 15 aprilie a determinat cala-mităţi în multe zone din ţară şi a afectat multe activităţi economice.
în raport de elementele de fapt mai sus expuse, urmează a se reţine că în mod concret prima instanţă a stabilit că operează o cauză de forţă majoră în privinţa neexecutării obligaţiilor asumate de exportator, că această cauză exoneratorie a fost confirmată şi atestată de organul legal abilitat, în timp util, adică după prodecerea evenimentelor şi, în orice caz, înainte ca acesta să fi luat sfârşit, şi că intimata a respectat şi obligaţia de a obţine prelungirea perioadei de valabilitate a garanţiei bancare.
în consecinţă, toate criticile formulate de către recurentul Ministerul Comerţului se vădesc nefondate, soluţia pronunţată de prima instanţă fiind temeinică şi legală. Ca atare, urmează a se respinge recursul declarat, menţinîndu-se hotărârea de fond.
