Mărirea cuantumului pretenţiilor în faţa instanţei învestite cu soluţionarea cauzei atrage obligaţia completării corespunzătoare a taxei de timbru, al cărei cuantum va fi stabilit de instanţă.
Neachitarea diferenţei de taxă de timbru atrage respingerea acţiunii ca insuficient timbrată.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ds. 549/ 23.03.2001, acţiune înregistrată iniţial sub forma de “contestaţie” la sub nr. 341212/10.03.2001, împotriva Deciziei nr. 261/ 28.02.2001, dată de Ministerul Finanţelor Publice, reclamanta SC “X” SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, a solicitat anularea actului emis de pârât.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că deşi decizia nr. 261/ 28.02.2001, dată de pârât se reţine corect obiectul contestaţiei privind nelegalitatea pretenţiilor instanţei de judecată de a plăti diferenţa de taxă judiciară de timbru pentru aceeaşi sumă pretinsă iniţial şi rămasă neschimbată pe întreg parcursul desfăşurării procesului civil ce face obiectul ds. 1001/ 1998, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia Comercială, totuşi ministerul Finanţelor Publice, în decizia dată, a susţinut punctul de vedere al instanţei în sensul că urmare efectuării unor expertize judiciare la cererea societăţii, s-ar fi modificat cuantumul pretenţiilor, prin majorarea acestuia de la suma de 49.874.358 lei la suma de 561.965.994 lei, împrejurare care a antrenat plata unei diferenţe de taxă judiciară de timbru în sumă de 19.886.792 lei, astfel apreciindu-se că sunt incidente prevederile art. 20, Legea 146/1997.
Reclamanta apreciază că în situaţia dată, nu sunt incidente prevederile art. 20 al. 2, Legea 14/1997, ci sunt incidente dispoziţiile art. 28 al. 2, din normele metodologice de aplicare a Legii 146/1997, aprobate prin Ordinul 760/C/22.04.1991.
Reclamanta a invocat prevederile art. 998, 999 c. civil şi art. 1082, 1084 c. civ., precum şi art. 2 pct. 3, Legea 146/1997 şi art. 28, 29 din Normele de aplicare a Legii 146/1997.
în susţinerea acţiunii, s-au depus la dosarul cauzei, în copie, actul administrativ jurisdicţional emis de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, Decizia nr. 261/28.02.2001, cu dovada de comunicare (fila 4-7 ds.), contestaţia formulată împotriva taxei de timbru cu dovada de înaintare spre competentă soluţionare cu dovada plăţii taxei de timbru (fii. 8-12 ds.), acte din dosarul 1001/1998 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială (fii. 13-52 şi 57-73 ds.), precum şi concluziile scrise.
Curtea, analizând actele dosarului, susţinerile părţilor şi actul administrativ jurisdicţional contestat de reclamantă, Decizia nr. 261/28.02.2001, respectiv actele depus în cadrul probei cu înscrisuri administrată în cauză, urmează să respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
– din cererea reconvenţională formulată în ds. 1001/1999 de pârâta-reclamantă SC “X” SRL (fii. 15 ds.), cât şi din încheierea din şedinţa publică din data de 9.06.2000 dată în ds. 1001/1998 (fila 14 ds.), rezultă că faţă de actualizarea sumei în litigiu urmare contraexpertizei efectuată în dosar (fila 60 şi urm.), în raport de pretenţiile iniţiale, pârâte reclamantă SC “X” SRL şi-a mărit pretenţiile, astfel că instanţa a dispus pârâtei-reclamante să completeze taxa de timbru cu suma de 19.886.792 lei, cum corect s-a reţinut şi în considerentele actului administrativ jurisdicţional emis de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, decizia 261/28.02.2001, dată în soluţionarea contestaţiei formulată de societate reclamantă împotriva măsurii dispusă de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială în ds. 1001/1998 prin încheierea de şedinţă din 9.06.2000;
– Curtea reţine că, în baza prevederilor art. 20 al. 2, Legea 146/1997, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a apreciat corect măsura dispusă de Tribunalul Bucureşti – Secţia Comercială în ds. 1001/1998 privind suplimentarea taxei de timbru în funcţie de suma actualizată a pretenţiilor, respingând contestaţia societăţii/reclamanta.
– Din motivarea deciziei 261/28.02.2001 (fila 6-7 ds.), şi actele dosarului, rezultă că pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a apreciat corect că societatea petenta/contestatoare, reclamanta, nu se află într-unui din cazurile prevăzute de art. 15-17, Legea 146/1997, care prevăd situaţiile în care se acordă scutire de la plata acestei taxe, soluţia dată contestaţiei societăţii reclamante, respectiv respingerea acesteia ca neîntemeiată faţă de art. 20 al. 2, Legea 146/1997, coroborate cu art. 7 şi 9 din O.U.G. 13/2001, fiind temeinică şi legală.
Curtea nu poate reţine susţinerile reclamantei întrucât din chiar prevederile art. 2 al. 2, Legea 146/1997, cât şi din prevederile art. 28 al. 2, la actualizarea pretenţiilor, se vor percepe diferenţele de taxe plătite la introducerea acţiunii, determinarea cuantumului acestora efectuându-se de instanţa judecătorească, cum rezultă că s-a procedat şi în speţă.
Prin urmare, Curtea reţinând ca temeinică şi legală decizia nr. 261/ 28.02.2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, în cauză nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 11, Legea 29/1990, urmează să respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 545/2001)
