Legea nr. 85/2006, art. 14 alin. (2), art. 95 alin. (6) lit. E, art. 98 alin. (1), art. 99 alin. (2) şi (3), art. 101 alin. (5)
Este adevărat că potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, însă numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru aprobarea planului (de vot, confirmare).
Şedinţa adunării creditorilor în care se exprimă votul asupra modificărilor planului de reorganizare se ţine în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului, în condiţiile în care aceste modificări, inclusiv anexele, se vor fi comunicat, în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia. Termenul prevăzut de lege pentru ţinerea adunării creditorilor – de 20-30 de zile de la publicarea anunţului – are drept scop corecta informare a creditorilor cu privire la conţinutul planului de reorganizare.
C.A. Galaţi, dec. com. nr. 711/R din 18 octombrie 2011,
nepublicată
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila creditoarea B.T. SA, Sucursala Brăila a contestat hotărârea adunării creditorilor debitoarei SC A.G. SA din data de 21 martie 2011 prin carc a fost supus votului creditorilor addendum-ul planului de reorganizare propus de debitoare.
în motivare a arătat următoarele: planul i-a fost comunicat băncii în seara zilei de 17 martie 2011. Administratorul special a adus planului de reorganizare şi alte modificări decât cele stabilite în şedinţa din data de 10 februarie 2011. Pentru unele imobile preţurile de vânzare sunt de aproximativ 3 ori mai mari decât valoarea de piaţă stabilită de evaluator. A fost de acord cu decalarea momentului de începere a derulării planului. Programul de plăti a fost modificat, creditoarea A.F.P. Brăila urmând să fie plătită cu prioritate. In această situaţie creanţa sa se transformă în una defavorizată, fară a se menţiona modalitatea în care va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan. Propunerea administratorului special de dare în plată a imobilelor în contul creanţelor are în vedere preţurile propuse spre vânzare şi nu preţurile de piaţă. Astfel, valoarea bunurilor eventual primite devine mult mai mică decât valoarea creanţei, ceea ce conduce la o acoperire parţială a acestora. Procedura de vânzare încalcă dispoziţiile legale. Administratorul special a propus înlăturarea în totalitate a supravegherii exercitată de administratorul judiciar şi a controlului judecătorului-sindic, recomandând ca licitaţiile să fie organizate de el cu scăderea preţurilor de vânzare, dacă va considera necesar, iar de la a patra licitaţie să poată vinde prin negociere directă la cel mai bun preţ oferit. De asemenea, nu se prevede obligaţia administratorului special de a aduce la cunoştinţa celorlalţi participanţi la procedură etapele aplicării planului.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa nr. 222 din 31 martie 2011, a admis în parte contestaţia şi a desfiinţat în parte hotărârea adunării creditorilor debitoarei SC A.G. SA Brăila din 21 martie 2011 în ceea ce priveşte unele dintre clarificările asupra aplicării planului aflat pe ordinea de zi. A dispus ca licitaţiile pentru vânzarea bunurilor menţionate în Lista de active să fie organizate de administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele: la data de 9 martie 2011 administratorul special al debitoarei SC A.G. SA Brăila a depus la dosarul cauzei o cerere prin care îşi anunţa intenţia de a propune modificări ale planului de reorganizare cu privire la data începerii derulării planului şi cu privire la includerea în plan a preţurilor de vânzare a imobilelor.
La data de 18 martie 2011 s-a depus la dosarul cauzei addendum-ul la planul de reorganizare. La data de 22 martie 2011 s-a depus la dosarul cauzei procesul-verbal al şedinţei adunării creditorilor debitoarei SC A.G. SA Brăila din data de 21 martie 2011. Din conţinutul acestuia rezultă că pe ordinea de zi propusă a figurat aprobarea addendum-ului la planul de reorganizare în ceea ce priveşte: lista bunurilor ce urmează a fi vândute; preţurile de vânzare; modificarea termenelor de plată către creditori; clarificări asupra aplicării planului.
In urma supunerii la vot a ordinii de zi în finalul procesului-verbal s-a hotărât decalarea termenului de început al planului şi aprobarea addendum-ului la planul de reorganizare.
Faţă de motivele invocate în contestaţie, instanţa a reţinut următoarele: în şedinţa publică din data de IO martie 2011 administratorul special al debitoarei a arătat că intenţionează să aducă unele modificări planului de reorganizare în ceea cc priveşte data de începere a derulării planului şi includerea în plan a preţurilor rezultate în urma evaluării. Instanţa a constatat că administratorul special al debitoarei a propus şi alte modificări ale planului de reorganizare despre carc nu a făcut vorbire în şedinţă. Faţă de dispoziţiile art. 101 lit. E alin. (5) din potrivit cărora modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul proccdurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege, instanţa a reţinut, însă, că modificările planului de reorganizare nu sunt supuse aprobării prealabile a judecătorului-sindic. Creditoarea contestatoare a fost de acord cu decalarea datei de începere a derulării planului de reorganizare.
Potrivit art. 3 pct. 21 din Legea nr. 85/2006, categoria de crcanţe defavorizate este prezumată a fi categoria de creanţe pentru care planul de reorganizare prevede cel puţin una dintre modificările următoare pentru oricare dintre creanţele catcgoriei rcspective: a) o rcduccrc a cuantumului creanţei; b) o reducere a garanţiilor sau a altor accesorii, cum ar fi reeşalo-narea plăţilor în defavoarea creditorului; c) valoarea actualizată cu dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României, dacă nu este stabilit altfel prin contractul privind creanţa respcctivă sau prin legi speciale, este mai mică decât valoarea la care a fost înscrisă în tabelul definitiv de creanţe.
S-a constatat că reeşalonarea plăţilor creditoarei contestatoare în sensul plăţii cu întâietate a unei alte creditoare ar putea fi interpretată în sensul defavorizării creanţei sale. Tratamentul corect şi echitabil prevăzut de art. 101 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 rezultă din cuprinsul modificărilor aduse planului în sensul că atât pentru creanţa contestatoarei, cât şi pentru creanţele cu rang inferior s-a prevăzut plata integrală şi că nu există creanţă sau categorie de creanţe care să primească mai mult decât valoarea totală.
In ceea ce priveşte evaluarea imobilelor, instanţa a constatat că în adunarea creditorilor s-a hotărât scoaterea la vânzare a imobilelor la preţuri superioare cclor din raportul de evaluare. Instanţa a reţinut că acest aspect nu poate conduce la producerea unui prejudiciu creditoarei. Dimpotrivă, creditorii care au votat în acest sens au avut în vedere atragerea unor fonduri mai mari în patrimoniul debitoarei. De asemenea, a reţinut că darea în plată a imobilelor în contul creanţei este facultativă şi că preţul avut în vedere la această operaţiune trebuie să fie similar cu cel la care au fost scoase la vânzare, în caz contrar unii creditori putând fi favorizaţi.
Referitor la procedura de vânzare a imobilelor, instanţa a reţinut că, potrivit art. 95 alin. (6) lit. F din Legea nr. 85/2006, lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit
art. 116-120 din aceeaşi lege. De asemenea, potrivit art. 116 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Dispoziţiile legale invocate sunt suficient de clare în ceea ce priveşte persoana care arc între atribuţiile sale organizarea licitaţiilor în scopul valorificării bunurilor debitoarei, această persoană fiind administratorul judiciar. în consecinţă, instanţa a dispus ca licitaţiile pentru vânzarea bunurilor menţionate în lista de active să fie organizate de administratorul judiciar.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea
B.T. SA, prin Sucursala Brăila. Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei pentru următoarele motive: contrar cclor reţinute de judecătorul-sindic prin hotărârea atacată, nu s-au prezentat comitetului creditorilor şi adunării creditorilor rapoarte de evaluare întocmite de un evaluator A.N.E.V.A.R., preţurile fiind stabilite de administratorul special în mod arbitrar. A mai susţinut recurenta că, deşi modificările aduse planului de reorganizare au fost denumite addendum la plan, în realitate s-a supus votului adunării creditorilor un alt plan de reorganizare, diferit de cel iniţial, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. O altă critică, greşit respinsă de judecătorul fondului, referitor la conţinutul modificărilor aduse planului de reorganizare, vizează posibilitatea reducerii preţurilor de vânzare a imobilelor la negocierea directă, ceea ce conduce la imposibilitatea realizării tuturor creanţelor. Prin aceste modificări, creanţa băncii a fost transformată într-o creanţă defavorizată, potrivit art. 101 alin. (4) lit. D din lege, fară a se menţiona măsurile imperativ cerute de art. 95 alin. (5) lit. b) şi art. 101 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006. Sub acest aspect, este lipsit de relevanţă că celălalt creditor ipotecar, M.E., a votat pentru admiterea modificărilor la plan. A mai susţinut recurenta că judecătorul-sindic nu putea modifica conţinutul planului, ci doar aprecia dacă acesta a fost modificat cu respectarea prevederilor legale, potrivit art. 11 alin. (2) din lege. De asemenea, nici modificarea adusă planului, referitoare la procedura de dare în plată, nu putea fi considerată legală de judecătorul-sindic. O asemenea procedură nu poate fi impusă unei bănci, atâta vreme cât accasta este obligată să respecte normele şi regulamentele B.N.R., emise în aplicarea O.U.G nr. 99/2006, şi este de natură să conducă la nerespectarea programului de plăţi şi categoriei creanţelor.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul declarat de creditoarea contestatoare B.T. SA este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: în dosarul nr. 3396/113/22009 al Tribunalului Brăila a fost confirmat, la data de 7 februarie 2011, un plan de reorganizare propus de debitoarea SC A.G. SA, prin administratorul special S.I.C. Este adevărat că potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, însă numai cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru aprobarea planului (de vot, confirmare). Astfel, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 101 alin. (5) din acelaşi act normativ, o copie de pe modificările la plan trebuia comunicată administratorului judiciar şi comitetului creditorilor. Conform art. 99 alin. (2), administratorul judiciar avea obligaţia de a publica, în termen de 5 zile de la depunerea modificărilor la plan, un anunţ în Buletinul procedurilor de , cu indicarea celui care l-a propus şi a datei când se va vota cu privire la plan în adunarea creditorilor.
Şedinţa adunării creditorilor în care urma să se exprime votul asupra modificărilor planului de reorganizare trebuia să se ţină în termen de 20-30 de zile de la publicarea anunţului în condiţiile în care aceste modificări, inclusiv anexele, se vor fi comunicat, în format electronic, scanat, prin grija administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia. Termenul prevăzut de lege pentru ţinerea adunării creditorilor, de 20-30 de zile de la publicarea anunţului, are drept scop corecta informare a creditorilor cu privire la conţinutul planului de reorganizare. In speţă, modificările propuse la planul de reorganizare de către debitoare, intitulate „Addendum”, au fost depuse la dosarul de insolvenţă la data de 18 martie 2011 şi nu s-a publicat niciun anunţ în Buletinul procedurilor de insolvenţă, în condiţiile art. 99 alin. (2) din lege. In condiţiile în care şedinţa adunării creditorilor, în care s-au votat modificările aduse planului de reorganizare, a fost convocată pentru data de 21 martie 2011 (fară a se preciza modalitatea de convocare), este evident că nu s-au respectat termenele prevăzute de art. 99 alin. (2) şi (3) din lege şi, astfel, nu s-a asigurat minima informare a creditorilor cu privire la conţinutul modificărilor. Mai mult, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, orice deliberare a adunării creditorilor asupra unei chestiuni
necuprinse în convocare este nulă, cu excepţia cazului în care la şedinţă participă titularii tuturor creanţelor. In speţă, la şedinţa din 21 martie 2011 au participat creditorii ce deţineau doar un procent de 98,74% din valoarea totală a creanţelor, iar în Buletinul procedurilor de insolvenţă, aşa cum s-a arătat, nu a fost publicat niciun anunţ care să cuprindă ordinea de zi. Ca atare, este evident că este aplicabilă sancţiunea nulităţii absolute, potrivit art. 14 alin. (2). De altfel, hotărârea adunării creditorilor din 21 martie 2011 a fost contestată de crcditoarea B.T. SA, care a votat împotriva modificărilor aduse planului, şi sub aspectul insuficientei sale informări, arătând că în seara zilei de 17 martie 2011 i s-a comunicat addcndum-ul, în condiţiile în care şedinţa comitetului creditorilor a avut loc în ziua de 18 martie 2011, dar judecătorul-sindic a omis să analizeze această critică. Or, nerespectarea prevederilor art. 101 alin. (5) raportat la art. 99 alin. (2) şi alin. (21) din Legea nr. 85/2006 şi a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) atrăgeau nulitatea absolută a hotărârii din 21 martie 2011 şi justificau soluţia de desfiinţare a acesteia pentru nelegalitate, prevăzută de art. 14 alin. (7), indiferent de celelalte critici ce vizau conţinutul modificărilor aduse planului de reorganizare.
