Legea nr. 85/2006, art. 95 alin. (6) lit. e), art. 11 alin. (2)
Darea în plată a bunurilor către creditorii săi va putea fi stipulată prin planul de reorganizare doar cu condiţia prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanţei lor.
Constatând că planul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, judecătorul-sindic nu putea, în condiţiile art. 101 alin. (1) din lege, decât să respingă cererea de confirmare, iar nu să îi aducă el însuşi modificări.
C.A. Galaţi, dec. nr. 712/Rdin 18 octombrie 2011,
nepublicată
Prin sentinţa nr. 223 din 31 martie 2011, pronunţată de judecătorul-sindic în dosarul nr. 3396/113/2009, s-au confirmat în parte modificările planului de reorganizare propus de debitoarea SC A.G. SA, prin administrator special S.I.C. S-au înlăturat în parte modificările cuprinse în capitolul al IV-lea art. 2 al Addendum-ului la planul de reorganizare, respectiv cele referitoare la organizarea licitaţiilor pentru vânzarea bunurilor menţionate în lista de active de către administratorul special. S-a dispus ca licitaţiile sus-arătate să fie organizate de administratorul judiciar.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reţinut următoarele: la data de 9 martie 2011 administratorul special al debitoarei SC A.G. SA a depus la dosarul cauzei o cerere prin care îşi anunţa intenţia de a propune modificări ale planului de reorganizare cu privire la data începerii derulării planului şi cu privire la includerea în plan a preţurilor de vânzare a imobilelor. La data de 18 martie 2011 s-a depus la dosarul cauzei Addendum-ul la planul de reorganizare. Modificările aduse planului de reorganizare depus iniţial vizează: preţurile de vânzare ale bunurilor, data începerii derulării planului de reorganizare, programul de plăţi şi aspecte referitoare la vânzarea bunurilor. La data de 22 martie 2011 s-a depus la dosarul cauzei procesul-verbal al şedinţei adunării creditorilor debitoarei SC A.G. SA din data de 21 martie 2011.
Potrivit art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Potrivit art. 101 alin. (1) lit. A din Legea nr. 85/2006, planul va fi confirmat dacă cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3), acceptă sau sunt
socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul. Din conţinutul acestuia a rezultat că aceştia (creditorii) au hotărât cu majoritate în favoarea modificărilor aduse planului de reorganizare.
Referitor la creditoarea B.T., Sucursala Brăila, prin sentinţa nr. 222 din 31 martie 2011 a Tribunalului Brăila pronunţată în dosarul nr. 3396/113/2009/ AII s-a reţinut că reeşalonarea plăţilor creditoarei contestatoare în scopul plăţii cu întâietate a unei alte creditoare ar putea fi interpretată în sensul defavorizării creanţei sale. S-a observat însă că şi în aceste condiţii dispoziţiile prevăzute de art. 101 alin. (1) lit. A din sunt îndeplinite, deoarece creditorul M.E. a votat pentru modificările aduse planului de reorganizare în condiţiile în care pentru aceleaşi considerente şi creanţa sa ar putea fi apreciată ca una defavorizată. De asemenea, s-a reţinut că prin sentinţa nr. 222 din 31 martie 2011 a Tribunalului Brăila, instanţa a constatat referitor la procedura de vânzare a imobilelor următoarele:
Potrivit art. 95 alin. (6) lit. F din Legea nr. 85/2006, lichidarea parţială sau totală a activului debitorului în vederea executării planului se face potrivit art. 116-120 din aceeaşi lege. De asemenea, potrivit art. 116 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuată de lichidator sub controlul judecătorului-sindic. Dispoziţiile legale invocate sunt suficient de clare în ceea ce priveşte persoana care are între atribuţiile sale organizarea licitaţiilor în scopul valorificării bunurilor debitoarei,
această persoană fiind administratorul judiciar. In consecinţă, instanţa a dispus ca licitaţiile pentru vânzarea bunurilor menţionate în lista de active să fie organizate de administratorul judiciar.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a confirmat în parte modificările aduse planului de reorganizare. A înlăturat în parte modificările cuprinse în capitolul al IV-lea art. 2 al Addendum-ului la planul de organizare, respectiv cele referitoare la organizarea licitaţiilor pentru vânzarea bunurilor menţionate în lista de active de către administratorul special şi a dispus ca licitaţiile pentru vânzarea bunurilor menţionate în lista de active să fie organizate de administratorul judiciar.
împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs creditoarea
B.T. SA, Sucursala Brăila. Contestatoarea B.T. SA care a criticat sentinţa recurată sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei pentru următoarele motive: contrar celor reţinute de judecătorul-sindic prin hotărârea atacată, nu s-au prezentat comitetului creditorilor şi adunării creditorilor rapoarte de evaluare întocmite de un evaluator A.N.E.V.A.R., preţurile fiind stabilite de administratorul special în mod arbitrar. A mai susţinut recurenta că, deşi modificările aduse planului de reorganizare au fost denumite Addendum la plan, în realitate s-a supus votului adunării creditorilor un alt plan de reorganizare, diferit de cel iniţial, contrar prevederilor art. 101 alin. (3) din Legea
nr. 85/2006. O altă critică, greşit respinsă de judecătorul fondului, referitor la conţinutul modificărilor aduse planului de reorganizare, vizează posibilitatea reducerii preţurilor de vânzare a imobilelor la negocierea directă, ceea ce conduce la imposibilitatea realizării tuturor crcanţelor. Prin aceste modificări, creanţa băncii a fost transformată într-o creanţă defavorizată potrivit art. 101 alin. (4) lit. D din lege, fară a se menţiona măsurile imperativ cerute de art. 95 alin. (5) lit. b) şi art. 101 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006. Sub acest aspect, este lipsit de relevanţă că celălalt creditor ipotecar, M.E., a votat pentru admiterea modificărilor la plan. A mai susţinut recurenta că judecătorul-sindic nu putea modifica conţinutul planului, ci doar să aprecieze dacă acesta a fost modificat cu respectarea prevederilor legale, potrivit art. 11 alin. (2) din lege. De asemenea, nici modificarea adusă planului, referitoare la procedura de dare în plată, nu putea fi considerată legală de judecătorul-sindic. O asemenea procedură nu poate fi impusă unei bănci, atâta vreme cât aceasta este obligată să respccte normele şi regulamentele
B.N.R. emise în aplicarea O.U.G. nr. 99/2006 şi este de natură să conducă la nerespectarea programului de plăţi şi categoriei creanţelor.
Curtea de Apel Galaţi a apreciat că recursul declarat de creditoarea B.T. SA, Sucursala Brăila, este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: în dosarul nr. 3396/113/2009 al Tribunalului Brăila a fost confirmat, la data de 7 februarie 2011, un plan de reorganizare propus de debitoarei SC A.G. SA, prin administrator spccial S.I.C. Prevalându-sc de dispoziţiile art. 101 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, administratorul special a propus modificarea planului de reorganizare, situaţie în care urmează a se vcrifica respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de lege.
In ce priveşte respectarea condiţiilor de vot, curtca a constatat că împotriva hotărârii adunării creditorilor din 21 martie 2003 a formulat contestaţie creditoarea B.T. SA, în condiţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, contestaţie admisă prin hotărâre irevocabilă. S-a reţinut, în esenţă, că hotărârea a fost adoptată cu nerespectarea prevederilor art. 101 alin. (5) raportat la art. 99 alin. (2) şi alin. (21) şi art. 14 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Or, potrivit art. 101 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate confirma planul, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: ccl puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3) acceptă sau sunt socotite că acccptă planul (lit. A); ficcare catcgorie defavorizată de crcanţe, care a respins planul, va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan (lit. C), planul respectă prevederile art. 95 (lit. E).
In acest context, curtea a reţinut, în primul rând, că în ceea ce priveşte condiţia reglementată de art. 101 alin. (1) lit. A nu este îndeplinită, atâta vreme cât hotărârea adunării creditorilor prin care a fost acceptat planul
a fost anulată. In al doilea rând, aşa cum corect s-a arătat prin recursul
declarat de creditoarea B.T. SA, modificările propuse a fi aduse planului de reorganizare nu respectă prevederile art. 95, nefiind, prin urmare, întrunită condiţia prevăzută de art. 101 alin. (1) lit. E. Contrar celor susţinute prin motivele de recurs formulate de administratorul special, modificările aduse planului nu indică perspectivele de redresare ale debitoarei în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii acesteia, cu mijloacele financiare
disponibile şi cu cererca pieţei faţă de oferta debitorului. In primul rând, nu indică care sunt resursele financiare obtenabile pentru susţinerea realizării vreunui plan de redresare şi sursele de provenienţă a acestora, în sensul art. 95 alin. (6) lit. B., spre a justifica incidenţa situaţiei prevăzută de lit. A
a aceluiaşi alineat. In realitate, planul nu cuprindc decât lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, respectiv vânzarea imobilelor acesteia separat sau darea în plată către creditorii debitorului, în contul creanţelor, necuprinzând alte măsuri de redresare a activităţii. Prin urmare, este lipsit de relevanţă că obiectul de activitate al debitoarei a constat în vânzarea şi cumpărarea de imobile, iar aceste imobile ar reprezenta un veritabil stoc de marfa, câtă vreme prevederile art. 35 alin. (6) lit. E din Legea nr. 85/2006, ce reglementează accastă măsură, nu disting după natura activelor supuse lichidării. Aşa fiind, curtea a constatat că în mod corect se susţine, prin motivele de recurs formulate de B.T. SA, că propunerile de modificarea planului încalcă dispoziţiile art. 95 alin. (6) lit. F din lege. Potrivit acestui text de lege, lichidarea totală sau parţială a activului debitorului, în
vederea executării planului, se face potrivit art. 116-120. In acest context, a constatat că sunt aplicabile nu numai dispoziţiile art. 116 alin. (1), aşa cum a reţinut judecătorul-sindic, în sensul că lichidarea bunurilor va fi efectuată de administratorul judiciar, sub controlul judecătorului-sindic.
în speţă, era necesar a se stipula prin plan şi că preţurile de vânzare sunt stabilite pe baza evaluării bunurilor, potrivit art. 116 alin. (2)-(4) din lege, metoda de valorificare a acestora trebuia explicitată pe baza unui regulament
de vânzare, fiind pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 117-120 din lege. In speţă, aşa cum corect se arată în motivele de recurs, deşi imobilele au fost evaluate, preţurile de valorificare sunt stabilite arbitrar, prin propunerile de modificare a planului (chiar de trei ori mai mari decât cele rezultate din evaluare).
In acest context, este întemeiată şi critica referitoare la încălcarea, prin propuneri, a dispoziţiilor art. 95 alin. (6) lit. E., referitoare la darea în plată. Concret, potrivit acestui text de lege, darea în plată a bunurilor către creditorii săi va putea fi stipulată prin plan doar cu condiţia prealabilă a acordului scris al acestora cu privire la această modalitate de stingere a creanţei lor. Or, din propunerile de modificare a planului nu rezultă că s-ar fi solicitat şi obţinut acordul prealabil al vreunui creditor. Ca atare, indiferent de motivele pentru care recurenta-creditoare nu poate accepta o atare modalitate
de stingere a creanţei, în lipsa acordului acesteia sau a celuilalt creditor ipotecar (M.E.), o astfel de măsură nu poate fi stipulată prin plan. Aşa cum corect se arată, de asemenea, prin motivele de recurs, modificările planului nu analizează dacă creanţa defavorizată a recurentei, care a respins planul, este supusă unui tratament corect şi echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.
Nu în ultimul rând, instanţa a constatat întemeiată şi critica referitoare la încălcarea de către judecătorul-sindic a atribuţiilor prevăzute de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Astfel, constatând că planul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, judecătorul-sindic nu putea, în condiţiile art. 101 alin. (1) din lege, decât să respingă cererea de confirmare, iar nu să îi aducă el însuşi modificări.
Faţă de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 9 şi art. 304′ C. proc. civ., a admis recursul declarat de creditoarea B.T. SA şi a modificat sentinţa recurată, în sensul respingerii cererii de confirmare a modificărilor la planul de reorganizare.
