Prin decizia nr. 373 din 29.09.1999, a Curţii de Apel Ploieşti, au fost casate atât sentinţa nr. 2295/1998 a Judecătoriei Câmpina, cât şi decizia nr. 58/1999 a Tribunalului Prahova, iar pe fond s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei, prin care solicita obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, reprezentând contravaloarea consumului de apă şi penalităţi de întârziere.
Instanţa de fond a constatat că pârâta nu a achitat reclamantei suma de 4.448.520 lei, reprezentând contravaloarea consumului de apă şi 1.485.145 lei penalităţi de întârziere.
în recurs, instanţa de control judiciar a constatat că între părţi a existat un contract de livrare a apei, dar începând cu data de 1.02.1996 reclamanta a majorat unilateral volumul de apă livrat pârâtei şi a pretins plata acestuia, deşi pârâta nu avea nevoie de o cantitate mai mare de apă decât cea menţionată în contract.
în aceste condiţii, modificarea unilaterală a contractului de către reclamantă nu putea produce efecte juridice în sensul obligării pârâtei la plata unei cantităţi mai mari de apă decât cea solicitată prin convenţia încheiată (decizia nr. 373 din 29.09.1999 a Curţii de Apel Ploieşti).
