Potrivit art. 31 alin. (3) şi (5) din verificarea, de către judecătorul-sindic, a înregistrării altor cereri de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva aceluiaşi debitor, se face până în momentul judecării cererii, care corespunde momentului deschiderii procedurii insolvenţei (art. 32-34 din lege).
Secţia comercială şi de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 179 din 3 februarie 2010
Prin sentinţa nr. 479/24.11.2009 Tribunalul Dâmboviţa a respins cererea creditoarei B.R.D. – G.S.G., privind deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei SC PT SRL, pentru o creanţă de 101.233, 01 lei, reprezentând credit restant, dobânzi şi comisioane calculate până la data de 7.05.2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătorul-sindic a reţinut că dintr-o cerere formulată de o altă creditoare SC S.C. SRL, împotriva aceleiaşi debitoare, pentru o creanţă de 42.220, 15 lei, a rezultat că pe rolul Tribunalului Dâmboviţa se află deja înregistrat dosarul nr. 5797/120/2008, în care s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei debitoarei SC P.T. SRL, iar din verificarea înscrisurilor de la acest dosar a rezultat că prin sentinţa nr. 327/18.08.2009 a aceleiaşi instanţe procedura insolvenţei a fost închisă, s-a dispus radierea debitoarei din şi s-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a foştilor administratori ai societăţii.
Judecătorul-sindic a constatat că urmare a închiderii procedurii insolvenţei şi radierii debitoarei din Registrul Comerţului, aceasta nu mai beneficiază de capacitatea de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile, nu mai există ca subiect de drept şi nu mai poate avea calitatea de parte în proces, fiind lipsită de legitimatio ad causam, invocându-se în acest sens decizia nr. 706/22.02.2008 a I.C.C.J.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea B.R.D. – G.S.G., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că debitoarea SC P.T. SRL a beneficiat de un credit pe termen scurt – linie de credit de la Agenţia C., în valoare de 91.500 lei, necesar finanţării capitalului de lucru, credit acordat pe un an, în baza contractului nr. 903/12.05.2008, din care debitoarea nu a achitat nici o sumă, astfel că banca a calculat dobânzi şi comisioane care însumau 101.233, 01 lei, la data de 7.05.2009, rambursarea împrumutului fiind garantată cu garanţii mobiliare şi imobiliare.
S-a arătat că prin sentinţa nr. 327/18.08.2009 pronunţată într-un dosar de faliment înregistrat anterior împotriva debitoarei, cu nr. 5797/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei şi radierea acesteia din Registrul comerţului, precum şi angajarea răspunderii fostei administratore C.Z. pentru pasivul rămas neacoperit în valoare de 116.305, 10 lei. Recurenta creditoare a învederat că a declarat recurs împotriva acestei sentinţe pronunţată, în opinia sa, cu încălcarea prevederilor art. 31 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 85/2006, deoarece nu s-a verificat existenţa unei alte cereri de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei, pentru a putea fi conexate, ceea ce a condus la vătămarea drepturilor recurentei creditoarei, însă recursul acesteia a fost anulat, întrucât nu s-a motivat în termenul legal, decizia instanţei de recurs fiind atacată cu contestaţie în anulare.
S-a concluzionat că inexactităţile din cursul îndeplinirii actului de justiţie au vătămat interesele recurentei, care nu a fost trecută în tabelul creditorilor, iar suma pe care a fost obligat să o plătească fostul administrator nu cuprinde toate datoriile debitoarei, deoarece nu include şi creanţa recurentei, solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea deschiderii procedurii insolvenţei societăţii debitoare.
După administrarea probelor cu înscrisuri, conform art. 305 C.proc.civ., Curtea a respins recursul reclamantei creditoare ca nefondat, reţinând în esenţă următoarele:
Potrivit Legii nr. 85/2006 republicate, procedura insolvenţei are un caracter concursual şi colectiv, desfăşurându-se sub supravegherea judecătorului-sindic sesizat fie cu cererea debitorului, fie cu cererea unui creditor, conform dispoziţiilor art. 26-31 din lege.
După deschiderea procedurii, administratorului judiciar/ lichidatorul desemnat are obligaţia notificării tuturor creditorilor debitoarei, conform art. 61 din Legea nr. 85/2006 republicată care pot depune declaraţii de creanţă, în termenul de cel mult 60 zile de la deschiderea procedurii, potrivit art. 62 lit. b) din acelaşi act normativ.
Atâta timp cât s-a deschis o procedură de împotriva unui debitor, nu mai poate fi admisă o cerere ulterioară, cu acelaşi obiect, formulată de un alt creditor, împotriva aceluiaşi debitor, fiind inadmisibilă desfăşurare a două proceduri paralele de insolvenţă, întrucât s-ar încălca nu numai caracterul concursual şi colectiv al procedurii, dar şi principiile desfăşurării acesteia.
Pe de altă parte, Legea nr. 85/2006 republicată, obligă toţi creditorii să fie diligenţi în respectarea termenelor în care îşi pot valorifica drepturile prevăzute de lege.
În speţă, recurenta creditoare, deşi a cunoscut că împotriva debitoarei SC P.T. SRL s-a deschis deja o procedură de insolvenţă în dosarul nr. 5797/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa, nu s-a înscris la masa credală în acea cauză, din motivele de recurs formulate de creditoare rezultând că aceasta a atacat sentinţa nr. 327/18.08.2009 prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitoarei din Registrul Comerţului, în acel dosar, însă recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, recurenta atacând cu contestaţie în anulare decizia instanţei de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 723 C.proc.civ., aplicabile şi în materia insolvenţei, conform art. 149 din Legea nr. 85/2006 republicată, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, nimeni neputându-şi invoca propria culpă, reprezentată de pasivitate şi lipsă de diligenţă, în valorificarea unui drept.
Recurenta creditoare, care a cunoscut despre desfăşurarea procedurii insolvenţei debitoarei, într-un alt dosar înregistrat anterior la Tribunalul Dâmboviţa, avea posibilitatea să-şi valorifice creanţa în acea cauză, nefiind îndreptăţită să formuleze o nouă cerere de deschidere a procedurii insolvenţei debitoarei, deoarece, pe de o parte, dacă s-ar admite astfel de cereri, ar însemna să se eludeze legea de către creditorii care nu şi-au valorificat drepturile în termenele legale, în cadrul procedurii colective deschise pentru prima dată împotriva debitoarei, iar pe de altă parte, nu s-ar mai putea relua această procedură pentru o debitoare care a fost deja dizolvată şi radiată de la Registrul Comerţului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenţei, întrucât aceasta nu mai există ca subiect de drept, cum corect a stabilit prima instanţă.
Critica vizând încălcarea de către judecătorul-sindic a prevederilor art. 31, alin. (3) şi 5 din Legea insolvenţei nr. 85/2006 este nefondată, deoarece, din interpretarea logică a textelor invocate, în contextul desfăşurării etapelor procedurii insolvenţei, rezultă că verificarea înregistrării altor cereri, împotriva aceluiaşi debitor, se face până în momentul judecării cererii, care corespunde momentului deschiderii procedurii insolvenţei (art. 32-34 din lege).
În speţă, recurenta creditoare a formulat cerea sa la 13-05-2009, deşi procedura insolvenţei debitoarei SC P.T. SRL forma obiectul unui dosar înregistrat la Tribunalul Dâmboviţa din anul 2008, nemaiputându-se conexa alte cereri ale altor creditori, în cauza în care se deschisese falimentul debitoarei, procedura aflându-se la finalul etapelor prevăzute de lege.
Constatând că sentinţa atacată nu este afectată de nici unul din motivele de casare sau de modificare prev. de art. 304 C.proc.civ., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ. Curtea a respins recursul creditoarei ca nefondat.
(Judecător Florentina Preda Popescu)
