Momentul plăţii datoriei nu este momentul în care debitorul ordonă plata, ci momentul în care creditorul obligaţiei intră efectiv în posesia creanţei. întârzierea băncii în executarea ordinului de plată nu dă dreptul beneficiarului plăţii să ceară despăgubiri, deoarece între bancă şi beneficiar nu există raporturi juridice, acest drept avându-l numai ordonatorul plăţii.
C.S.J., Secţia comercială, decizia nr. 3080 din 8 iunie 2000, în Dreptul nr. 10/2001, p. 200
Tribunalul Bucureşti, Secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 5364 din 9 decembrie 1998, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 18.028.360 lei, reprezentând penalităţi de întârziere la facturile pentru plata contravalorii energiei termice achitate cu întârziere.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia comercială, prin decizia civilă nr. 1051 din 30 aprilie 1999, a respins apelul declarat de reclamantă.
Instanţa a apreciat că pârâta datorează penalităţi numai până la data emiterii ordinelor de plată a sumelor datorate, şi nu până la data intrării sumelor datorate în contul reclamatei, întârzierea datorându-se operaţiunilor bancare, şi nu culpei pârâtei.
Recursul reclamantei este fondat.
Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat că momentul plăţii este momentul emiterii ordinului de plată, şi nu cel în care se şi execută acest ordin de plată de către unitatea bancară şi banii ajung în contul beneficiarului plăţii, ceea ce este greşit. Momentul plăţii datoriei nu este momentul în care debitorul obligaţiei ordonă plata, ci cel în care creditorul obligaţiei intră efectiv în posesia creanţei. Cele două momente se pot derula succesiv, imediat sau pot presupune scurgerea unui anumit termen, determinat fie de lipsa de disponibil în
contul debitoarei, fie de neglijenţa celui care execută plata. întârzierea băncii în executarea ordinului de plată nu dă dreptul beneficiarului plăţii să ceară despăgubiri, deoarece între cele două părţi nu există raporturi juridice, acest drept avându-1 numai ordonatorul plăţii.
In consecinţă, apelul declarat de reclamantă a fost admis, sentinţa schimbată în sensul că pârâta a fost obligată la 18.656.985 lei, în loc de 18.028.360 lei, cu titlu de penalităţi, calculate până la momentul efectiv al plăţii datoriei.
