Toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de silită pentru realizarea creanţei debitorului sau bunurilor sale se suspendă de drept de la data deschiderii procedurii insolvenţei potrivit art. 36 din privind procedura insolvenţei.
Acţiunile la care s-a referit legiuitorul sunt acelea care au ca obiect dreptul de creanţă sau alte drepturi reale pe care creditorii le urmăresc împotriva unei societăţi aflată în procedura insolvenţei.
Acţiunea civilă având ca obiect anularea deciziei de concediere nu se încadrează în categoria acelora pentru care se suspendă de drept cursul judecăţii.
Secţia I civilă, Decizia nr. 2786 din 16 iulie 2013
Constată că prin contestaţia înregistrată sub nr. 10795/90/2012 pe rolul Tribunalului Vâlcea, M.R.I., în contradictoriu cu intimata SC M. SA Râmnicu Vâlcea, prin administrator judiciar BNP Consult SPRL, a solicitat anularea deciziei nr. 4389/25.10.2012, repunerea în situaţia anterioară în sensul reintegrării sale pe postul deţinut anterior, acela de metrolog la secţia ATM formaţia 04-Metrologie, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii şi până la data reintegrării efective, precum şi la virarea către bugetul statului a contribuţiilor la asigurările sociale de stat aferente drepturilor salariale ce i s-ar fi cuvenit, cu cheltuieli de judecată.
Contestatoarea a arătat că prin decizia de mai sus i-a încetat contractul individual de muncă, în baza art. 65, 66 şi 68 C.muncii, însă desfiinţarea postului ocupat de ea nu a fost efectivă, deoarece era angajată pe un post de metrolog în cadrul Secţiei ATM, începând cu luna octombrie 2008, iar postul desfiinţat a fost unul de electromecanic din cadrul secţiei ATM. Astfel, în perioada octombrie 2008 – 1.06.2009 a lucrat sub coordonarea unui coleg metrolog, iar după absolvirea cursului, în data de 1.06.2009, a primit sarcini de serviciu noi, având dreptul de a semna certificatele de talonare. După această dată, colegul său pensionându-se, ea a rămas titulară pe postul din laborator până în 30.10.2012. Postul de metrolog pe care lucra nu s-a desfiinţat, deoarece în prezent pe acest post lucrează o colegă de la laboratorul debite. Pe de altă parte, în luna iunie 2012 s-au făcut angajări pe postul de electromecanic, pentru ca la numai 4 luni să se desfiinţeze aceste posturi.
S-a mai arătat că în decizie nu sunt precizate motivele care au dus la concedierea sa şi criteriile de selecţie avute în vedere la disponibilizare, iar referitor la termenul de preaviz sunt invocate atât prevederile art. 75 alin. (1) C.muncii ce instituie un termen de 20 de zile, cât şi dispoziţiile art. 86 alin. (6) din Legea nr. 85/2006, ce reglementează un termen de 15 zile. Totodată, intimata a încălcat dispoziţiile art. 68-72 C.muncii, care instituie obligaţia de notificare a măsurii concedierii colective către organismele muncii, sindicate şi agenţia de ocupare a forţei de muncă, astfel că decizia de concediere este nulă.
Prin sentinţa civilă nr. 662/14.05.2013 a fost admisă contestaţia, a fost anulată decizia de concediere nr. 4389/25.10.2012 şi s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior, potrivit anexei la contractul individual de muncă din 7.10.2008, respectiv la secţia 96-04 metrologie. A fost obligată intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, precum şi la virarea către bugetul statului a contribuţiilor aferente drepturilor salariale. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanta a fost angajată la societatea intimată la data de 16.05.2005, în baza contractului individual de muncă nr. 21068/2005, în funcţia de electromecanic la Secţia A.T.M. şi că prin anexa din 1.08.2005 s-a negociat schimbarea locului de muncă la Secţia A.T.M. − Lucrări sector producţie, prin anexa din 1.01.2006 la Secţia A.T.M. formaţia 96-07, iar prin anexa din 27.02.2008 la Secţia A.T.M. formaţia 96-06. Ulterior contestatoarea a urmat cursuri de instruire metrologie şi a obţinut certificatul de absolvire a cursului „Metode de verificare, etalonare şi evaluarea incertitudinii de măsurare” şi autorizaţia de verificator metrolog din 9.10.2009. Prin anexa la contractul individual de muncă din 1.10.2008 a fost schimbat locul de muncă al contestatoarei la formaţia 96-04, fără menţionarea funcţiei, salarizarea acesteia făcându-se de la această dată potrivit noului loc de muncă.
A mai reţinut instanţa, din depoziţia martorului U.D., că în luna octombrie 2008 martorul lucra ca metrolog în cadrul laboratorului de metrologie, unde contestatoarea a fost adusă să lucreze sub îndrumarea acestuia, în vederea pregătirii pentru atestarea ca metrolog, conducerea societăţii fiind cea care a trimis-o pe contestatoare la cursuri şi a plătit cheltuielile aferente. Contestatoarea a promovat, de altfel, examenul de metrolog. Martorul a mai relatat că în laboratoarele de metrologie lucrau numai metrologi, nu şi electromecanici, aceştia desfăşurându-şi activitatea doar în secţiile de reparaţii, situaţie faţă de care tribunalul a apreciat ca nefondată susţinerea intimatei cum că reclamanta putea lucra în respectivul laborator şi pe funcţia de electromecanic. S-a mai reţinut că intimata a recunoscut la întrebarea 5 din interogatoriu că a făcut demersurile necesare pentru ca reclamanta să urmeze cursurile de metrologie, aceasta fiind atestată în respectiva specialitate. Însă, pe de altă parte, intimata a susţinut că semnătura contestatoarei pe certificatele de talonare, fără a avea competenţele necesare, atrage nulitatea actului, iar această situaţie nu îi este opozabilă.
Având în vedere răspunsurile la interogatoriu ale intimatei, precum şi celelalte probe ale dosarului din care rezultă că intimata a negociat cu reclamanta şi i-a schimbat locul de muncă la formaţia 96-04 metrologie, apoi i-a plătit cursurile pentru atestarea ca metrolog, iar începând cu 1.06.2009 contestatoarea a efectuat activitate de verificare metrologică, semnând certificatele de talonare ale laboratorului, tribunalul a concluzionat că atitudinea intimatei este culpabilă şi dovedeşte rea-credinţă. Astfel, urmare a anexei la contractul individual de muncă din 1.10.2008, intimata avea obligaţia modificării în carnetul de muncă al contestatoarei a locului de muncă de la formaţia 96-06 la 96-04 Laborator Metrologie. După atestarea ca metrolog, când contestatoarea a început să desfăşoare efectiv activitate de metrolog şi să semneze certificatele de talonare, este evident că aceasta a avut acordul angajatorului pentru această activitate, acord pe care însă intimata nu l-a concretizat în carnetul de muncă ori într-un act adiţional la contract, de schimbare a funcţiei.
Concluzia instanţei a fost că din anul 2009 contestatoarea a lucrat ca metrolog la Secţia A.T.M. formaţia 96-04 Laborator de Metrologie verificare aparate termice şi nu a mai ocupat funcţie de electromecanic. Ca atare, intimata, aflată în procedura insolvenţei şi operând reduceri de personal şi restructurări de posturi, sub forma concedierii în procedura simplificată reglementată de art. 86 din Legea nr. 85/2006, desfiinţând o serie de posturi de electromecanic, de felul celei ocupate de contestatoare până în luna octombrie 2008, nu putea să desfiinţeze postul de electromecanic ocupat de contestatoare, pentru că acest post nu era ocupat în realitate de aceasta, ci devenise vacant în luna octombrie 2008, fără ca această vacantare să fie operată de intimată. Aşadar, postul ocupat efectiv de contestatoare nu a fost desfiinţat, nefiind menţionat în tabelul ataşat notificărilor, ceea ce înseamnă că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 65 C.muncii.
Pentru toate aceste considerente, contestaţia a fost admisă, conform celor arătate mai sus.
În termen legal intimata a formulat recurs împotriva sentinţei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 C.proc.civ., sub următoarele aspecte:
1. Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 36 şi 37 din Legea nr. 85/2006, ce trebuiau aplicate cu prioritate, având în vedere că intimata se afla în procedura insolvenţei.
2. Instanţa de fond putea să judece numai legalitatea concedierii reclamantei, oportunitatea acesteia fiind de competenţa angajatorului.
În finalul cererii de recurs, intimata a arătat că va dezvolta motivele de recurs până la primul termen de judecată. La data de 8.07.2013 a fost expediată instanţei o notă intitulată „dezvoltarea motivelor de recurs”, însă instanţa constată că aceasta a fost depusă după împlinirea termenului de recurs, astfel că ea nu mai poate fi analizată de către instanţă, fiind lovită de nulitate, conform art. 306 alin. (1) C.proc.civ. Prin concluziile scrise formulate, contestatoarea a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că acţiunea având ca obiect contestaţie împotriva unei decizii de concediere nu este o acţiune în realizarea creanţelor şi că recurenta nu a arătat în concret la ce se referă critica privind „oportunitatea concedierii”.
Prin decizia nr. 2786/16.07.2013, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, recursul formulat de intimata SC M. SA Râmnicu Vâlcea, prin administrator judiciar BNP Consult SPRL, împotriva sentinţei civile nr. 662/14.052013 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 10795/90/2012, intimată fiind contestatoarea M.R.I. Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Prin aceste dispoziţii speciale, legiuitorul a avut în vedere ca toate acţiunile prin care creditorii societăţii aflate în urmăresc realizarea creanţelor împotriva acesteia să fie suspendate de drept, urmând ca aceşti creditori să îşi realizeze creanţele în cadrul procedurii colective, demarată prin deschiderea procedurii insolvenţei.
Prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu are loc o suspendare de drept a tuturor acţiunilor, în care este parte debitorul intrat în insolvenţă, indiferent de natura lor, ci doar a celor ce au ca obiect realizarea creanţelor deţinute împotriva sa. În speţă, tribunalul nu a fost învestit cu o acţiune în realizarea creanţei împotriva averii debitorului-intimat, de natura celor vizate de art. 36 din Legea nr. 85/2006, ci cu o acţiune în care s-a solicitat anularea unei decizii de concediere, urmând ca instanţa să stabilească dacă reclamanta este îndreptăţită la reintegrare în muncă şi, în raport de lămurirea acestor aspecte, să se pronunţe dacă este îndreptăţită şi la plata drepturilor salariale solicitate. În acest context, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul nu a dat eficienţă prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, inaplicabile în speţă, ci a procedat la soluţionarea acţiunii în anulare cu a cărei soluţionare a fost învestit.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat. Tribunalul a analizat doar prima dintre condiţiile instituite de art. 65 C.muncii, respectiv aceea ca desfiinţarea postului să fie efectivă, şi a concluzionat că postul ocupat efectiv de contestatoare, acela de metrolog, nu a fost desfiinţat, nefiind menţionat în tabelul ataşat notificărilor. În aceste condiţii, instanţa de fond nu a mai analizat şi cea de-a doua condiţie reglementată de art. 65, referitoare la existenţa unei cauze reale şi serioase. Ca atare, apare ca nefondată susţinerea recurentei cum că instanţa de fond a apreciat asupra oportunităţii măsurii concedierii, din considerentele sentinţei recurate nerezultând un atare aspect.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 278 C.muncii şi art. 312 C.proc.civ., a respins recursul ca nefondat.
(Judecător Ion Rebeca)
