Materie : NATURA JURIDICA A ACTULUI ATACAT. EXCEPTIA INADMISIBILITATII ACTIUNII ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV. PRINCIPIUL CONTRADICTORIALITATII.
Unul dintre principiile fundamentale consacrate de codul de procedura civila, este principiul contradictorialitatii, care consta în posibilitatea acordata partilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ce pot servi la solutionarea ei. În temeiul acestui principiu partile au dreptul de a face cereri, de a administra probatiune si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de drept si de fapt ce intereseaza pricina.
Instanta este obligata sa puna în discutia partilor atât cererile cât si exceptiile, atât cele formulate de parti cât si cele pe care ea însasi le invoca din oficiu, urmând sa-si întemeieze hotarârea numai pe acelea care au format obiectul dezbaterii în contradictoriu.
Prin sentinta nr.116/CA din 3 mai 2006, Tribunalul Bihor a respins actiunea introdusa de reclamanta S.C.R.G.I.SRL B.F., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei S., pentru anularea hotarârii nr.361 din 25 august 2005.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca, obiectul actiunii introductive îl reprezinta cererea de anulare a HCL nr.361 adoptata de pârâtul Consiliul Local S., la data de 25 august 2005.
Prin aceasta hotarâre, pârâtul a stabilit pentru anul 2005, cuantumul redeventei din contractul de asociere în participatiune nr.2224 din 30 iunie 2000, pentru exploatarea obiectivului ” Strandul cu Valuri Baile 1 Mai” la suma de 6.750 USD si ca din cuantumul acesteia se va scadea suma de 500 USD achitata de catre reclamanta S.C.R.G.I.SRL anterior adoptarii ei.
Prin hotarârea atacata, contrara sustinerilor reclamantei, nu a fost revocata HCL nr.275 din 12 septembrie 2003 privitoare la reducerea redeventei stabilita prin contractul de asociere în participatiune nr.2224/2000. Aceasta din urma hotarâre, a fost revocata prin hotarârea nr.360 din 25 august 2005 care nu a fost atacata prin cererea introductiva si în privinta careia nu s-a sustinut si nici dovedit ca ar fi fost anulata.
În conformitate cu prevederile art.1 din Legea nr.554/2004, instantei de contencios administrativ i se poate adresa orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim de catre o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea, în termen, a unei cereri.
Deci, cenzurii instantelor de contencios administrativ, conform prevederilor art.1 raportat la art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, sunt supuse doar actelor administrative tipice ori actele administrative atipice, refuzul de solutionare ori nesolutionare a unei cereri, vatamatoare pentru drepturile ori interesele legitime ale persoanei fizice ori juridice.
Conform definitiei date de art.2 alin.1 lit.”c” din lege, actul administrativ, este actul juridic adoptat sau emis de o autoritate publica, în mod unilateral în vederea organizarii executarii sau executarii în concret a legii care da nastere , modifica sau stinge raporturi juridice.
Rezulta asadar ca, printre elementele definitorii ale actului administrativ se numara, alaturi de calitatea emitentului – autoritate publica, unilateralitatea lui si scopul acestuia – de a organiza executarea si de a executa în concret legea, ca si efectul lui de a da nastere, modifica ori stinge raporturi juridice.
Ori, actul atacat prin actiunea reclamantei, desi este emis de o autoritate publica si are caracter unilateral, nu reprezinta un act administrativ în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.554/2004, câta vreme scopul sau nu este organizarea executarii sau executarea în concret a legii si nu are ca efect nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice.
Actul atacat de reclamanta, s-a constatat ca reprezinta în fapt, doar o exprimare a pozitiei emitentului sau – Consiliul Local al comunei S.- în calitatea sa de titular al dreptului de administrare a bunului, proprietatea comunei S., dat în exploatarea reclamantei, în baza contractului de asociere în participatiune, nr.2224 din 30 iunie 2000, care este izvorul drepturilor juridice dintre cele doua parti litigante, reluându-se doar clauzele contractului si de stabilire venitului de achitat pentru anul 2005 la nivelul minim convenit în clauza de la art.12 a acelui contract cu scaderea sumei achitate pâna la data adoptarii lui, si nu un act emis în regim de putere publica.
Nevizând un act administrativ, în sensul art.2 alin.1 lit.”c” din Legea nr.554/2004, actiunea în contencios administrativ formulata de reclamanta, s-a apreciat a fi inadmisibila, astfel ca a fost respinsa în consecinta.
În chiar ipoteza în care actul atacat ar fi un veritabil act administrativ tipic, ceea ce nu este cazul, nu s-ar putea retine ca acesta ar fi afecta de nelegalitatile invocate de reclamanta, fiind adoptat cu respectarea prevederilor art.44,45 si 46 din Legea nr.215/2001.
Astfel, pe ordinea de zi a sedintei pârâtului din 25 august 2005, a fost trecuta la pozitia 13 si proiectul de hotarâre de reziliere a contractului de asociere în participatiune nr.2224/2000 emis în baza referatului nr.887/A din 19 august 2005, iar în sedinta, cu ocazia analizarii acestui punct al ordinii de zi si legat de acesta, consilierii locali, cu cvorumul reglementat de art.46 al legii, au adoptat hotarârea nr.361/2005 de stabilire a redeventei pe anul 2005 la nivelul minim stabilit în acest contract.
Nu s-ar putea retine nici ca actul atacat vatama vreun drept al reclamantei, chiar izvorât din contractul de asociere în participatiune, de vreme ce efectul ei nu este nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice – rezumându-se exclusiv la reluarea clauzelor contractului.
Împotriva acestei sentinte, în termen si legal timbrat a formulat recurs reclamanta S.C.R.G.I.SRL , solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii actiunii sale introductive. În subsidiar, asa cum rezulta din considerentele recursului declarat si cum s-a precizat si de catre reprezentantul recurentei, în sedinta din 26 octombrie 20606, s-a solicitat casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
S-a apreciat ca fiind nelegala solutia primei instante, atunci când aceasta a respins ca inadmisibila actiunea, pe considerentul ca actul atacat nu reprezinta un act administrativ în întelesul Legii nr.554/2004.
Inadmisibilitatea actiunii a fost apreciata ca fiind o exceptie pe care instanta de fond nu a pus-o în discutia partilor si fata de care, nu si-a putut formula o aparare. Nu s-a pus în discutie nici aspectul daca actul atacat este sau nu un act administrativ, pentru ca recurenta sa-si exprime pozitia cu privire la acest aspect.
S-a apreciat ca în cazul în cazul ar fi fost invocate din oficiu de catre instanta, ar fi avut posibilitatea sa raspunda la exceptiile ridicate, ori cum acest lucru nu s-a întâmplat, s-a considerat ca se impune casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Si pe fondul cauzei, sentinta a fost apreciata ca fiind nelegala, sustinându-se ca gresit instanta de fond a retinut respectarea art.44,45 si 46 din Legea nr.215/2001 cu toate ca acestea au fost încalcate. Astfel, ordinea de zi a sedintei nu continea ca tema de discutie revocarea Hotarârii nr.275/2003 a consiliului local si nici modificarea redeventei stabilita în contractul de asociere în participatiune.
Intimatul Consiliul Local S., prin întâmpinarea depusa la dosar cu încalcarea termenului procedural de 5 zile dinaintea termenului de judecata, motiv pentru care instanta o va analiza ca fiind concluzii scrise, a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului si mentinerea în totalitate a sentintei atacate.
S-a sustinut ca motivele invocate de recurenta nu sunt de natura a demonstra o evidenta interpretare eronata a actelor normative, respectiv Legea nr.554/2004 si Legea nr.215/2001.
S-a apreciat ca în mod corect instanta de fond a retinut ca scopul actului atacat, chiar daca în speta este vorba de o hotarâre a consiliului local, nu este dat în organizarea executarii sau exercitarea în concret a legii, si nu are ca efect nasterea, modificarea ori stingerea unor raporturi juridice.
Subliniind faptul ca, între parti s-a încheiat un contract de asociere în participatiune, care în principiu este un contract comercial, a sustinut intimata însa ca, data fiind pozitia de autoritate publica a sa, contractul a dobândit trasaturi caracteristice contractelor administrative, putând fi astfel modificat sau reziliat în mod unilateral de autoritatea publica.
Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de recurs invocate, a apararilor formulate, a actelor de la dosar, precum si în temeiul art.304/1 Cod procedura civila, curtea de apel a constatat ca prin sentinta nr.116/2006 a Tribunalului Bihor – Oradea s-a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamanta recurenta, pe procedura de contencios administrativ, cu motivarea ca, actul atacat nu este un act administrativ în sensul prevederilor art.2 alin.1 lit.”c” din Legea contenciosului administrativ.
Chiar daca, în considerentele hotarârii s-a adus în discutie, în parte si fondul cauzei, solutia primei instante este evident pronuntata pe exceptia de inadmisibilitate.
Verificându-se practicaua sentintei, precum si încheierile anterioare, s-a constatat ca, exceptia de inadmisibilitate, precum si natura juridica a actului atacat nu au fost puse în discutia partilor, încalcându-se astfel principiul contradictorialitatii, unul dintre principiile fundamentale consacrate de Codul de procedura civila.
Acest principiu, consta tocmai în posibilitatea acordata partilor, de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, care pot servi la solutionarea ei. În temeiul acestui principiu, partile au dreptul de a face cereri, de a administra probatiune si de a pune concluzii cu privire la toate problemele de drept si de fapt ce intereseaza pricina.
Asa fiind, instanta era obligata sa puna în discutia partilor, atât cererile cât si exceptiile, atât cele formulate de parti, cât si cele pe care ea însasi le ridica din oficiu, urmând sa-si întemeieze hotarârea numai pe acelea care au format obiectul dezbaterii în contradictoriu.
În speta exceptia de inadmisibilitate nu a fost pus în discutia partilor, astfel ca partile nu si-au putut exprima pozitia cu privire la aceasta, nu si-au putut formula o aparare, motiv pentru care curtea de apel a apreciat ca se impune casarea hotarârii atacate , în temeiul prevederilor art.304 pct.5 cu raportare la art.128 Cod procedura civila.
Instanta de rejudecare a cauzei, va pune în discutia partilor exceptiile invocate, cu privire la natura juridica a actului atacat si a inadmisibilitatii actiunii, în raport de care se va pronunta, eventual si pe fondul cauzei.
În consecinta, în temeiul prevederilor art.312 pct.2 si 5 Cod procedura civila, recursul a fost admis ca fondat, iar sentinta casata potrivit dispozitivului prezentei.
Sursa primara
Sentinta nr.116/CA/3.05.2006 a Tribunalului Bihor ;
Dosar 6084/CA/2005;
Decizia nr.247/CA/26.10.2006 a Curtii de Apel Oradea – Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;
Dosar 1836/CA/2006;
Temei de drept
– art.304 pct.5 Cod procedura civila;
– art.128 Cod procedura civila.
