Contractul de garanţie reală mobiliară asupra disponibilităţilor băneşti din cont nu conferă doar drept de urmărire ci şi un drept de preferinţă, cu atât mai mult cu cât garanţia a devenit opozabilă oricărui terţ prin înscriere la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.
Secţia comercială, de administrativ şi fiscal, Decizia nr. 136 din 1 februarie 2011
Prin Sentința nr. 2631/20.09.2010 a Tribunalului Harghita, s-a respins contestația formulată de creditoarea SC B.M. S.A., împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC F.A. SRL, privind înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 453.131,30 lei la rangul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, ca neîntemeiată.
în considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că, în conformitate cu art. 73 din Legea nr. 85/2006, creditoarea B.M. S.A. a formulat contestație împotriva tabelului preliminar de creanțe al debitoarei SC F.A. SRL, solicitând înscrierea în tabelul creditorilor în calitate de creditor garantat și privilegiat, cu suma totală de 453.131,30 lei, sumă datorată de debitoare.
în motivarea contestației s-a arătat că administratorul judiciar al debitoarei a înscris creanța SC B.M. S.A. în categoria creanțelor chirografare prevăzut de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, cu toate că aceasta este o creanță garantată, astfel cum rezultă din cererea de admitere a creanțelor.
S-a apreciat de creditoare că, în mod nejustificat, administratorul judiciar a considerat că lipsa lichidităților bănești în conturile bancare ale debitoarei, care fac obiectul contractului de garanție reală imobiliară, a condus la pierderea garanției constituite și la modificarea caracterului creanței sale din creanță garantată în creanță chirografară.
Judecătorul sindic a apreciat că, în mod întemeiat, administratorul judiciar a procedat la înscrierea creanței creditoarei SC B.M. S.A. la ordinul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 7, ca fiind o creanță chirografară având în vedere următoarele considerente:
Garanția constituită asupra soldului creditor al contului curent deschis de debitoare la creditoarea SC B.M. S.A. este un gaj general și nu o garanție reală mobiliară.
Din cuprinsul Contractului de credit nr. 516/G1/12.02.2008, modificat prin Actul adițional nr. 1/09.12.2008, se vorbește numai de valoarea obligației garantate, dar nu este individualizată suma de bani care constituie garanția creditoarei.
Judecătorul sindic a constatat faptul că în contul curent al debitoarei nu sunt lichidități bănești.
în concluzie, creanța este chirografară, contractul de credit întocmit atribuindu-i acesteia numai un drept de urmărire, dar nu și un drept de preferință ce i-ar fi fost conferit de o garanție reală mobiliară.
împotriva acestei Sentințe a declarat recurs, în termenul legal, creditoarea, criticând hotărârea atacată, ca nelegală, susținând, în esență, următoarele:
Instanța de fond a calificat în mod greșit Contractul de garanție reală mobiliară asupra disponibilităților din conturi nr. 516/G/12.02.2008 („Contractul de garanție”) drept un gaj general, creanța deținută de M. nefiind chirografară. Creditorii chirografari sunt acei creditori ale căror creanțe nu sunt garantate cu un anume bun din patrimoniul debitorului lor. Acești creditori sunt beneficiarii dispoziției art. 1718 C.civ., conform căreia „Oricine este obligat personal este ținut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente și viitoare”. Or, în cazul de față a fost încheiat Contractul de garanție reală mobiliară asupra disponibilităților bănești din conturi nr. 516/G1/12.02.2008. Mai mult, această garanție a devenit și opozabilă oricărui terț prin înscrierea sa în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare Ia data de 18 februarie 2008.
Se mai arată că, creanța B.M. îndeplinește condițiile prevăzute de Titlul VI al Legii nr. 99/1999 pentru a fi calificată drept creanță garantată. De asemenea, contul bancar reprezintă un instrument juridic și de evidență a creanțelor și datoriilor față de terți ale unei anumite persoane (titularul contului). Din punct de vedere juridic, valoarea economică a contului este echivalentă cu soldul creditor care variază după fiecare operațiune în cont și care este egal cu diferența dintre activul și pasivul contului.
Prin Avizul de Garanție reală mobiliară a fost identificat contul bancar al debitoarei și a fost indicat codul IBAN al contului deschis la B.M. cu mențiunea că această garanție se va întinde și asupra oricărui alt cont ce va fi deschis la B.M. de F., iar un aviz a fost înscris la arhiva de garanții reale mobiliare (anexată ca Anexa 1 a recursului). Prin urmare, în Contractul de garanție este menționat contul bancar.
în ceea ce privește celelalte conturi care se vor deschide în viitor, singura condiție cerută de lege este ca acel bun să fie determinabil pe baza descrierii cuprinse în contractul de garanție.
Mai mult, în Contractul de garanție sunt specificate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o astfel de componentă: „conturi care se vor deschide de către debitorul gajist la creditorul gaj ist fără a se limita la următoarele conturi deschise în momentul încheierii prezentului contract”.
în Contractul de garanție este menționată și suma maximă care se garantează, în Contract de Credit este prevăzută suma de 670.000 Ron și mai mult, în Avizul de Garanție Reală Mobiliară se menționează expres că „se garantează suma de 670.000 Ron” și prin urmare, este dincolo de orice dubiu că suma este identificată. Totodată, descrierea la care face referire art. 16 alin. (1) este de asemenea, îndeplinită, acest tip de garanție fiind una dinamică.
Se mai arată că garanția obligațiilor de plată se întinde asupra oricărui cont al debitorului.
Totodată, este lipsită de relevanță deschiderea unui cont de faliment pentru debitoare. în acest sens, sunt relevante prevederile art. 5 din Contractul de împrumut care prevăd următoarele: „pentru garantarea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract, indiferent dacă acestea se reflectă în Contul Curent sau în orice alt cont al împrumutatului, împrumutatul constituie în favoarea Băncii următoarele garanții: garanție reală mobiliară cu prim rang de prioritate asupra disponibilităților din conturile împrumutatului deschise la Bancă identificate conform contractului de garanție reală mobiliară asupra disponibilității din conturi, accesoriu prezentului Contract”.
Faptul că acest cont se deschide în cadrul procedurii, nu este susceptibil să anihileze efectele unui Contract de garanție încheiat în temeiul art. 969 C.civ., care constituie convenția părților, dimpotrivă, soluția corectă impune ca o astfel de garanție reală mobiliară să fie recunoscută și asupra contului care se deschide în timpul procedurii insolvenței conform prevederilor contractuale care prevăd expres că îndeplinirea obligațiilor de plată se va garanta cu o garanție reală mobiliară asupra oricărui alt cont al împrumutatului.
Contractul de garanție nu poate fi lipsit de efectele juridice pe care părțile le-au avut în vedere la momentul încheierii sale și încheind Contractul de garanție, părțile și-au prefigurat motivele pentru care au optat pentru această variantă, cunoscând consecințele juridice.
Potrivit art. 978 C.civ. actul juridic dedus judecății trebuie interpretat în sensul în care poate avea un efect iar nu în acela în care ar fi lipsit de efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat). Astfel, este greu de acceptat că părțile au stipulat o clauză fără a fi dorit și urmărit să se producă efecte juridice.
Prin concluziile scrise, lichidatorul judiciar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât, în speță s-a încheiat contractul de garanție reală mobiliară asupra disponibilităților bănești din conturi nr. 516/Gl/12.02.2008 înscris și în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare la 18.02.2008.
Din interpretarea legislației și a practicii judiciare în materie rezultă că, dacă bunul afectat garanției consta într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 99/1999 – Titlul VI – Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, deci, conturile bancare neindividualizate în mod distinct nu sunt afectate de garanția reală mobiliară constituită în favoarea băncii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel încât și prin Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobile trebuie făcută numai cu privire la conturile individualizate de părți în contractul de gaj.
Altfel spus, asupra conturilor și subconturilor viitoare ale debitorului exista dreptul de gaj general al tuturor creditorilor chirografari, în conformitate cu dispozițiile art. 1718 C.civ., și numai asupra conturilor individualizate prin contract exista garanții reale mobiliare constituite prin contractul de gaj nr. 516/G1/2008.
Garanția poate avea ca obiect, potrivit art. 10 alin. (3) din același act normativ, un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. Conform dispozițiilor art. 16 alin. (1), contractul de garanție reala trebuie să conțină o descriere a bunului afectat garanției. Bunul afectat garanției poate fi descris prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generica „toate bunurile mobile prezente și viitoare”. Toate bunurile mobile reprezintă o descriere suficientă, dar dacă, bunul afectat garanției constă într-o sumă de bani depusă într-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat în mod distinct.
De asemenea, conturile bancare neindividualizate în mod distinct nu sunt afectate de garanția reală mobiliară constituită în favoarea băncii, ci sunt supuse doar dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, astfel încât și publicitatea prin Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobile trebuia făcută numai cu privire la conturile individualizate de părți în cele doua contracte de gaj-sens în care judecătorul sindic în mod temeinic și legal a stabilit că garanția constituită asupra soldului creditor al contului curent deschis de debitoare la banca creditoare este un gaj general și nu o garanție reală mobiliară iar înscrierea creditoarei la art. 123 pct. 7 este legală.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 3041 C.proc.civ., Curtea a constat următoarele:
Chestiunea dedusă judecății este aceea a stabilirii caracterului creanței deținute de creditoarea recurentă împotriva averii debitoarei falite. Aceasta întrucât recurenta apreciază că s-ar impune înscrierea creanței în categoria celor garantate, cu regimul de prioritate prevăzut de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, iar judecătorul sindic a stabilit că lichidatorul judiciar a înscris creanța, în mod legal, la ordinul de prioritate prevăzut de art. 123 pct. 7 din Lege, pentru argumentele avute în vedere la soluționarea contestației.
în raport de aceste susțineri, este de observat că dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. f) din Prevederile generale de creditare cuprinse în anexa 1 la Contractul de împrumut, fac trimitere, în ceea ce privește garanția reală mobiliară ce se instituie asupra sumelor de bani prezente și viitoare ale debitoarei, la prevederile Legii nr. 99/1999, Titlul VI, ceea ce înseamnă că întregul regim juridic al acestei garanții urmează a fi, guvernat de dispozițiile legale pre-citate.
în acest sens, este de remarcat definiția, fără echivoc, a debitorului, în ceea ce privește această garanție – „persoana obligată să aducă la îndeplinire obligația garantată printr-o garanție reală mobiliară” – art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 99/1999; de asemenea art. 6 alin. (5) lit. b) precizează, în mod clar, că această creanță reală mobiliară poartă și „asupra soldurilor creditoare ale conturilor de depozit, depunerile de economii ori depozitele la termen deschise la instituții bancare sau financiare”. Dispozițiile invocate vin să precizeze expres că domeniul de aplicare al acestei garanții, care se extinde asupra tuturor bunurilor mobile, corporale sau necorporale (alin. (1) al art. 6 și art. 7), vizează și soldurile creditoare ale conturilor de la instituțiile bancare.
în ceea ce privește natura juridică a acestei garanții reale, dispozițiile art. 9 alin. (1) sunt clare în acest sens, stabilind că reprezintă un drept real care are ca finalitate garantarea îndeplinirii oricărei obligații, creditorul garantat având dreptul să-și încaseze creanța din bunul afectat garanției, înaintea oricărui creditor negarantat și înaintea altor creditori ale căror garanții reale sau alte drepturi asupra bunului afectat garanției au un grad de prioritate inferior (alin. (2) al art. 9); această garanție poate fi constituită chiar și fără deposedarea debitorului (alin. (3) al art. 9).
De asemenea, de remarcat este componența acestui drept de garanție, care cuprinde, în cazul în care părțile nu se învoiesc altfel, inclusiv dobânzile acumulate și neplătite pentru obligația principală, precum și orice alte cheltuieli referitoare la luarea în posesie a bunului, vânzarea acestuia, asigurarea sau plata taxelor aferente bunului (art. 10 alin. (1)-(2) din lege).
în ceea ce privește cauza dedusă judecății, este importantă precizarea cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin. (3) din Lege, potrivit cărora obiectul garanției poate fi și un bun, chiar determinat doar generic.
Referitor la dreptul deținut de creditoare – drept real de garanție – acesta îndeplinește cerința legală înscrisă în art. 13 alin. (1) din Lege, potrivit căreia garanția reală mobiliară se constituie numai pe bază de contract, întrucât creditoarea are clauză de garanție înscrisă în contractul de credit încheiat cu debitoarea (art. 7.1 alin. (2)).
Și nu în ultimul rând, Contractul de împrumut (art. 3.1) face referiri exacte la valoarea maximă a obligației garantate, respectiv suma de 670.000 RON, cu modificarea cuprinsă în actul adițional nr. 6/22.10.2009, respectiv transformată în 132.500 Euro, fiind respectate astfel prevederile art. 15 din Lege.
Mai mult, în contractul de credit (art. 5.1 lit. a)) se precizează că se instituie în favoarea băncii garanție reală mobiliară cu prim rang de prioritate asupra disponibilităților din conturile împrumutatului deschise la bancă și identificate potrivit contractului de garanție reală mobiliară accesoriu acestui contract; conturile curente ale împrumutatului fiind, contul curent denominat în EURO și contul denominat în RON, fiind astfel descris bunul afectat garanției, deci, fiind respectată și cerința legală instituită de art. 16 alin. (1) din Lege.
Potrivit Titlului VI al Legii nr. 99/1999, rangul de prioritate al garanției reale imobiliare ia naștere, față de terți (inclusiv față de statul român), în momentul în care garanția reală a fost făcută publică, în urma înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare (art. 28 coroborat cu art. 29 alin. (1)).
Or, în prezenta cauză și această cerință legală este îndeplinită, creditoarea procedând la înscrierea în Arhiva Electronică a garanției reale imobiliare, de prim rang, fără deposedare, bunurile asupra cărora poartă garanția fiind individualizate în cuprinsul înscrierii.
Conchizând, se poate susține, cu suficient temei, că rangul creanței deținute de recurenta – contestatoare în contra averii debitoarei este dat de natura creanței, și anume, dacă aceasta este sau nu garantată, în speță, regimul creanței fiind, așadar, dat de dispozițiile art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, a căror opozabilitate este determinată de existența garanției reale mobiliare, convențional instituită.
Se impune, însă, precizarea că sunt de necontestat aplicabilitatea în cauză și a prevederilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, în sensul că dacă suma există în sold, dar este insuficientă pentru plata în întregime a creanței garantate, creditorul va avea pentru diferență o creanță chirografară care va veni în concurs cu celelalte creanțe chirografare cuprinse în categoria corespunzătoare, dintre cele prevăzute de art. 123 din lege.
în consecință, în acord cu cele de mai sus, Curtea a admis așadar recursul promovat în cauză, potrivit art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C.proc.civ., a modificat în tot hotărârea atacată și a admis contestația formulată de creditoarea SC B.M. SA, va dispune înscrierea creanței deținute de această creditoare, în cuantum de 453.131,30 lei (sumă care a făcut obiectul contestației și care a fost cuprinsă în tabelul preliminar al obligației falitei, chiar dacă garanțiile vizau o sumă net superioară, pentru că în caz contrar instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce ar echivala cu nelegalitatea hotărârii pronunțate în recurs), în tabelul definitiv de creanțe, la rangul prevăzut de art. 121 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 85/2006, creanța fiind garantată prin garanția reală mobiliară, fără deposedare, instituită prin contractul de credit, cu precizarea că îndestularea acestei creditoare va fi realizată prin distribuirea prioritară din disponibilitățile bănești ale conturile curente nominalizate mai sus, în cazul contrar, al inexistenței sau insuficienței disponibilității bănești, creanța va deveni una chirografară, urmând a veni în concurs cu cele cuprinse în categoria celor chirografare, după cum prevede art. 123 din Legea nr. 85/2006.
