Natura juridică a litigiului prin care se solicită restituirea sumelor de bani reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate. Instanţa competentă material să soluţioneze un asemenea litigiu.
Codul fiscal
Codul de procedură fiscală
Legea nr.554/2004, art.10 alin.1
O.U.G. nr.150/2002, aprobată prin Legea nr.232/2003
Natura juridică a contribuţiei la fondul pentru asigurările de sănătate este cea a unei creanţe bugetare, asfel încât competenţa de soluţionare a cererii de restituire a sumelor plătite cu acest titlu aparţine instanţei de administrativ.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia civilă, complet
specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale,
decizia civilă nr.2258 din 14 noiembrie 2006
Prin sentinţa civilă nr.986/25.04.2006, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr.10002/C/2005, a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanţii A. L., Z. A., M. M, G. V., A. V., M. D., C. M., F. C., P. Ni., P. E. C., S.I., G. G., N. C., C. L. T., C. I., A. N. C., S. M., V. C. M., K. A. S., B. V., I. C. V., D. C., R. A., M. C., B. C. împotriva pârâţilor M.A.I., M. F. P. şi Casa OPSNAJ Bucureşti, cerere prin care reclamanţii solicitau instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate: dreptul lor de a beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală şi medicamente; inaplicabilitatea prevederilor art.4 alin.2 din Legea nr.145/1997 privind plata contribuţiilor lunare pentru asigurările sociale de stat şi să dispună sistarea reţinerii acestor contribuţii; precum şi să oblige pârâtul M. A. I. să calculeze cuantumul lunar, ce a fost reţinut din salariul reclamanţilor cu titlu de contribuţie pentru asigurări sociale de sănătate, şi să restituie aceste sume pe perioada octombrie 2002 – octombrie 2005, iar pârâtul M.F.P. să fie obligat să asigure resursele financiare necesare achitării contribuţiei de 7% către OPSNAJ, în conformitate cu art.55 alin.1 din Legea nr.145/1997, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre judecătorească, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în calitate de cadre militare în activitate, nu fac parte din categoriile de persoane scutite, potrivit legii, de plata contribuţiei obligatorii la fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, sens în care s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, prin decizia nr. III din 16.01.2006.
Reclamanţii au formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 986/25.04.2006 a Tribunalului Timiş, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii principale.
În motivarea recursului se arată că, în temeiul art. 9 lit. b din Legea nr. 80/1995, reclamanţii au dreptul la asistenţă medicală şi medicamente gratuite, ceea ce implică absenţa obligaţiei de a plăti contribuţia de asigurări de sănătate, prevăzută de Legea nr.145/1997.
Pe de altă parte, se susţine că enumerarea categoriilor de persoane care beneficiază de de sănătate fără plata contribuţiei compensatoare, cuprinsă în art.6 şi art.55 din Legea nr. 145/1997, nu are caracter limitativ, astfel încât cadrele militare în activitate pot fi incluse în aceste categorii de persoane.
În drept se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 şi urm. C. pr. civ.
La termenul din 14.11.2006, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă materială a completului specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi a celor de asigurări sociale din cadrul Secţiei civile a Tribunalului Timiş, apreciind excepţia ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Dispoziţiile O.U.G. nr. 150/2002, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea de aprobare nr. 232/2003 şi prin actele normative ulterioare, reglementează, în exclusivitate, un domeniu special din sfera sistemului de asigurări sociale: asigurările de sănătate.
Acest domeniu special nu face obiectul de reglementare al Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 150/2002, constituirea fondului unic de asigurări sociale de sănătate se face din contribuţia de asigurări sociale de sănătate, suportată de asiguraţi. Iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. 2 din acelaşi act normativ, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din O.U.G. nr. 150/2002, în cazul neachitării în termen a contribuţiilor datorate fondului, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate – direct sau prin casele de asigurări – procedează la aplicarea măsurilor de silită pentru încasarea sumelor datorate, potrivit procedurilor instituite de legislaţia privind executarea creanţelor bugetare.
Aceste dispoziţii sunt reluate şi în art. 55 alin. 5, care arată că executarea silită a contribuţiei se face potrivit procedurilor instituite de Codul fiscal şi Codul de procedură fiscală.
Aşadar, în temeiul textelor sus-amintite, se poate conchide că natura juridică a contribuţiei la fondul pentru asigurările de sănătate este cea a unei creanţe bugetare.
Un argument în plus, în favoarea acestei calificări a naturii contribuţiei la fondul pentru asigurările de sănătate, îl reprezintă O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.B. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la Fondul naţional unic de asigurări de sănătate (aprobată prin Legea nr. 554/2003), care numeşte această contribuţie: creanţă bugetară şi arată, în art. 6 alin. 2, că „titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii”. Aşadar, contribuţia pentru asigurări de sănătate are toate caracteristicile unei creanţe bugetare, titlul de creanţă aferent ei devenind titlu executoriu, în puterea actului normativ special, dar şi în virtutea dispoziţiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură fiscală.
Prin urmare, în lipsa unui text expres în legea specială (O.U.G. nr. 150/2002) şi în temeiul unui argument de analogie, este raţional a considera că dacă administrării impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi altor sume datorate bugetului general consolidat, în înţelesul dat acestei noţiuni de dispoziţiile art. 1 alin. 3 Cod procedură fiscală, îi sunt aplicabile dispoziţiile acestui cod, tot la fel ele vor fi aplicabile şi cererilor de restituire a contribuţiei la fondul asigurărilor de sănătate, chiar dacă ele nu se includ în sfera contestaţiilor împotriva actelor administrative fiscale, menţionate de art. 1 alin. 3 lit. c Cod procedură fiscală, pentru că există aceeaşi raţiune a legii.
În plus, argumentului de analogie i se alătură şi alte considerente.
Astfel, Titlul VIII al Codului de procedură fiscală reglementează colectarea creanţelor fiscale, definită de dispoziţiile art. 108 alin. 1 ca exercitare a acţiunilor care au ca scop stingerea creanţelor fiscale.
Dispoziţiile art. 108 alin. 2 fac distincţie între două moduri de colectare a creanţelor fiscale. Primul este în baza unui titlu de creanţă (definit de alin. 3 al aceluiaşi articol) şi are loc atunci când stingerea creanţei se face fie de bună voie prin plată (art. 110 Cod procedură fiscală), fie prin compensare (art. 112), fie prin restituirea de sume (art. 113).
Al doilea mod de colectare este în baza unui titlu executoriu şi are loc atunci când stingerea creanţei se face prin executare silită. Momentul la care titlul de creanţă devine executoriu şi constituie temei al începerii executării silite, conform dispoziţiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură fiscală, este cel stabilit de dispoziţiile art. 137 alin. 2.
În fond, prin acţiunea pendinte este reclamată aplicarea eronată a prevederilor Legii nr. 118/2001 (de modificare a Legii nr. 92/1992), cu consecinţa reţinerii şi virării cotei de 7% către Casa O.P.S.N.A.J., contribuţie pe care reclamanta o consideră nedatorată, astfel încât sumele reţinute se cuvin a fi restituite, în susţinerea reclamantei.
Aşa fiind, acţiunea în restituire în cauză se apropie în cea mai mare măsură de dispoziţiile art. 113 „restituiri în sume” alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală, potrivit cărora, la cerea debitorului, se restituie sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Conform art. 10 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004, litigiile care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale.
Astfel, vor fi aplicabile, sub aspectul procedural al competenţei materiale, dispoziţiile art. 10 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 554/2004, iar nu cele ale art. 131 alin. 9 Cod procedură fiscală, care trimit la o procedură specială de restituire, reglementată prin ordin al ministrului finanţelor publice.
Având în vedere cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 – alin. 3 şi alin. 6 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 3 C. pr. civ., Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat, a casat în tot hotărârea recurată şi a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Timiş.
??
??
??
??
1
