– Legea nr. 85/2006: art. 28, art. 131, art. 138(1);
– Legea nr. 359/2004: art. 30.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere ale societăţii falite este una civilă delictuală, aşa încât, pentru antrenarea sa, este necesar a fi îndeplinite condiţiile: fapta personală a fostului administrator sau a persoanelor răspunzătoare prevăzute la art. 138(1) din Legea nr. 85/2006, prejudiciul suferit de averea debitorului şi consecutiv de creditori, intenţia şi raportul de cauzalitate între fapta personală şi prejudiciu.
Potrivit art. 138(1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate fi învestit cu o atare cerere de către administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
în situaţia în care, la dosar, o atare cerere a fost formulată de lichidatorul judiciar, recursul declarat de un creditor împotriva sentinţei prin care a fost soluţionată o atare cerere apare ca inadmisibil.
(Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de administrativ şi fiscal,
decizia nr. 958 din 21 mai 2009)
Prin sentinţa nr. 337 din 24 martie 2009, Tribunalul Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal – judecător sindic a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâtului R.D.; a aprobat raportul lichidatorului judiciar Cabinet Individual de „Ec. Călin Ovidiu” Suceava şi, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenţei societăţii debitoare SC S.G. SRL Botuş, cu toate consecinţele legale ce decurg din luarea acestei măsuri.
în motivarea soluţiei – în esenţă – s-a reţinut că cererea formulată de lichidatorul judiciar care a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtului R.D. pentru faptele prevăzute la art. 138 lit. d) şi e) din nu a fost dovedită nici sub aspectul săvârşirii faptelor şi nici sub aspectul raportului de cauzalitate între pretinsele fapte şi starea de încetare de plăţi a societăţii debitoare.
Cu privire la raportul final – împotriva căruia nu au fost formulate obiecţiuni -, judecătorul sindic a constatat că din relaţiile obţinute de la autorităţi a rezultat că nu s-au putut identifica bunuri ale societăţii debitoare care să poată fi valorificate, aşa încât s-a făcut aplicaţiunea art. 131 din Lege.
împotriva acestei sentinţe au promovat recurs:
– lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă „Ec. Călin Ovidiu” Suceava, şi a arătat că responsabilitatea administratorului societăţii privind dizolvarea societăţii potrivit art. 30 din Legea nr. 359/2004, neachitarea la scadenţă către bugetul consolidat al statului a sumei de 97.566 lei, neţinerea registrelor şi a contabilităţii societăţii şi neîndeplinirea de către administrator a obligaţiei de a pune la dispoziţia lichidatorului
judiciar documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 conturează prezumţia de săvârşire de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006, precum şi cu privire la raportul de cauzalitate dintre aceste fapte şi starea de încetare de plăţi a societăţii debitoare;
-creditoarea D.G.F.P. Suceava – a arătat că înscrisurile existente la dosar au confirmat săvârşirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006, aşa încât, existau date certe pentru admiterea solicitării de atragere a răspunderii materiale a pârâtului.
Recursul formulat de lichidatorul judiciar va fi respins ca nefondat.
Din lecturarea cererii depusă la dosar de lichidatorul judiciar – recurentul – (fila 32 dosar Tribunal) rezultă că acesta a solicitat judecătorului sindic să dispună antrenarea răspunderii materiale a pârâtului R.D. – pentru faptele prevăzute de art. 138 lit. d) şi e) din Legea nr. 85/2006, sens în care a arătat că prin nepredarea documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 şi prin refuzul pârâtului de a dezvălui locul unde s-ar afla bunurile societăţii debitoare şi de a preda lista cu aceste bunuri, pârâtul este prezumat de săvârşirea acestor fapte şi de cauzarea stării de încetare de plăţi a societăţii debitoare.
Doctrina este unanimă în a statua că atitudinea negativă a persoanei răspunzătoare (de a nu preda evidenţa contabilă şi de a nu preda lista cu bunurile societăţii) creează o prezumţie de săvârşire a faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) şi e) din Lege, însă, numai această situaţie nu este suficientă pentru a determina antrenarea răspunderii materiale a persoanei răspunzătoare în temeiul acestei norme legale.
Admiterea unei atari solicitări impune dovedirea intenţiei de eludare a obligaţiilor fiscale şi, respectiv, a raportului de cauzalitate dintre aceste fapte şi starea de încetare de plăţi.
Cum aceste din urmă condiţii nu au fost dovedite, just, judecătorul sindic a respins – ca nefondată – solicitarea recurentului.
Recursul creditoarei D.G.F.P. Suceava va fi respins ca inadmisibil.
Conform textului art. 138(1) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate fi învestit cu cererea privind antrenarea răspunderii materiale a persoanei răspunzătoare de administratorul judiciar, de lichidator sau de comitetul creditorilor.
în speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, cererea supusă analizei a fost formulată de lichidatorul judiciar, aşa încât, numai acesta justifică calitate procesuală activă pentru promovarea căii de atac, creditorul individual neavând calitate procesuală activă pentru promovarea căii de atac.
