Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile sunt obligatorii. în aceste condiţii, este neîntemeiată susţinerea reclamantului potrivit căreia aprobarea sau respingerea unei ordonanţe a Guvernului se face numai prin lege, problema fiind de competenţa Parlamentului, iar nu a Curţii Constituţionale.
Prin sentinţa civilă nr. 446/19.11.1998 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia Administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu Consiliul local sector 6 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că prin hotărârea nr. 45/ 17.08.1998, Consiliul Local al Sectorului 6, a constatat încetarea mandatului de consilier al reclamantului ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 83/1998 prin care s-a constatat că O.U.G. nr. 22/1997 este neconstituţională. S-a mai reţinut că prin constatarea O.U.G. nr. 22/1997 ca neconstituţională în speţă se aplică dispoziţiile art. 47 din Legea nr. 69/1991. Cu privire la cererea reclamantului privind plata indemnizaţiei de şedinţă s-a reţinut că acesta se poate adresa instanţei de drept comun.
împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs susţinând că este nelegală deoarece nu s-au analizat suficient toate aspectele concrete, că raportul comisiei de validare, ca iniţiator al hotărârii, este încheiat numai de preşedintele acesteia şi nu s-a dezbătut în cadrul comisiei.
Se mai susţine că la adoptarea hotărârii nr. 45/1998 nu s-a prezentat un punct de vedere scris al Prefecturii şi nu s-au prezentat avizele celor şase comisii.
De asemenea, se arată că aprobarea sau respingerea unei ordonanţe se face numai prin lege, această problemă fiind de competenţa Parlamentului şi nu a Curţii Constituţionale. Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei civile nr. 446/1998, anularea hotărârii nr. 45/1998 şi repunerea recurentului în drepturi.
Curtea, analizând sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin motivele de recurs şi de probele dosarului, a constatat că recursul este nefondat şi s-a dispus respingerea lui pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr. 45/17.08.1998 a Consiliului Local Sector 6, s-a constatat încetarea mandatului de consilier al recurentului şi a altei persoane, aceştia rămânând în continuare supleanţi pe lista pe care au fost aleşi.
Prin aceea hotărâre a încetat şi suspendarea, din calitatea de consilier a celor doi viceprimari.
La adoptarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 83/1998 prin care s-a constatat că O.U.G. nr. 22/1997 este neconstituţională, raportul comisiei de validare, avizul favorabil al Consiliului local şi avizele comisiei de specialitate.
Atât prin motivele de recurs, cât şi prin acţiune, recurentul critică Decizia Curţii Constituţionale, ori potrivit art. 145 alin. 2 din Constituţie, aceste decizii sunt obligatorii. Prin declararea ca neconstituţională O.U.G. nr. 22/1997 se revine la aplicarea art. 47 alin. 1 din Legea nr. 69/1991. (Judecator Georgeta Leti)
(Secţia Contencios Administrativ, decizia civilă nr. 52/1999)
