Problema de care depinde corecta soluţionare a prezentei cauze este aceea de a stabili cui îi revine obligaţia de a ridica agregatele frigorifice din locaţiile în care se aflau amplasate, în cazul rezilierii contractului nr. 362/2006 ca urmare a rezilierii contractului principal de distribuţie nr. 1/2006. şi carc sunt consecinţele neîndeplinirii acestei obligaţii.
între părţi s-a încheiat contractul de distribuţie (ca accesoriu al contractului comercial de vânzare-cumpărare) prin care reclamanta a acordat pârâtei dreptul de folosinţă gratuită asupra unui număr de 262 agregate frigorifice pe toată durata de existenţă a contractului principal.
Consecinţă a rezilierii contractului principal de distribuţie, respectiv a contractului accesoriu, pârâta avea obligaţia ca. în termen de 30 de zile. să restituie reclamantei agregatele frigorifice în bună stare de funcţionare.
Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 5.4 din contractul principal, „rezilierea contractului dă dreptul reclamantei să îşi recupereze agregatele frigorifice şi obligă pârâta să predea agregatele în bună stare de funcţionare în termen de 30 de zile de la încetarea/rezilierea contractului. Predarea agregatelor se va face la depozitul beneficiarului (pârâtei) pc bază de procesul-verbal”. Prin urmare, după rezilierea contractului, pârâta avea obligaţia de a ridica frigiderele din locaţiile în care se aflau amplasate şi de a le preda reclamantei pe bază de proces-verbal, în termen de 30 de zile de la data rezilierii.
Această obligaţie nu a fost adusă la îndeplinire de cătrc pârâtă, fapt recunoscut de administratorul pârâtei, care în procesul-verbal de conciliere directă. întocmit la data de 7 mai 2007, a menţionat că este de acord cu predarea în termen de 7 (şapte) zile a celor 90 (nouăzeci) de vitrine rămase.
întrucât nici până la data judecării cauzci pârâta nu a predat reclamantei toate agregatele frigorifice (rămânând ncrecuperate 29 de bucăţi), reclamanta este îndreptăţită să solicite contravaloarea agregatelor rămase, stabilită prin contract (art. 4.1). precum şi penalităţi de întârziere în plata acestci contravalori. în cuantum de 0.15% pc zi (art. 4.2 şi art. 4.3).
în consecinţă, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 56.468.68 Ici cu titlu de penalităţi de întârziere, reprezentând contravaloarea facturii nr. 762091 din I iunie 2007 (stornată parţial cu facturile nr. 836264 din I iulie 2008 şi nr. 836563 din 23 martie 2009) şi suma de 30.183.12 Ici reprezentând contravaloarea facturii nr. 836265 din 1 iulie 2008.
Sentinţa arbitrală nr. 160 din 3 iulie 2009
