Aşa fiind, nu au relevanţă, hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior prin care se constată existenţa calităţii procesuale active a reprezentantului acţionarilor unei societăţi aflate în faliment şi nu se poate aplica principiul autorităţii de lucru judecat, deoarece deoarece reprezentarea persoanei juridice aflate în procedură de , ca de altfel reprezentarea în general a subiecţilor de drept civil este o situaţie supusă modificării şi care se impune a fi analizată la data promovării fiecărei cauze deduse judecăţii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Aceasta nu îngrădeşte în nici un fel liberul acces la justiţie şi nu încalcă nicidecum dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană
Curtea de Apel Galaţi, Secţia comercială, maritimă şi fluvială, decizia civilă 453/28.08.2009
Prin sentinţa comercială nr.109/12.02.2009 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.2902/113/2008 s-a respins, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, cererea de revizuire formulată de SC C.I. SA, prin H. G.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarea situaţie de fapt şi de drept:
Prin cererea formulată la dosarul de faliment nr.2463/2002, petentul H.G. în calitate de administrator special al SC C.I. SA Brăila, în contradictoriu cu intimata SC A.T. SA a solicitat revizuirea sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Brăila pentru declanşarea falimentului SC C.I. SA Brăila şi a solicitat să se respingă cererea de deschidere a procedurii falimentului formulată de creditoarea SC A.T. SA.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că, creditoarea SC A. T. S.A. a solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă a debitoarei SC C.I. S. A Brăila, invocând o creanţă ce rezultă din sentinţa civilă nr.699/17.09.2000 pronunţată de Tribunalul Brăila – secţia comercială. Instanţa a dispus deschiderea procedurii falimentului debitoarei, cu toate că sentinţa civilă invocată de creditoare nu era definitivă şi irevocabilă.
Prin decizia civilă nr.947/6 martie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost admis recursul formulat de debitoare şi a fost schimbată în tot sentinţa nr.699/17.09.2001 a Tribunalului Brăila, în sensul respingerii acţiunii formulată de creditoare, având în vedere lipsa calităţii de reprezentant.
Faţă de acest aspect, în prezent SC A. T. S.A. nu mai deţine împotriva SC C.I. SA Brăila un titlu executor, deoarece Legea 85/2006 prevede în mod expres că pentru declanşarea procedurii falimentului, creditorul trebuie să deţină împotriva debitorului o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, condiţie care nu este îndeplinită.
Din oficiu, Tribunalul Brăila a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentului de a formula cererea de revizuire .
Revizuientul a apreciat că excepţia lipsei calităţii sale procesuale active este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Calitatea sa de revizuient a hotărârii atacată în prezentul dosar se stabileşte la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii. Or, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a recunoscut calitatea de recurent cu toate că în momentul soluţionării recursului SC C. I. SA Brăila se află în procedura falimentului este necesar ca şi Tribunalul Brăila să recunoască calitatea de revizuient, revizuirea fiind tot o cale extraordinară de atac prevăzută de ca şi recursul.
Or, odată ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat că are calitate procesuală activă de a formula o cale de atac aşa cum este recursul, este de neînţeles cum o instanţă inferioară ar putea refuza calitatea sa procesuală activă într-o altă cale extraordinară de atac chiar dacă aceasta se numeşte revizuire şi nu recurs.
Intimata SC A. T. SA – prin reprezentant convenţional a susţinut că H.G. nu are calitate procesuală activă nici în nume propriu şi nici ca reprezentant al SC C. SA.
A susţinut intimata că asociaţii nu au fost părţi în litigiu în care s-a pronunţat hotărârea atacată cu revizuire, deci nu pot fi părţi în proces, nici ei nici reprezentantul lor administratorul special.
Pe de altă parte, intimatul a învederat că Legea nr.85/2006 republicată nu prevede pentru reprezentantul asociaţilor dreptul de a formula o cale de atac împotriva judecătorului-sindic şi că administratorul special are numai atribuţiile prevăzute de art.8 din Legea nr.85/2006 privind insolvenţa.
Instanţa de fond a constatat că excepţia este fondată pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr.569/21.06.2002 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr.2463/2002 s-a deschis procedura de reorganizare şi faliment pentru debitoarea SC C. S.A Brăila.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins contestaţia formulată de debitoare împotriva cererii de deschidere a procedurii de reorganizare şi faliment formulată de creditoarea SC A. T.
Părţi în această cauză au fost deci SC A. T. S.A. şi debitoarea SC C.A. SA Brăila.
Ca atare, dreptul de a ataca hotărârea prin căile ordinare sau extraordinare de atac aparţine părţilor, iar H.G., în nume propriu, nu a fost parte în proces deci nu are calitate procesuală activă în cererea de revizuire.
De altfel, se constată că în cererea formulată revizuientul a menţionat că are calitate de administrator special al SC C. I. SA Brăila şi că în această calitate promovează cererea de revizuire.
SC C. I. SA a fost parte în cauza ce s-a soluţionat prin sentinţa civilă nr.569/21.06.2002, dar de la data pronunţării acestei hotărâri, societatea debitoare este reprezentantă prin administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.
La data pronunţării hotărârii, 21.06.2002, H.G. nici nu avea calitatea de administrator special, acesta fiind desemnat reprezentantul acţionarilor ulterior pe parcursul desfăşurării procedurii insolvenţei.
Potrivit disp.art.3 alin.1 pct.26 din Legea nr.85/2006, administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor debitorului, persoană juridică, să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze activitatea şi să le reprezinte interesele în procedura pe perioada în care debitorului i s-a ridica dreptul de administrare. Desemnarea administratorului special se face în adunarea generală a acţionarilor convocată şi prezidată de administratorul judiciar ori de lichidator, acesta din urma fiind reprezentantul societăţii debitoare.
Potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.85/2006 deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare dacă acesta nu şi-a declarat intenţia de reorganizare.
În speţă, la data deschiderii procedurii, 21.06.2002, era în vigoare Legea nr.64/1995 republicată care nu reglementa instituţia administratorului special, ci numai pe cea a administratorului judiciar, care prelua conducerea societăţii debitoare care include şi reprezentarea acestuia.
La data deschiderii procedurii de faliment, prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, în conformitate cu dispoziţiile art.107 alin.2 lit.a se dizolvă societatea debitoare şi se ridică dreptul de administrare al debitorului.
SC C.I. SA este în faliment, fapt recunoscut de petentul H.G.
Aşa fiind, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, debitoarea falită este administrată doar de către lichidator.
La art.25 alin.1 lit.b din Legea 85/2006 se prevede expres atribuţia lichidatorului de a conduce activitatea debitorului, fără a exista situaţii derogatorii de la aceasta. Ori, conducerea activităţii implică şi reprezentarea debitorului.
Mai mult decât atât, art.18 alin.1 teza 2 din Legea nr.85/2006 inclus în Secţiunea 4 din lege intitulată „Administratorul special” prevede expres faptul că „După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor”
Ori, în cauză, la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului conform Legii 64/1995, republicată la 21.06.2002, acţionarii nu au fost parte în proces, astfel încât petentul H. G., în calitate de administrator special, reprezintă acţionarii, persoane care nu au participat la judecarea cauzei în fond şi în recurs şi ca urmare nu are calitate procesuală activă în cererea de revizuire a sentinţei nr.569/21.06.2002 a Tribunalului Brăila.
De altfel, interesele acţionarilor, ca persoane fizice sau juridice, în faza ulterioară dizolvării societăţii comerciale sunt deosebite de interesele societăţii pe care au constituit-o, aşa cum şi patrimoniile lor sunt distincte.
Susţinerile reclamantului potrivit cărora Decizia nr. 947/6.03.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială prin care i s-a recunoscut calitatea procesuală de a promova recursul în acea cauză şi s-a admis recursul declarat de pârâta SC C. I. SA Brăila prin administrator special H.G., are autoritate de lucru judecat, nu este fondată.
Este evident că cele două cauze au obiecte total diferite, una este procedura insolvenţei iar cealaltă este recunoaşterea unei hotărâri străine.
Faptul că petentul a avut calitatea de a formula recurs într-o altă cauză şi de a reprezenta SC C. I. SA la o anumită dată nu este de natură a-i justifica această calitate în orice altă cauză.
Prin urmare, nu există autoritate de lucru judecat cu privire la persoana care reprezintă societatea debitoare deoarece aceasta se poate schimba din diferite cauze şi ca atare calitatea procesuală activă trebuie examinată în fiecare cauză dedusă judecăţii.
Faptul că la data deschiderii procedurii 21.06.2002 petentul H.G. era preşedintele Consiliului de administraţie nu prezintă relevanţă juridică în prezenta cauză deoarece la data formulării cererii de revizuire nu mai avea această calitate.
Faptul că i s-a recunoscut calitatea de recurent într-o cauză de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conduce la recunoaşterea acestei calităţi în orice altă cauză de către oricare altă instanţă.
Aceasta nu îngrădeşte în nici un fel liberul acces la justiţie şi nu încalcă nicidecum dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană.
Cererea de revizuire formulată de H. G. în calitate de administrator nu a fost însuşită de lichidatorul judiciar al debitoarei SC C. I. SA.
Împotriva sentinţei civile nr.109/12.02.2009 a Tribunalului Brăila, În termen legal, a declarat recurs revizuientul H. G. criticând-o, în esenţă, sub aspectul greşitei admiteri a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a revizuientului.
În argumentarea criticii sale, recursul a reiterat parte din apărările formulate la judecata în fond.
Intimata S.C. A. T. S.A a formulat note de concluzii scrise solicitând respingerea cererii de recurs apreciind că soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a lui H.G. este una legală.
Recursul de faţă este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Examinând hotărârea atacată în conformitate cu disp.art.304 ind.1 C.pr.civ. sub toate aspectele, în condiţiile în care recurentul nu şi-a întemeiat în drept criticile, Curtea constată că hotărârea primei instanţe este una temeinică şi legală, respingerea cererii de revizuire pentru lipsa calităţii procesuale active a SC C. I. SA, prin administrator H.G., fiind în acord cu înscrisurile existente la dosar, dar şi cu dispoziţiile legale în vigoare.
Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, la momentul formulării cererii de revizuire, dată fiind împrejurarea intrării în faliment a SC C. I. SA, numitul H. G. nu mai era îndreptăţit să administreze societatea şi, deci, nici s-o reprezinte, aceste prerogative revenind în exclusivitate lichidatorului desemnat conform art.107 alin.2 lit.b din Legea 85/2006.
Edificatoare în acest sens sunt disp.art.18 alin.1 teza 2 din Legea 85/2006 (Secţiunea 4 – „Administratorul special”) prin care se statuează expres că: „după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de lichidator, care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor”.
Nu au relevanţă, în speţă, hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior prin care se constată pentru H. G. calitatea de reprezentant al SC C. I. SA şi nu se poate aplica în speţă principiul autorităţii de lucru judecat, deoarece reprezentarea persoanei juridice aflate în procedură de insolvenţă, ca de altfel reprezentarea în general a subiecţilor de drept civil este o situaţie supusă modificării şi care se impune a fi analizată la data promovării fiecărei cauze deduse judecăţii, cât şi pe parcursul soluţionării acesteia.
Cum, în speţă, s-a reţinut corect că reprezentantul legal al debitoarei este lichidatorul, că acesta nu şi-a însuşit cererea de revizuire, hotărârea primei instanţe este una validă ce trebuie menţinută ca atare, cu consecinţa respingerii recursului de faţa, dând astfel eficienţă dispoziţiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
