Neîndeplinirea condiţiei privind existenţa unei creanţe certe. Consecinţe. Faliment


Prin sentinţa nr.258 pronunţată la data de 29 iunie 2004, Tribunalul Gorj a admis cererea creditoarei AFP, a deschis procedura reorganizării judiciare şi a falimentului privind pe debitoarea S.C. D. SRL, a numit administrator judiciar pe S.C. BV C SRL şi a respins contestaţia debitoarei.

Pentru a se pronunţa astfel, judecătorul-sindic a reţinut că prin procesul-verbal de control fiscal s-a constatat că societatea debitoare datorează bugetului de stat 8.698.234.630 lei şi, deşi societatea debitoare a formulat contestaţie la MFP, aceasta a fost suspendată până la pronunţarea unei soluţii pe latură penală, iar această decizie nu a fost contestată, astfel încât titlul creditoarei este executoriu.

Împotriva sentinţei pronunţată de Tribunalul Gorj, a formulat recurs, în termen legal debitoarea SC D. SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Analizând sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Creditoarea AFP a formulat cerere pentru deschiderea procedurii reorganizării şi a falimentului, prevăzută de Legea nr.64/1995R privind pe debitoarea S.C. D. SRL Tîrgu Jiu pentru o creanţă de 8.698.234.630 lei conform procesului verbal încheiat la data de 25 februarie 2004 de organele fiscale şi care constituie titlu executoriu.

Acest act de control a fost contestat de către societatea debitoare, iar prin Decizia nr.127 din 30 aprilie 2004 Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea .

În conformitate cu art. 36 alin.1 lit.b. din Legea nr.64/1995 republicată şi modificată, orice creditor care are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care timp de 30 de zile a încetat plăţile, în vederea deschiderii procedurii insolvenţei.

Astfel, pentru declanşarea procedurii insolvenţei, Legea nr. 64/1995 cere îndeplinirea a două condiţii: pe de o parte creanţa să aibă un caracter cert, lichid şi exigibil, iar pe de altă parte neplata acesteia să fie determinată de încetarea plăţilor de către debitor, de peste 30 de zile .

În ceea ce priveşte prima condiţie, caracterul cert al creanţei vizează atât existenţa acesteia, cât şi cuantumul său, iar caracterul lichid al creanţei presupune că întinderea acestuia, având ca obiect o sumă de bani, să fie determinată. În plus, creanţa trebuie să fie exigibilă, adică să fie ajunsă la scadenţă.

În speţă, nu se poate reţine că intimata creditoare a făcut dovada că se află în posesia unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ca o condiţie sine qua non pentru introducerea cererii.

O creanţă este certă numai atunci când existenţa sa este neîndoielnică, adică nu există nici un dubiu, nici un litigiu. Or, creditoarea nu a făcut dovada că această creanţă pe care îşi justifică cererea este certă, câtă vreme debitoarea a contestat procesul verbal de control încheiat la data de 29 septembrie 2004 iar prin Decizia nr. 127 din 30 aprilie 2004, organele fiscale au dispus suspendarea soluţionării acesteia până la pronunţarea unei soluţii pe latura penală .

Prin urmare, nu s-a făcut dovada soluţionării definitive a acestei contestaţii şi în aceste condiţii, creanţa creditoarei este încă un drept litigios ce stă sub semnul incertitudinii, criticile formulate de recurenta debitoare fiind astfel întemeiate .

În contextul în care prima condiţie nu este îndeplinită, analizarea celei de a doua condiţii, referitoare la încetarea de plăţi nu se mai justifică.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Curtea a constatat că, recursul debitoarei S.C. D. SRL este fondat, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct.9 C.pr. civ. şi în temeiul art. 312 alin.1 C.pr. civ. a admis recursul, a modificat sentinţa în sensul că a admis contestaţia debitorului şi a respins cererea creditorului.

Aceeaşi soluţie s-a pronunţat prin decizia nr. 1001/3 noiembrie 2004 – Secţia Comercială