Neindeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale. Lipsa dovezii caracterului ilicit al faptei savârsita in legatura cu munca. Respingere actiune.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj – Sectia Conflicte de si Asigurari Sociale reclamanta COMPANIA NATIONALA DE CAI FERATE- CFR- SA PRIN SUCURSALA REGIONALA DE CAI FERATE CRAIOVA a chemat in judecata pe pârâtul N.C.L. solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa dispuna obligarea pârâtului la plata sumei de 2700 lei reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a nepunerii în a unei hotarâri judecatoresti.
In motivare, reclamantul a aratat în esenta ca pârâtul , în calitate de nu a procedat la initierea în termenul legal de prescriptie a procedurii de punere în executare a unei hotarâri judecatoresti.
A mai precizat ca în speta sunt întrunite toate elementele necesare pentru antrenarea raspunderii patrimoniale.
In drept,cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art 270 si urmatoarele Codul muncii . Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri solicitata de ambele parti si proba cu interogatoriul luat de pârât reclamantului, raspunsurile la interogatoriu fiind depuse la dosar.
Prin sentinta nr. 1010/2011 pronuntata in sedinta publica de la 01 Februarie 2011 instanta a respins actiunea pentru urmatoarele considerente:
:Din analiza prevederilor art.271 alin 1 din Codul muncii rezulta ca, pentru a exista raspundere patrimoniala este necesar sa fie îndeplinite cumulativ urmatoarele conditii de fond:calitatea de salariat la angajatorul pagubit a celui care a produs paguba; fapta ilicita si personala a salariatului; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului;raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; vinovatia( culpa) salariatului.
Lipsa uneia dintre conditiile enumerate înlatura aceasta raspundere.
Pârâtul este salariatul societatii reclamante , având raport de munca cu aceasta.
Potrivit sustinerilor reclamantului , fapta ilicita a pârâtului consta în neinitierea în termenul legal de prescriptie a procedurii de punere în executare a unei hotarâri judecatoresti ceea ce a cauzat un prejudiciu în suma de 2700 lei.
Reclamantul nu a dovedit în ce a constat conduita necorespunzatoare a pârâtului în conditiile în care acesta a redactat atât o cerere de învestire cu formula a sentintei în cauza, cât si o cerere de executare silita a debitoarei, în termenul legal de prescriptie.
Pe de alta parte, dupa cum reiese din raspunsul la interogatoriul luat reclamantei, orice cerere de executare trebuie sa fie avizata de seful oficiului juridic. De asemenea, pârâtul în calitatea sa de consilier juridic nu avea dreptul sa introduca actiuni în justitie, fara avizarea si aprobarea acestora de catre seful oficiului juridic si al directorului regional.
Astfel, se ridica întrebarea care ar fi fapta ilicita care i se poate imputa pârâtului de vreme ce la dosar nu exista nici un înscris din care sa reiasa ca pârâtul în calitatea sa de consilier juridic avea ca sarcina de serviciu trasata eventual de seful oficiului juridic ca sa faca orice demers necesar pentru a pune în executare în termenul legal de prescriptie sentinta comerciala cu nr. 530/2005.
Cum pentru orice cerere de executare sau orice actiune în justitie trebuie a avea avizul sefului oficiului juridic, iar pârâtul a demarat în termenul legal procedura de executare a sentintei respective , primind pentru aceasta avizul sefului ierarhic, înseamna ca acesta din urma s-a preocupat pentru a verifica ca sunt respectate conditiile legale pentru a asigura o executare silita optima si la termen a creantei în discutie.
În mod logic se poate considera ca daca pârâtul nu îsi respecta sarcinile trasate în fisa postului, atunci pârâtul nu primea avizul de la seful sau ierarhic pentru a formula cererile de executare ale sentintei respective.
Cum, dimpotriva pârâtul a primit avizul solicitat, atunci nu se poate discuta de o fapta ilicita a acestuia.
Pe de alta parte, vinovatia pârâtului este justificata de reclamant ca “atitudinea psihica a acestuia de a nu respecta sarcinile de serviciu stabilite în sarcina sa”.
Ori, aceasta este o formula mult prea generala si fara legatura cu speta pendinte, de vreme ce nu s-a explicitat nici macar in ce ar consta sarcina de serviciu care nu ar fi respectata de pârât, ci se invoca din nou o mult prea generala încalcare a fisei postului.
Instanta apreciaza ca o fapta, chiar producatoare de daune , daca nu are un caracter ilicit si nu este comisa cu vinovatie, nu poate atrage raspunderea patrimoniala.
În speta, caracterul ilicit al faptei savârsita în legatura cu munca nu a fost dovedit.
