C. civ., art. 1020-1021
încălcarea termenului de predare a construcţiei stipulat în contract, precum şi faptul că dispoziţiile contractuale referitoare la reziliere nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului în condiţiile art. 1020 -1021 C. civ., determină rezilierea contractului şi obligarea la plata de despăgubiri.
I.C.C.J., Secţia comercială decizia nr. 313 din 5 februarie 2009,
www.scj.ro
Prin sentinţa nr. 9502 din 3 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.C. în contradictoriu cu pârâta SC E.C.H. SRL Bucureşti.
Tribunalul a dispus rezilierea contractului de construire nr. 15020 din 22 martie 2005 şi a obligat pârâta la plata sumei de 188.459,72 RON cu titlu de despăgubiri şi la plata sumei de 7.567 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că pârâta s-a obligat ca urmare a încheierii cu reclamanta a două contracte, respectiv de prestări-servicii nr. 14227 din 16 decembrie 1994 şi de construire nr. 15020 din 22 martie 2005, să ofere pârâtului consultanţă tehnico-economică şi juridică în scopul pregătirii contractelor de antrepriză generale necesare construirii unui apartament cu trei camere în cadrul Ansamblului Rezidenţial Giuleşti şi construirea efectivă a apartamentului. Instanţa a mai reţinut că prin încheierea din 12 iunie 2006 a fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâtă.
Pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contracte, în sensul că la termenul contractual stabilit la 30 septembrie 2005, nu a putut preda beneficiarului reclamant apartamentul pe care s-a obligat să-l construiască.
Pârâta s-a apărat, arătând că la data de 27 septembrie 2005, ar fi înştiinţat pe reclamant că urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile în perioada 14-26 septembrie 2005, s-a aflat în imposibilitate de a continua lucrarea, motiv pentru care a solicitat o decalare de termen de circa 15 zile.
Reclamantul a cerut la A.N.M. situaţia condiţiilor metrologice în perioada invocată de pârâtă şi ca urmare a aflat că în zona cartierului Dolce Vita Giuleşti nu există risc de inundaţii, chiar în situaţii deosebite.
Reclamantul a notificat, astfel cu adresa nr. 1161 din 17 octombrie 2005 pe pârâtă, că a depăşit ultimul termen convenit pentru predarea lucrării la 30 septembrie 2005, cerându-i să-şi îndeplinească de îndată obligaţia asumată, în caz contrar, comunicându-i că va face aplicarea art. IX-2 alin. (2) lit. b) din contract, transmiţându-i astfel somaţia de încetare a contractului.
Din analiza actelor depuse la dosar, verificând conţinutul contractelor încheiate de părţi, instanţa de fond a reţinut ca fiind îndeplinită procedura prevăzută de art. IX-2 alin. (2) lit. b) şi art. IX-3 alin. ultim din contractul de construire nr. 15020 din 22 martie 2005, potrivit cărora prevederile referitoare la reziliere nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.
Instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 1020 – 1021 C. civ.
împotriva sentinţei nr. 9502 din 3 noiembrie 2006 a declarat apel pârâta SC E.C.H. SRL, criticând sentinţa atacată ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:
– pârâta a considcrat ca fiind un caz de forţă majoră declanşarea procedurii de faliment a societăţii M.T.S.L.G. şi că faţă de această situaţie în calitatea sa de constructor nu a avut nicio vină faţă de beneficiar, date fiind şi condiţiile meteo, ce au fost aduse la cunoştinţa intimatului;
– pârâta a mai arătat că într-un contract de construire, termenele de predare a unei lucrări nu sunt obligaţionale;
– s-a invocat şi faptul că nu s-ar fi aplicat corect dispoziţiile art. 1082- 1084 C. civ.;
– de asemeni, a arătat că intimatul-reclamant ar fi avut culpa sa, dar aceasta nu a mai fost analizată de instanţă.
Prin decizia comercială nr. 235 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Bucureşti a anulat ca netimbrat apelul declarat de SC E.C.H. SRL.
înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că apelanta a făcut dovada timbrării apelului.
Prin decizia nr. 3720 din 16 noiembrie 2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul SC E.C.H. SRL, a casat decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 235 din 10 mai 2007 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare, apelanta face şi unele precizări ale motivelor de apel în care susţine că sumele deja achitate nu mai pot fi restituite reclamantului-intimat, faţă de dispoziţiile art. IX-3 din contractul de construire nr. 15020 din 22 martie 2005 încheiat între părţi. Referitor la dobânzi cere să se facă aplicarea art. 1086 C. civ., iar faţă de dispoziţiile cuprinse în art. IX-1, unde se face referire la clauza penală, consideră că aplicându-se şi dispoziţiile art. 1087 C. civ., nu ar mai datora reclamantei nimic, valoarea clauzei penale, fiind doar 7.570 RON, reprezentând 10% din valoarea neexecutată a contractului de construire.
Apelanta a solicitat admiterea apelului, admiterea excepţiilor de neexecutare a contractului şi a inadmisibilităţii cererii în raport de cerinţele art. IX-3 alin. (3) şi în consecinţă respingerea cererii formulată de intimatul-reclamant ca netemeinică şi inadmisibilă în ceea ce priveşte capătul doi de cerere.
Prin întâmpinarea formulată faţă de cererea de apel, intimatul cere respingerea apelului motivat de faptul că apelanta trebuie să-i restituie sumele achitate conform contractului, pentru că aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală asumată. De asemenea a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 1.3 alin. final, construcţia trece în pro-
prictatca beneficiarului numai după finalizarea construcţiei şi după semnarea unui contract de vânzare-cumpărare. Contractul de construire nu este translativ de proprietate şi până la semnarea contractului de vânzare-cumpărare în condiţiile articolului mai sus arătat, construcţia rămâne în proprietatea apelantei.
S-a arătat că sumele sunt plătite şi că pentru factura pe care apelanta o consideră achitată cu întârziere, a fost sancţionat de aceasta.
Intimatul a depus întâmpinare şi la precizarea motivelor de apel, cerând respingerea acestora deoarece nu au fost discutate în faţa instanţei de fond care a rejudecat litigiul şi pentru că sunt neîntemeiate.
Analizând, sentinţa în raport de criticile formulate, instanţa de apel apreciază apelul ca nefondat. Instanţa a reanalizat devolutiv, materialul probatoriu, a confirmat starea de fapt reţinută la fond, conform căreia apelanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul încheiat, care în raport de art. 969 C. civ. reprezintă legea părţilor.
Instanţa de apel, a apreciat că încălcarea de către apelantă a termenului de predare a construcţiei conform contractului nu poate fi alta, decât aceea prevăzută de art. IX-3 care dă dreptul beneficiarului de a cere rezilierea contractului, lucru pe care aceasta l-a şi făcut.
Instanţa a înlăturat susţinerile apelantei legate de condiţiile meteo nefavorabile, confirmând culpa acesteia în îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, prin decizia nr. 114 din 29 februarie 2008, a respins apelul ca nefondat.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în justificarea căruia a susţinut, în esenţă, că instanţele au stabilit greşit ca fiind îndeplinite condiţiile pentru rezilierea contractului nr. 15020 din 22 martie 2005, pe considerentul că nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale.
Examinând recursul în raport de motivul de recurs motivat, înalta Curte constată că acesta este nefondat.
Din examinarea susţinerii de fapt a acestuia, rezultă că recurenta nu invocă, în realitate motivele de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ci motive de netemei-nicie, ce vizează stabilirea stării de fapt, a condiţiilor ce au determinat nerealizarea obligaţiilor contractuale.
Aşadar, trimiterile la clauzele contractuale şi la nerespectarea lor se fac tot prin prisma aprecierii probelor administrate, reclamanta nefacând trimitere la eventuale texte legale, interpretate s-au aplicate greşit de instanţa de apel.
Or, aceste aspecte s-au analizat la fond şi în mod devolutiv în apel, când s-a constatat că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile incluse în cap. IX.-2 alin. (2) precum şi dispoziţiile art. IX.-3 alin. ultim, potrivit cărora prevederile referitoare la reziliere nu înlătură răspunderea părţii, care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului în condiţiile art.’1020- 1021 C. civ.
Aşa fiind, pentru cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
