Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauza, prin sentinta nr.1537 din 29.10. 2010 Tribunalul Prahova a admis cererea si, în temeiul art.33 alin 6 din Legea 85/2006, a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei împotriva debitorului SC F C I SRL, desemnând administrator judiciar pe L C IPURL, precum si toate celelalte masuri prevazute de lege.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca cererea formulata de creditoarea SC E C SRL Bucuresti a fost comunicata debitoarei SC F C I SRL, cu sediul social în Comuna Filipestii de Padure, la data de 3.03.2010 si ca nu s-a formulat contestatie în termenul prevazut de art. 33 alin.2 din Legea privind procedura insolventei.
S-a constatat astfel ca SC EC SRL are o creanta certa, lichida si exigibila împotriva debitoarei, care depaseste valoarea – prag prevazuta de lege, izvorâta din contractul privind cresterea productiei de energie din surse regenerabile încheiat de parti, dovedita cu ordonanta nr.1126/C din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Arges, facturile si celelalte înscrisuri depuse la dosar si ca debitorul nu a efectuat plati fata de creditor de peste 90 de zile, fiind prezumat în încetare de plati, astfel ca sunt întrunite conditiile prevazute de art.31 coroborat cu art.3 pct.1, pct.6 si 12 din Legea 85/2006.
Împotriva sentintei instantei de fond a formulat recurs debitoarea, solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei, spre rejudecare la instanta de fond, iar în subsidiar modificarea sentintei, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolventei, ca neîntemeiata.
În motivarea recursului, s-a aratat ca prima instanta nu a îndeplinit legal procedura de citare cu debitoarea, atât la termenul de administrare a probelor, cât si la termenul de judecata, fata de dispozitiile art.3 ind.1 din Legea nr.85/2006 si art.85 din Codul de procedura civila, întrucât afisarea citatiei nu s-a efectuat la sediul societatii debitoare, ci la usa primariei.
Recurenta a mai aratat ca nu era relevanta neformularea de catre debitoare a contestatiei la cererea de deschidere a procedurii insolventei (aceasta neavând cunostinta despre cererea de deschidere a procedurii insolventei), întrucât judecatorul sindic era obligat sa verifice îndeplinirea conditiilor de admisibilitate a acestei cereri.
Totodata, ordonanta de plata în temeiul careia s-a deschis procedura insolventei este o hotarâre judecatoreasca pronuntata într-o procedura sumara, fara un proces de fond pe dreptul comun si fara citarea legala a partilor, care în prezent face obiectul unei cereri în anulare, aflata pe rolul Tribunalului Arges, ca împotriva creditoarei s-a deschis procedura insolventei, precum si ca recurenta a achitat avansul prevazut în contract la semnarea acestuia, mai înainte ca partea cocontractanta sa fi întreprins vreo actiune, astfel ca aceasta plata nu poate avea caracterul unei recunoasteri partiale, întrucât aceasta nu a fost facuta ca urmare a vreunei prestatii.
Recurenta a mai aratat ca si-a îndeplinit parte din obligatiile contractuale, iar celelalte nu au fost îndeplinite datorita culpei SC E C SRL, precum si ca nu exista starea sa de insolventa, întrucât în cauza nu exista o incapacitate de plata, ci un refuz justificat de plata a pretinsei datorii.
Prin decizia nr.840/11.04.2011, Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Comerciala de Administrativ si Fiscal a admis recursul, a casat sentinta recurata si a trimis cauza la instanta de fond, pentru rejudecarea fondului.
Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea a retinut ca debitoarea a fost citata în fata instantei de fond, pentru termenul de judecata din data de 29.10.2010 – la care, de altfel, s-a pronuntat sentinta recurata -, prin afisare la sediul Primariei comunei Filipestii de Padure, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflându-se la dosar, fila nr.42.
Curtea a retinut ca, potrivit dispozitiilor art.7 al.3 din Legea nr.85/2006, citarea debitoarei recurente trebuia efectuata, pentru termenul mentionat anterior (la care urma sa se puna în discutie cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolventei), potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.
Or, dispozitiile art.87 pct.2 din Codul de procedura civila, prevad în mod expres faptul ca persoanele juridice de drept privat trebuie citate, prin reprezentantii lor, „la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, dupa caz, al reprezentantei”, iar cele ale art.85 si art.107 Cod procedura civila prevad ca judecatorul nu poate hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel, precum si ca judecata trebuie amânata ori de câte ori se constata ca partea care lipseste nu a fost legal citata.
Curtea a apreciat ca, atât timp cât pârâta debitoare avea sediul principal în comuna Filipestii de Padure, str. Principala nr.944, judetul Prahova – sediu precizat expres în cererea creditoarei de deschidere a procedurii insolventei -, în mod nelegal aceasta a fost citata prin afisare la sediul Primariei comunei Filipestii de Padure, iar nu la sediul sau, mentionat anterior, astfel ca procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinita.
